Dilema John Smyth

sau

patru sute de ani de la înfiinţarea mişcării Baptiste?

De Aurel Munteanu şi Raul Enyedi

Anul acesta multe organizaţii Baptiste au sărbătorit patru sute de ani de la înfiinţarea primei Biserici Baptiste în Amsterdam. Cu această ocazie, Alianţa Baptistă Mondială a promovat cunoaşterea începuturilor istorice, şi de asemenea identificarea chemării lor din partea lui Dumnezeu pentru viitor. Acest mega-eveniment a fost organizat de Alianţa Baptistă Mondială, Federaţia Baptistă Europeană şi Uniunea Baptistă Olandeză. Iată o scurtă introducere în istoria acestui mare eveniment care a fost sărbătorit.

În jurul anilor 1606, un anume domn pe nume John Smyth, preot Anglican, a părăsit biserica tradiţională cu un grup de credincioşi şi s-a alăturat Separatiştilor; în scurt timp, diferenţele dintre ei şi separatişti au ieşit la iveală cu privire la candidaţii potriviţi pentru botez, iar domnul Smyth şi grupul său au fost nevoiţi să se refugieze în Olanda, din cauza persecuţiei. Acolo, studiind Cuvântul lui Dumnezeu, au ajuns la convingerea că aveau nevoie de un botez corect. Ei credeau că pentru a avea un botez valid nu era nevoie de altceva decât de mărturisirea personală a credinţei în Isus Cristos şi în jertfa Sa.

Istoria spune că Domnul John Smyth s-a autobotezat iar apoi a botezat treizeci şi şase de membri care îi împărtăşau crezul. Se spune că în acest fel a luat naştere prima Biserică Baptistă în Amsterdam, în anul 1609.

După această întâmplare, influenţa Anabaptistă l-a determinat pe Domnul John Smyth să se răzgândească, astfel că şi-a negat autobotezul şi a cerut Anabaptiştilor să îl boteze corect. Unii dintre membri bisericii ce o fondase l-au urmat, dar un grup de zece persoane, condus de Domnul Thomas Helwys i s-a opus. Acest grup a rămas la convingerea că, pentru a fi valid, este suficient ca botezul să fie administrat persoanelor adulte în baza mărturisirii de credinţă. După lungi dezbateri, grupul s-a întors în Anglia în anul 1612, unde şi-a răspândit credinţa. Liderul lor, Domnul Thomas Helwys, şi-a pecetluit credinţa cu propriul sânge, murind ca martir.

Majoritatea Baptiştilor contemporani cred că aceasta este originea lor. Totuşi, această origine ridică nişte întrebări serioase datorită credinţei iniţiale a Domnului Smyth cu privire la administratorul corect al botezului.

Pentru a fi înţelese aceste întrebări, vom prezenta un caz ipotetic. Să spunem că am fost botezat ca prunc, iar acum, fiind adult, încep să studiez Biblia cu familia mea. Domnul ne mântuieşte şi realizăm că botezul primit în copilărie nu este valid. În oraşul meu nu este decât o biserică ce botează adulţi în baza marturisirii credinţei personale, dar nu sunt de acord cu ei în unele probleme doctrinare, aşa că hotărăsc să merg la râu şi să mă autobotez, iar apoi să botez şi restul familiei. Dacă vin la o biserică Baptistă locală, ne vor primi ei ca membri cu un asemenea botez?

Acest exemplu prezintă un caz fundamental pentru Baptişti. Ca să fie consecvenţi cu doctrinele fondatorilor, ar trebui să ne accepte ca membri şi să ne considere botezurile valide. Dar toate bisericile Baptiste pe care le ştiu ar refuza să mă primească membru din cauza autobotezului, şi nici familia nu mi-ar accepta-o, pentru că am botezat-o eu.

Dar refuzul lor arată că ei cred că, pentru ca botezul să fie valid, este nevoie de un administrator autorizat. Respingând botezul meu şi al familiei mele, ei resping botezurile Domnilor Smyth şi Helwys, pe care îi consideră fondatori. Mai mult, dacă toate botezurile lor vin din această sursă, ei îşi neagă propriile botezuri, arătând că nici unul dintre ei nu este cu adevărat botezat!

Prezentul refuz al bisericilor Baptiste de a recunoaşte autobotezurile le pune într-o mare dilemă. Dacă vor continua să susţină originea prin Domnul Smyth, ar trebui să înceapă să recunoască autobotezurile, deoarece consecvenţa pretinde acest lucru. Dar, din câte ştiu, nu sunt gata să o facă, şi ar fi imposibil de găsit în Biblie vreo dovadă pentru o asemenea practică. Menţinând această poziţie, Baptiştii ar viola principiile Biblice, ar cauza serioase dezordini în bisericile lor, iar doctina şi practica bisericii lor ar fi în final ridiculizată şi distrusă.

Dacă, totuşi, aleg să continue să refuze acceptarea autobotezurilor, sunt forţaţi să admită că John Smyth nu a fost botezat, că toţi cei care şi-au primit botezul de la el nu au fost botezaţi, inclusiv ei înşişi. Dacă rădăcina este rea, la fel sunt şi ramurile. Dacă fundaţia este greşită, la fel este toată casa. Care este atunci sensul numelui lor denominaţional, din moment ce Baptist înseamnă Botezat?

Menţinerea acestei poziţii secunde i-ar pune pe Baptişti într-o situaţie foarte jenantă, şi, mai rău chiar, într-o poziţie nescripturală, din moment ce aceasta i-ar face o biserică surogat. Atunci, ei ar trebui să se dizolve ca biserici şi să caute un administrator autorizat să-i boteze şi să-i organizeze în biserici scripturale.

Refuzul recunoaşterii autobotezurilor ca valide ar fi cu siguranţă alegerea scripurală, dar consecvenţa ar cere acceptarea acestora, şi logic, încălcarea principiilor scripturale. Încotro se vor îndrepta Baptiştii?

Este interesant de notat cursul pe care l-a luat John Smyth. El s-a confruntat cu aceeaşi dilemă. A văzut nevoia unui administrator autorizat, şi a înţeles că acest administrator nu primeşte autoritate numai pe verticală, de la Dumnezeu, dar şi pe orizontală, de la o instituţie pământească autorizată. A ajuns să respingă propriul botez, pe care l-a considerat invalid, şi a apelat la Anabaptişti.

Domnul Smyth a găsit o cale de ieşire consecventă şi scripturală din această dilemă. A admis că autobotezul a fost un episod singular şi izolat şi a recunoscut nevoia unui administrator legiuit. Dilema nu oferă nici o rezolvare dacă este menţinută teoria originii prin Smyth. Baptiştii de astăzi pot scăpa de această dilemă fundamentală numai dacă vor nega că îşi au originea în Domnul Smyth şi vor insista asupra faptului că Domnul Helwys a popularizat numai numele de „Baptist”, dar biserici ce credeau doctrinele fundamentale Baptiste au existat cu mult înainte de 1609, cu toate că aveau alte denumiri. În acest fel, vor admite că episodul cu John Smyth a fost doar un eveniment izolat în istoria noastră, şi nu primul nostru început.