Creatie sau
evolutie?
de Gerald J. Counts
Aceste doua teorii cu privire la
originea universului se exclud reciproc. Dintre cele doua tipuri stiintifice
construite in jurul acestor doua teorii, unul este corect, pe cand celalalt
incorect, unul este adevarat, iar celalalt este fals. Fie universul, incluzand si
viata de pe pamant a avut un inceput, fie nu a avut. Fie exista un Creator vesnic,
fie universul este etern, existand in diferite forme. Deoarece omul nu a fost
prezent in vesnicie sau la inceput, el poate doar postula (poate presupune si poate
face afirmatii ca baza pentru argumentele sale). Poate banui, specula despre
origini, si doar apoi sa le testeze cu observatiile si analizele datelor
prezente. Aceasta se face prin presupuneri si extrapolare in trecut bazate pe
acele date sau altele derivate din ele. Intr-o analiza finala a tipurilor stiintifice,
al creatiei si al evolutiei, amandoua tin de credinta. Stiintific, tipul corect
este cel care se potriveste cel mai bine cu informatiile. De aceea, haideti sa
aruncam o privire simpla la aceste doua tipuri, in lumina unor anumite informatii.
1. Cele mai insemnate legi stiintifice in ce priveste
universul sunt prima si a doua lege a termodinamicii. Expuse simplu, aceste legi afirma ca acum nimic nu se mai
creeaza sau anihileaza si ca toate sistemele (vii sau nu), daca nu au alta
intentie sau o fiinta inteligenta care sa le mentina, isi pierd din
complexitate iar in final se uzeaza si inceteaza a mai functiona. Ce ne arata
noua aceste informatii? Raspuns: nimic nu mai este creat sau anihilat acum in
Univers, iar acesta se uzeaza si va inceta a mai functiona. Aceasta este ceea
ce postuleaza tipul creationist. Tipul evolutionist postuleaza ca Universul, asa
cum il stim, a luat fiinta dintr-o materie moarta si de o complexitate
inferioara devenind tot mai complex si ajungand chiar sa produca sisteme vii,
inclusiv omul. Cu faptele stiintifice asociate, primele doua legi se potrivesc
mai bine tipului creationist, facandu-l mai stiintific decat celalalt. Asa stau
lucrurile, chiar luand in considerare faptul ca aceste legi sunt bazate pe
sisteme inchise.
2. Mai exista o alta lege cunoscuta sub numele de legea
„cauzei si efectului”. Orice eveniment este rezultatul uneia sau mai multor
cauze. Deci trebuie sa existe un cauzator al evenimentului respectiv. Cauza
unui eveniment poate fi un alt eveniment
care la randul lui a avut un cauzator. Stiintific, oricine poate concluziona ca
trebuie sa fi existat o prima cauza pentru acest univers atat de complex si
bine organizat (care totusi se consuma). Din moment ce Cauzatorul trebuie sa
fie capabil de a produce evenimentul, „prima cauza” a Universului, cu tot ceea
ce contine el, trebuie sa fie mai mareata decat acesta. Nimic mai prejos decat
el nu il putea produce. „Prima cauza” a timpului trebuie sa fie mai presus de
timp. „Intaia cauza” a vietii trebuie sa fie „vie”. Bineinteles, logic am putea
continua la nesfarsit. Evident, cand aceste informatii sunt analizate, „Intiia
cauza” a Universului trebuie sa fie cel putin infinita, vesnica, omnipotenta,
omniprezenta, omniscienta, individuala si libera de a face tot ce doreste.
Tipul cretionist postuleaza o asemenea „Prima Cauza”. Dar cum ramane cu tipul
evolutionist? Unii oameni de stiinta cred ca aceasta cauza a aparitiei Universului,
asa cum cunoastem astazi a fost un Big Bang.
Este o diferenta mare fata de
faptele stiintifice, dar chiar daca ar fi fost asa, ce l-a cauzat, si care a
fost cauza cauzei care a cauzat Big Bang-ul? Tipul evolutionist trebuie sa
concluzioneze ca energia si/sau materia sunt vesnice. De aceea nu exista o prima
cauza a Universului. Acesta, intr-o forma sau alta, a existat prin sine insusi
din vesnicie. Aceasta ignora orice ratiune logica a legii stiintifice a cauzei si
efectului. A presupune ca nu a existat o prima cauza a universului reprezinta o
sustragere de la aceasta lege. Asadar, ce tip se potriveste cel mai bine
acestei legi stiintifice? Raspuns: tipul creationist.
3. Dar cum ramane cu fosilele? O multime de date despre
fosile s-au colectat din scoarta terestra. Ce ne spun noua aceste date despre
creatie si evolutie? In primul rand, tipul evolutionist postuleaza ca
dinozaurii si omul nu au trait in acelasi timp pe pamant. Sustin datele
aceasta? Nu! Au fost descoperite urme ale omului si ale dinozaurilor unele langa
celelalte, in acelasi depozit geologic. Urmele ambelor specii dau dovada ca
sunt autentice. Ele dovedesc ca dinozaurii si omul au trait pe pamant in acelasi
timp. Bineinteles ca cei care sustin cu tarie evolutionismul nu vor accepta
aceste dovezi clare, chiar daca omul si dinozaurii inca traiesc inmpreuna pe pamant.
Crocodilii sunt dinozauri (reptile mari) care au supravietuit extinctiei. Cand
un evolutionist priveste urmele umane langa cele ale unui dinozaur, in esenta,
el spune despre urmele umane: Aceste urme
trebuie sa fi fost facute de vreun animal asemanator omnului deoarece oamenii si
dinozaurii nu au existat pe pamant in acelasi timp. Aceasta este logica „stiintifica”
tipica unui evolutionist. In al doilea rand, daca tipul evolutionist este
corect, ar trebui sa existe milioane de fosile care sa dezvaluie forme de viata
intermediara intre specii. Dintre milioanele de fosile, nu exista nici macar
una care poate fi identificata stiintific ca fiind o creatura intermediara. In
privinta fosilelor, macro-evolutia nu are nici o baza stiintifica. Pe de alta
parte, tipul creationist postuleaza ca oamenii si dinozaurii au trait pe pamant
in acelasi timp si asa cum arata si fosilele, toate speciile de fiinte au fost
create asa cum sunt, neexistand fosile intermediare. Aceasta este exact ceea ce
fosilele ne dezvaluie. Deci, care este tipul cel mai stiintific din punct de
vedere al fosilelor? Raspuns: tipul creationist.
4. Dar despre varsta pamantului? Evolutionismul postuleaza ca
pamantul este foarte vechi. Creationismul postuleaza un pamant tanar, desi varsta
nu reprezinta un factor. Care tip este sustinut cel mai bine de date? Deoarece
probabilitatea statistica a evolutionismului este nula fara un pamant foarte batran,
evolutionismul are nevoie de un pamant vechi de milioane de ani. Tezele evolutioniste
afirma ca daca se acorda destul timp, orice se poate intampla, chiar si evolutia.
Crocodilului, intr-o buna zi, poate sa-i creasca aripi si sa zboare. Deci,
conform evolutionismului, cat de batran este pamantul? Raspuns: tot atat de batran
cat rocile. Dar cat de vechi sunt rocile? Raspuns: tot atat de vechi cat
fosilele. Atunci, cat de vechi sunt fosilele? Raspuns: tot atat de vechi cat
rocile. Concluzia evolutionismului: pamantul este destul de vechi pentru a
ridica peste zero probabilitatea ca evolutia sa fi avut loc. Ce arata de fapt
datele? Estimari, bazate pe uniformitate variaza de la 1750 de ani la peste
5.000.000.000 de ani. Care este cea mai buna estimare? Bineinteles ca pamantul
este mai vechi de 1750 de ani, dar altfel, alege singur un numar. Pentru toate
scopurile practice, tot la o probabilitate zero a evolutiei vei ajunge. Adevarul
este ca varsta Universului si a pamantului nu poate fi determinata de oamenii
de stiinta. Creationismul postuleaza ca sistemele pamantului pot fi tinere. Pamantul
a fost creat cu o varsta aparenta. De exemplu, primul om a fost creat un adult
matur. La varsta de o zi, orice om de stiinta
ar concluziona ca avea aproximativ 30 de ani. Exista vreo informatie care sa
sustina o varsta tanara a pamantului? Da. Rata de diminuare in campul magnetic
al Pamantului produce o estimare a cel mult 10.000 de ani. Rezultatul patrunderii
radiocarbonului in sistemul terestru ne da 10.000 de ani; cresterea celei mai
vechi parti vii a biosferei noastre indica varsta pamantului ca fiind de 5.000 de ani; dezvoltarea populatiei umane ne
da in jur de 4.000 de ani. Ultimele estimari recente sunt tot atat de aproape
de varsta adevarata ca si cele care dau o varsta mai mare, probabil chiar mai
aproape, din moment ce sunt mai mici. Daca ne incredem in varstele tinere ca
fiind cele mai bune estimari stiintifice, atunci creationismul este cel mai
justificabil.
5. Care tip, creationismul sau evolutionismul este sustinut
cel mai bine de structura geologica a pamantului? Afirmat simplu, evolutionismul
postuleaza ca asa numita coloana geologica s-a depus, pe baza teoriei uniformitatii,
pe o perioada de milioane de ani. Fosilele din partea inferioara a coloanei ar
fi cele mai simple forme de viata si deci primele din seria evolutiei. Urmatorul
nivel din coloana ar contine forme de viata mai complexe si deci fac parte
dintr-o categorie superioara in evolutie. Ideea este ca pe masura ce formele de
viata au evoluat si apoi au murit, ele erau acoperite de eroziunea terenurilor inconjuratoate.
Exceptand faptul ca fosile de complexitate diferita sunt uneori gasite la acelasi
nivel al coloanei, o alta problema a acestui proces este ca nu se conformeaza structurii
fosilelor. Fiintele moarte putrezesc, se transforma in pamant iar oasele lor se
imprastie, de aceea nu mai ramane prea
mult de fosilizat. Iar apoi, chiar daca fosilele s-ar putea face cu milioanele
astfel, se ridica intrebarea: Ce s-a intamplat cu fosilele formelor de viata
intermediare? Ar trebui sa existe milioane, dar nu exista nici macar una singura.
Dar ce spune creationismul? Acesta postuleaza ca structura geologica a pamantului
este in primul rand rezultatul unei catastrofe mondiale (o combinatie de potop,
cutremure si vulcani) si consecintelor ei. Doar unii oameni care au fost pregatiti
impreuna cu fiintele care aveau nevoie de aer (inclusiv dinozaurii) pe care ei
le-au pregatit si fiintele acvatice au supravietuit. Toate celelalte fiinte au
murit si multe au fost ingropate in noroiul si sedimentele care s-au depus in
urma apelor agitate ale potopului fiind apoi presate in jos de imensele forte
implicate in catastrofa. Astfel s-a format coloana geologica impreuna cu
milioanele ei de fosile. Presiunea/ temperatura/ timpul operand asupra
resturilor ingropate au produs combustibilii fosilieri pe care noi ii folosim
astazi ca sursa de energie. Eruperea violenta a pamantului dinaintea
catastrofei a schimbat drastic topografia sa. Continentele, avand dupa aceea
lanturi muntoase si bazinele oceanice rezultante au trecut apoi printr-o scurta
epoca glaciara, lasandu-le intr-o forma foarte asemanatoare cu cea de astazi.
Deci, care tip se potriveste cel mai bine datelor geologice? Raspuns: creationismul.
Mai sus avem doar cinci exemple, dar
nu conteaza ce date analizam. Din punct de vedere stiintific, toate ajung la
acelasi rezultat. Datele se potrivesc intotdeauna creationismului mai bine sau
cel putin la fel de bine ca evolutionismului.
Deci, care tip al originilor este
cel mai stiintific? Desi inca mai exista multe probleme stiintifice nerezolvate
in ce priveste ambele tipuri de origine, raspunsul la aceasta intrebare trebuie
sa fie creationismul. Datele, atunci cand sunt analizate in contextul metodei stiintifice
sustin in mod coplesitor creationismul mai presus de evolutionism. Cineva a
spus: „Este nevoie de mai multa credinta pentru a crede in evolutionism decat
pentru a crede in Dumnezeu”.
Desi exista multi oameni de stiinta care
resping evolutionismul in favoarea creationismului, mult mai multi dintre ei
cred in evolutionism. De ce? De ce este tratat evolutionismul ca un fapt in
sistemul nostru educational, in mass-media si in unele biserici? Poate fiindca
lucrurile stau asa cum a declarat odata un adept al evolutionismului: A nega evolutia inseamna a admite ca exista
un Dumnezeu, si daca exista un Dumnezeu care ne-a creat, atunci noi trebuie sa
raspundem pentru faptele noastre in fata Lui. Acest om de stiinta nu a fost
adeptul evolutiei datorita analizei lui stiintifice a datelor, ci datorita urii
sale fata de Dumnezeu. Creatorul, pe care acest om si multi altii Il resping,
ne-a spus de multe ori si in multe feluri ca El a creat cerurile, pamantul si
tot ce este in ele. Pe scurt, El a creat Universul. Gasim aceasta in Sfanta
Scriptura:
Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si
marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a
binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o (Exod 20:11).
Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau,
l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut (Geneza 1:27).
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si
intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui (Psalmul 19:1).
‚Cu cine Ma veti asemana, ca sa fiu
deopotriva cu el?’ zice Cel Sfant. Ridicati-va ochii in sus, si priviti! Cine a
facut aceste lucruri? Cine a facut sa mearga dupa numar, in sir, ostirea lor?
El le cheama pe toate pe nume; asa de mare e puterea si taria Lui, ca una nu
lipseste (Isaia 40: 25-26).
Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, care a
facut cerurile si le-a intins, care a intins pamantul si cele de pe el, care a
dat suflare celor ce-l locuiesc, si suflet celor ce merg pe el (Isaia 42:5).
Eu am facut pamantul, si am facut pe
om pe el; Eu cu mainile Mele am intins cerurile, si am asezat toata ostirea lor (Isaia 45:12).
La inceput era Cuvantul, si Cuvantul
era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate
lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut
fara El (Ioan 1:1-3).
Si Cuvantul S-a facut trup, si a
locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o
slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal (Ioan 1:14).
Vrednic esti Doamne si Dumnezeul
nostru, sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate
lucrurile, si prin voia Ta stau in fiinta si au fost facute (Apocalipsa 4:11).
Asa cum am mentionat si la inceputul
acestei brosuri, creationismul si evolutionismul se exclud reciproc. A crede in
macro-evolutie inseamna a respinge Cuvantul lui Dumnezeu si deci a-L face
mincinos. De exemplu, sunt „crestini” care sunt adepti ai unei „evolutii
teistice” chiar daca aceasta este contrara Bibliei. Luati aminte la un singur
verset:
Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse;
si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata:
aceasta a fost ziua a sasea (Geneza 1:31).
„Seara
si dimineata” definesc o zi literala, si oricat ar incerca cineva sa
elimine cuvintele „foarte bune” sau sa
le explice altfel, acestea intotdeauna combat evolutia teistica, teorie care
afirma ca Dumnezeu a inceput lucrarea, dar a ales evolutia pentru a o duce la indeplinire.
Dumnezeu nu a creat omul sau orice alta faptura din sistemul viu intr-o lupta mortala
de supravietuire a celui mai tare. Moartea nu era prezenta atunci cand Dumnezeu
a privit la creatia Sa si a spus ca era „foarte buna”. Supravietuirea celui mai
tare este rezultatul pacatului omului si blestemului pe care el l-a adus, nu
intentia directa a lui Dumnezeu.
De aceea, dupa cum printr-un singur
om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea
a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit... (Romani 5:12).
Caci firea a fost supusa desertaciunii – nu de voie, ci din
pricina celui ce a supus-o – cu nadejdea insa, ca si ea va fi izbavita din
robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui
Dumnezeu. Dar stim ca pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufera
durerile nasterii (Romani 8:20-22).
Draga cititorule,
Tu nu trebuie sa te ingrijorezi de
ceea ce spun asa-zisii lideri religiosi sau oameni de stiinta despre origini. Pana
la urma, legile stiintifice sunt doar niste formulari a ceea ce deja exista.
Tot ce exista a fost creat in aceasta forma, asa dupa cum afirma si adevarata stiinta.
Poti citi adevarul despre originea Universului, si mult mai mult decat atat in
cea mai exacta si cuprinzatoare Carte a lumii, Sfanta Scriptura. In ea, Autorul
ne spune multe despre istoria pamantului, inclusiv inceputurile sale. El ne
spune cum doar a vorbit si lumea a luat fiinta:
Prin credinta pricepem ca lumea a
fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut
din lucruri care se vad (Evrei 11:3).
Ne spune chiar si cum se va sfarsi totul.
Ziua Domnului insa va veni ca un hot.
In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de
mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindca toate
aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi,
printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui
Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi
de caldura focului? (2 Petru 3:10-12).
Ce se va intampla dupa acest sfarsit?
El ne spune si acest lucru.
Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam
ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea (2 Petru 3:13).
Apoi am vazut un cer nou si un pamant
nou; pentru ca cerul dintai si paaintul dintai pierisera, si marea nu mai era (Apocalipsa 21:1).
El va sterge orice lacrima din ochii
lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici
durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut (Apocalipsa 21:4).
Dar cat despre fricosi, necredinciosi,
scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli, si toti mincinosii,
partea lor este in iazul, care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua (Apocalipsa 21:8).
Locul vesnic in care vei sta depinde
daca tu Il crezi pe Dumnezeu sau nu; nu doar cu o credinta a mintii, ci din cele
mai adanci strafunduri ale omului dinlauntru. Credinta care te va salva de „a
doua moarte” este o credinta ce vine de
Unde iti vei petrece vesnicia? Cu
Dumnezeu in fericirea „cerurilor noi si a pamantului nou” sau vesnic separat de
El prin „moartea a doua”? Doar cei ce au viata vesnica vor scapa de „iazul de
foc”. Si cine este acela care are viata vesnica? Raspuns: Acela care are pe
Fiul.
Si marturisirea este aceasta:
Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe
Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata (1 Ioan 5:11-12).
Cine are pe Fiul lui Dumnezeu? Raspuns:
Acela care L-a primit.
El era in lume, si lumea a fost facuta
prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au
primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui,
le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici
din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu (Ioan 1:10-13)...
David al Israelului a pus aceasta intrebare:
Doamne, cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe
muntele Tau cel sfint? (Psalmul 15:1)
David a primit raspunsul:
Cel ce umbla in neprihanire, cel ce
face voia lui Dumnezeu, si spune adevarul din inima. Acela nu cleveteste cu
limba lui, nu face rau semenului sau, si nu arunca ocara asupra aproapelui sau.
El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se
tem de Domnul. El nu-si ia vorba inapoi, daca face un juramint in paguba lui.
El nu-si da banii cu dobanda, si nu ia mita impotriva celui nevinovat. Cel ce
se poarta asa, nu se clatina niciodata (Psalmul 15:2-5).
Nu! Mantuirea nu este castigata
sau obtinuta prin trairea unei vieti curate. Vine de
Doamne, cine va locui in cortul Tau?
Cine va locui pe muntele Tau cel sfant? (Psalmul 42:1).
Draga cititorule, ai fost tu mantuit?
Daca nu, crede in Fiul lui Dumnezeu si astfel, nu vei experimenta „moartea a
doua”. Dumnezeu ne spune ca el a devenit om pentru a putea distruge puterea
satanica a mortii, dusmanul omenirii, si sa dea viata vesnica tuturor celor
care vor crede.
Fiindca atat de mult a iubit
Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa
nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3:16).
Dumnezeu de asemenea ne spune:
Daca marturisesti deci cu gura ta pe
Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei
fi mantuit. Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea
cu gura se ajunge la mantuire, dupa cum zice Scriptura: ,Oricine crede in el,
nu va fi dat de rusine’ In adevar, nu
este nici o deosebire intre Iudeu si Grec; caci toti au acelasi Domn, care este
bogat in indurare pentru toti cei ce-L cheama. Fiindca ,oricine va chema Numele
Domnului, va fi mantuit’ (Romani 10:9-13).
In limba romana de Iosif Raul Enyedi