13
lucruri pe care o persoana nemantuita
nu le poate face
de Curtis
Pugh
Faptul ca pacatosul pierdut trebuie sa se bazeze in
intregime pe mila si harul lui Dumnezeu trebuie sa
fie evident pentru aceia care citesc si cred Scripturile. In Biblie nu aflam nimic
despre idei omenesti ridicole ca „rugaciunea
pacatosului” sau „luarea unei decizii pentru
Cristos”, „invitarea lui Isus in inima” sau „venirea in fata pentru a-L primi pe Cristos”. Nici un predicator nou testamental nu a folosit vreodata
asemenea termeni sau tactici! A spune pacatosilor morti spirituali ca pot face ceva pentru a se mantui este o erezie condamnabila fiindca,
datorita falsei sale sperante, pacatosii
sunt invatati sa se increada
in ceea ce ei au facut si nu in Cristos, care a facut totul.
Luati in considerare aceste
treisprezece lucruri spirituale pe care o persoana nemantuita
nu le poate face:
1. NU POATE GANDI
CA DUMNEZEU:
„Caci gandurile Mele nu
sunt gandurile voastre, si caile
voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt
de sus cerurile fata de pamant, atat
sunt de sus caile Mele fata de caile
voastre si gandurile Mele fata de gandurile
voastre” (Isaia 55:8, 9).
2. NU-L POATE INTELEGE
PE DUMNEZEU:
„...Ti-ai inchipuit ca Eu sunt ca tine” (Psalmul
50:21).
„Poti spune tu ca poti patrunde adancimile lui Dumnezeu,
ca poti ajunge la cunostinta
desavarsita a Celui Atotputernic? Cat cerurile-i de inalta: ce poti face? Mai adanca decat Locuinta
mortilor: ce poti sti?” (Iov 11:7,8).
3. NU POATE VEDEA
LUCRURILE SPIRITUALE:
„Drept raspuns, Isus i-a zis: ,Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste
din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu’” (Ioan
3:3).
4. NU-SI POATE
CUNOASTE PROPRIA SA INIMA:
„Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?”
(Ieremia 17:9).
5. NU POATE SA ISI
CONDUCA PASII:
„Stiu, Doamne, ca soarta omului nu este in
puterea lui; nici nu sta in puterea omului, cand umbla,
sa-si indrepte pasii spre tinta” (Ieremia 10:23).
„Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se
vad ca duc la moarte” (Proverbe 14:12).
6. NU SE POATE
ELIBERA DE BLESTEMUL LEGII:
„Caci toti cei ce se
bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru ca este scris: ,Blestemat
este oricine nu staruieste in toate lucrurile scrise in
cartea Legii, ca sa le faca’” (Galateni 3:10).
7. NU POATE PRIMI
DUHUL SFANT:
„...si anume, Duhul adevarului, pe care lumea
nu-l poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi, si va fi in
voi” (Ioan 14:17).
8. NU POATE AUZI
(primi si intelege) CUVINTELE LUI DUMNEZEU:
„Cine este din Dumnezeu, asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati, pentru ca nu sunteti
din Dumnezeu” (Ioan 8:47).
„Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului
lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o nebunie; si
nici nu le poate intelege, pentru ca trebuiesc
judecate duhovniceste” (1 Corinteni 2:14).
9. NU SE POATE NASTE
SINGUR IN FAMILIA LUI DUMNEZEU:
„...nascuti nu din sange,
nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan
1:13).
„Caci El a zis lui Moise: ,Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si
Ma voi indura de oricine-Mi
va placea sa Ma indur.’ Asa dar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga,
ci de Dumnezeu care are mila” (Romani 9:15,16).
10. NU
POATE AVEA PRIN EL INSUSI POCAINTA SI
CREDINTA IN CRISTOS:
„Caci prin har ati fost
mantuiti, prin credinta. Si
aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8-9).
„...caci nu toti au credinta” (2 Tesaloniceni
3:2).
„Caci cu privire
„...sa indrepte cu blandete
pe potrivnici, in nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta, ca sa ajunga la cunostinta adevarului” (2
Timotei 2:25).
„...catre cei ce au capatat
o credinta de acelas pret cu a noastra” (2
Petru 1:1).
11. NU POATE VENI
„Nimeni nu poate veni
12. NU POATE CREDE
IN CRISTOS:
„Dar voi nu credeti, pentru ca, dupa cum v-am spus, nu sunteti
din oile Mele” (Ioan 10:26).
13. NU POATE FI PLACUT
LUI DUMNEZEU:
„In adevar, cei ce traiesc
dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile
firii pamantesti; pe cand
cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa
lucrurile Duhului. Deci, cei ce sunt pamantesti, nu
pot sa placa lui Dumnezeu. Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca
Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar
in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui” (Romani
8:5,8,9).
ASADAR, OMENIREA ESTE FORTATA SA ISI ADMITA TOTALA INCAPACITATE DE A FACE
CEVA PENTRU PROPRIA-I CONDITIE PIERDUTA.
In lumina acestor lucruri pe care un pacatos mort
spiritual (nemantuit) nu le poate face, ce explicatie putem da la porunca lui Dumnezeu ca toti oamenii sa se pocaiasca?
Biblia afirma ca Dumnezeu „porunceste acum
tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca”
(Fapte 17:30). Ce ne facem cu sfatul dat de Dumnezeu oamenilor de a crede in
Cristos? Ar porunci si sfatui Dumnezeu pe oameni sa faca ceva ce ei nu pot?
Noi raspundem cu un „DA” categoric! Dovada noastra este legea sfanta a lui
Dumnezeu, data lui Moise pe muntele Sinai. Desi nu era nimic gresit in ceea
ce privea Legea lui Dumnezeu, nici un om nu este capabil sa tina acele porunci
(1 Timotei 1:8; Romani 8:3). Nici un om nu a tinut vreodata Legea lui Dumnezeu si totusi
Dumnezeu a fost drept cand i-a dat-o omului si i-a
poruncit sa o tina! Prin acea Lege, noi ne vedem pe noi insine
ca pe niste pacatosi
(Romani 3:20). Acesta a fost scopul Legii!
In vreme ce Dumnezeu pretinde pocainta (vointa de intoarcere de la pacat) si credinta (vointa de a crede in Cristos), nici un om nu este capabil
de a indeplini vreuna din ele. Astfel, ca si in cazul
Legii, omul este fortat sa vada
ca nu este nimic bun in el si ca nu se poate pocai si
crede in Isus Cristos.
In toata Biblia, copiii lui Dumnezeu si-au recunoscut propria incapacitate de a face ceva pentru a
se mantui pe ei insisi. In
plus fata de pasajele citate anterior in acest tractat, luati
in considerare urmatoarele afirmatii:
„...Stiu, in adevar, ca
nimic bun nu locuieste in mine, adica
in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac”
(Romani 7:18).
„Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!” (Marcu
9:24).
„...sunt inchis si nu pot sa ies” (Psalmul
88:8).
„Intoarce-ne iarasi,
Dumnezeul mantuirii noastre...” (Psalmul
85:4).
„...intoarce-ma Tu, si ma
voi intoarce, caci Tu esti Domnul, Dumnezeul meu!” (Ieremia
31:18).
„Toti am ajuns ca niste
necurati, si toate faptele noastre bune sunt ca o
haina manjita. Toti suntem ofiliti ca o frunza, si nelegiuirile noastre ne iau ca vantul. Nu este nimeni care sa cheme Numele Tau, sau care sa se trezeasca si
sa se alipeasca de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fata
Ta, si ne lasi sa pierim din pricina nelegiuirilor
noastre” (Isaia 64:6,7).
„Mantuirea vine de
Cei care cred ca se pot pocai prin propriile lor
forte si pot avea credinta mantuitoare gresesc. Ei se incred in propriile lor puteri si nu in lucrarea mantuitoare a lui Isus Cristos! Nu este acest lucru valabil
pentru toti cei care se lauda cu pacatele
lor trecute si cu intoarcerea lor de la ele? Nu afirma
oare ca au facut-o ei insisi?
Astfel de lucruri le auzim in mod repetat la popularele lor „marturii”. Unii
sunt dispusi sa isi imparta gloria si sa recunoasca
faptul ca au fost ajutati putin
de Dumnezeu, dar chiar si aceasta nu este altceva decat
o incredere vicleana in fire. Si nu se lauda unii
oameni religiosi cu credinta
lor ca si cu ceva grozav si demn de rasplata? Increderea in credinta sau in pocainta mea nu este „...credinta
alesilor lui Dumnezeu” (Tit
1:1).
Pavel a scris cu privire la adevaratii copii ai
lui Dumnezeu, „…Noi … ne inchinam prin Duhul lui
Dumnezeu, ne laudam in Cristos Isus si nu ne incredem in carne” (Filipeni
3:3). A te increde in orice este facut
in fire (in natura si puterea umana) inseamna a te „increde in carne”. A te increde in
rugaciunea ta, in botez, in bunatate,
in credinta sau in orice alta experienta
pe care ai avut-o, inseamna a avea incredere in fire, si nu in Cristos. Credinta
si increderea credinciosului adevarat
este in Cristos! Cei nascuti din Dumnezeu nu se incred in ritualuri, sacramente, fapte bune, propria lor pocainta si credinta in Cristos,
ci numai in Cristos! „Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta...” (2 Corinteni 13:5). Te increzi tu in
credinta ta sau in Cristos? In cine este credinta ta? Vezi tu cu adevarat
ca toate faptele tale bune sunt „ca o haina manjita”
(Isaia 64:6)? Ti-ai dat seama ca meriti
Iadul? Esti tu gata sa-ti iei locul de pacatos si, daca Dumnezeu te trimite in Iad, sa spui ca El
este drept, nepartinitor si neprihanit
sa faca asa? Sau tu nu
crezi ca meriti
pedeapsa cea vesnica?
Gandeste-te la aceste
cuvinte din vechea carte de Cantari baptiste engleze Gadsby:
„O, fereste-te de increderea
gresita
Fiindca nu este mai
mult decat iluzie
A fi vindecat fara a fi intai
ranit,
A fi mantuit inainte de
a fi pierdut.”
Nu ai fost niciodata strapuns
de Cuvantul lui Dumnezeu astfel incat
pacatele tale sa fie descoperite? Nu ai fost niciodata pierdut, adica nu te-ai
vazut pe tine insuti ca
fiind un pacatos fara speranta care merita Iadul? Cum te crezi tu mantuit daca nu ai fost niciodata
pierdut? Isus a spus: „Eu am venit sa chem la pocainta
nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi”
(Marcu 2:17). Daca te vezi ca pacatos, cu siguranta versetele citate in acest tractat ti-au aratat ca nu ai nici o speranta
de a face ceva pentru a te scoate din starea aceasta groaznica!
Mantuirea este gratuita si
vine „nu pentru faptele, facute de noi in neprihanire, ci
pentru indurarea Lui” (Tit 3:5). Priveste spre Isus Cristos care a facut
tot ce a fost necesar posibil, „fiindca El va mantui pe poporul Lui de pacatele
sale” (Matei 1:21).
Fie ca Dumnezeu sa-ti dea har sa te vezi pe tine insuti
asa cum El te vede, si El sa-ti dea darurile gemene, „pocainta fata de Dumnezeu si credinta
fata de Domnul nostru Isus Cristos” (Fapte 20:21) astfel incat sa nu
fii „dintre aceia care dau inapoi spre pieire, ci
ai credintei, spre mantuirea
sufletului” (Evrei 10:39).
Traducere de Iosif
Raul Enyedi