Doua feluri de vase
„Dar, mai degraba,
cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut:”Pentru
ce m-ai facut asa?” Nu este olarul stapan pe lutul lui, ca din aceeasi framantatura
de lut sa faca un vas pentru o intrebuintare de cinste , si un alt vas pentru o
intrebuintare de ocara? Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si
arate mania si sa-Si descopere puterea , a suferit cu multa rabdare niste vase
ale maniei, facute pentru peire; si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste
vase ale indurarii, pe care le-a pregatit mai dinainte pentru slava (despre noi
vorbesc)?” (Romani 9:20-23)
Foarte putini dintre predicatorii de
astazi ar indrazni vreodata sa citeasca aceste versete in bisericile lor, si
chiar mai putini ofera oamenilor o explicatie cinstita a acestora. Daca membrii lor vor intreba despre aceste
versete, majoritatea predicatorilor vor incerca sa distorsioneze intelesul clar
al acestora. Noi traim intr-un timp in
care arminianismul se bucura de mare popularitate in lumea teologica. Gasim
foarte putini predicatori care cu adevarat cred in harul suveran si predica
aceasta oamenilor. Chiar si cei mai multi
dintre cei ce se autodenumesc adepti ai harului suveran sunt in realitate
„hibrizi”, jumatate arminieni, jumatate credinciosi harului suveran.
Toti acei ce se tem de
Domnul, si iau Biblia in serios pot vedea ca aceste versete, invata alegerea si
respingerea conform cu suveranitatea lui Dumnezeu. Aici se poate vedea maretia Creatorului si
nimicnicia creaturi. Vointa lui Dumnezeu
este suprema si dreapta, in vesnicie si in timp. Intr-o maniera mai putin obisnuita Pavel Il
scoate pe Dumnezeu de sub acuzatia de cruzime si lipsa de mila, observand
purtarea Sa in timp fata de alesi si respinsi.
Vase ale maniei
In primele doua versete, Dumnezeu este
reprezentat ca fiind Olarul, iar omul ca lut in mainile sale (Isaia 64:8; Ieremia 18:1-6). Asa cum olarul are putere asupra lutului, sa-l
modeleze asa cum vrea el, tot asa si Dumnezeu are asupra creatiei Sale putere
nelimitata, de a face din acelasi bulgare de lut uman, vase ale maniei si vase
ale indurarii. Nici o persoana cu adevarat
mantuita nu ar pune sub semnul intrebarii dreptatea lui Dumnezeu. Ci mai degraba, ar ingenunchia in umilinta in
fata acestui adevar al Scripturii. Ce ar valora capacitatea de a modela, daca
Dumnezeu ar fi sub controlul lucrului care urmeaza sa fie modelat ?
Eu inteleg prin „vase ale
maniei”, vase care sunt destinate a fi obiectul maniei, sau vase care urmeaza sa
fie umplute cu mania lui Dumnezeu (Isaia
51:20). In 1 Tesaloniceni 5:9, apostolul Pavel spune :”Fiindca Dumnezeu nu
ne-a randuit la manie, ci ca sa capatam mantuirea,prin domnul nostru Isus
Hristos...”. Aceste cuvinte sugereaza ca
Dumnezeu a randuit pe unii pentru manie, pe cei care sunt numiti in textul meu
„vase ale maniei”.
Aici putem vedea doctrina reprobarii
sau respingerii. Cu toate ca aceasta
doctrina nu este des mentionata in Biblie, este cu siguranta invatata in textul
meu si in alte locuri din Scriptura. Daca
Dumnezeu a ales pe cativa pentru mantuire (2
Tesaloniceni 2:13) asta inseamna ca exista altii care nu sunt alesi. In Romani
11:7 apostolul Pavel spune: „...iar ramasita aleasa a capatat; pe cand
ceilanti au fost impietriti.” In Ioan
13:18 Hristos a spus: „Nu vorbesc despre voi toti; cunosc pe aceia pe care
i-am ales”. Sugerand ca unii nu sunt alesi. In acord cu Ioan 17:6 Tatal I-a dat lui Hristos un popor „din lume”. Asa ca trebuie sa existe o „lume” care nu i-a
fost data lui Hristos (2 Petru 2:5 ; 1
Ioan 5:19), si pentru care El nu se roaga (Ioan 17:9). Nu poate exista alegere fara respingere, fiindca
respingerea este partea negativa a alegerii.
Decretul divin de respingere pentru unii
oameni este dublu: omitere si precondamnare. Omiterea este lasarea creaturii, in
afara granitelor alegerii lui Dumnezeu.
Pentru cei ce nu sunt alesi precondamnarea este hotararea lui Dumnezeu
pentru manie vesnica. Omiterea este
negativa; precondamnarea este pozitiva. Omitere este atunci cand Dumnezeu Isi
opreste harul Sau, la care nici un om nu poate avea pretentii. Precondamnarea
este: Dumnezeu il considera pe om pacatos vinovat, care merita condamnare si manie.
Aceste cuvinte:”aceeasi framantatura”
vorbesc despre om ca facand parte din marea masa a creatiei, ilustrat ca lut, inainte
de a lua forma. In aceasta stare unii
sunt respinsi. Dumnezeu i-a lasat asa
cum i-a gasit in marea masa a creatiei, inainte ca ei sa fi facut binele sau raul
(Romani 9:11). Acesta a fost un act al vointei si placerii
suverane a lui Dumnezeu. Aceasta voia
apostolul Pavel sa spuna cu: ”Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-si
arate mania...”. Dumnezeu are un drept
mai mare decat orice olar pamantesc sa faca aceasta.
Pentru oamenii pe care El
i-a neglijat, precondamnarea este hotararea lui Dumnezeu, de a-i pedepsi pentru
pacatele lor (Iuda 4). „Dumnezeu i-a
lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite”(Romani 1:28). In Psalmul
81: 12 Dumnezeu spune: ”Atunci i-am
lasat in voia pornirilor inimii lor.” Pe
cei respinsi Dumnezeu i-a lasat in conditia lor naturala, de dusmani ai lui
Dumnezeu. El nu le-a dat harul care ar
fi putut vindeca inimile lor depravate (Ezechiel
36:26-27; Matei 11:25-26). Acestia sunt cei care au crezut o minciuna si
au fost condamnati (2 Tesaloniceni
2:10-12). Asemenea persoane pline de
rautate sunt pastrate pentru ziua distrugerii si „Sunt condusi spre ziua maniei”
(Iov 21:30)*. Iov
20:29 spune: „Aceasta este soarta pe care o pastreaza Dumnezeu pentru cel rau,
aceasta este mostenirea pe care i-o hotaraste Dumnezeu.”
Unii fac aceste cuvinte, „facute pentru
pieire” sa fie adjectiv verbal, sau sa insemne vrednic pentru a fi
distrus. Aceasta lasa nedeterminat modul
prin care se efectueaza aceasta. Aceasta
permite omului sa se faca singur vrednic de distrugere. Aceasta de asemenea le permite unora sa
evadeze din doctrina biblica a alegerii.
Intr-un anume sens oamenii se fac ei insisi
vrednici pentru distrugere. Osea 13:9: „Este spre distrugerea ta
Israele ca esti impotriva Mea”**. In Proverbe 6:32 citim: ”Dar cel ce
preacurveste cu o femeie este un om fara minte, singur isi pierde viata cine
face asa.” In Romani 2:5 se spune asa: „Dar cu impietrirea inimii tale, care nu
vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii
dreptei judecati a lui Dumnezeu” (Osea
14:1 ;comparati cu 1 Tesaloniceni
2:16). Intr-un alt sens Satan ii
face pe oameni vrednici distrugere (Luca
8:12; 2 Corinteni 4:3-4). Dar, eu nu
cred ca Romani 9:22 ne indreapta
atentia spre pacatos sau spre Satan.
Cea mai buna interpretare este de a
permite gramaticii Bibliei sa aiba ultimul cuvant care face ca vasele maniei sa
fie pregatite de Dumnezeu pentru distrugere.
Cuvantul facut in limba greaca este katartizo,
si inseamna, a potrivi, a pregati, a destina.
Aceasta trebuie sa se inteleaga si din context. Dumnezeu este comparat cu un olar care face un
vas pentru cinste si alt vas pentru ocara.
Vasele nu se fac singure, asa ca Dumnezeu este cel ce le pregateste pe
unele pentru pieire iar pe altele pentru indurare. Asa dupa cum deja am aratat, obiectul
predestinarii este omul, asteptand sa ia forma in marea masa a creatiei,
simbolizat ca lut inainte de a lua forma.
Aceasta este probabil o aluzie la crearea lui Adam din tarana pamantului. Cuvantul Adam inseamna „pamant rosu” sau lut.
Cuvintele „din aceeasi framantatura”
indica oameni inainte de a fi creati, deci nu priviti ca si creaturi cazute. Daca oamenii sunt priviti aici ca si fiinte cazute
atunci ei nu pot spune ca sunt facuti din aceiasi framantatura de lut dar
pentru cinste si ocara. Mai degraba se
spune ca toate au fost dezonorante, doar ca unele au fost lasate in dezonoare,
iar altele au fost facute de cinste.
Pasajul nostru nu spune asta.
Apostolul Pavel ne spune ca Dumnezeu a facut „din aceeasi framantatura”
pe unii pentru cinste iar pe altii pentru ocara. Noi nu ar trebui sa presupunem ca Dumnezeu
l-a creat pe om fara un scop. Aceasta ar
fi contrar intelepciunii Lui. Mai intai
Dumnezeu a fixat sfarsitul pentru creatia umana, abia apoi a hotarat scopul
pentru care l-a creat pe om. Nici un
olar intelept nu face intai vasele, iar apoi sa hotarasca la ce ar putea fi intrebuintate. Adevarul din textul meu este ca, Dumnezeu a facut
unele din creaturile sale pentru cinste iar
altele pentru ocara „din aceeasi framantatura umana”, pentru gloria
Lui. Aceasta glorie, El hotaraste sa si-O atribuie prin diferite
mijloace. In ce priveste vasele de
cinste El a hotarat sa le creeze, ca sa le ingaduie caderea in Adam, si sa le rascumpere
prin ascultarea si suferinta lui Hristos, ca la sfarsit sa le aduca la glorie.
Aceasta glorifica mila si harul Sau intr-un fel potrivit cu gloria Sa. In ce priveste vasele maniei, El a hotarat sa
le creeze, sa le tolereze caderea in Adam, sa le lase in pacat, sa le condamne in
pacatele lor, si sa le pedepseasca cu manie.
Acesta a fost planul care avea ca scop glorificarea dreptatii si indelungii
rabdari a lui Dumnezeu fara sa greseasca deloc in indurarea si bunatatea Sa.
Nici o persoana care gandeste
drept nu poate nega faptul ca un olar pamantesc poate face din aceeasi framantatura
de lut un vas pentru ornamentarea casei, si un alt vas pentru o intrebuintare
de ocara. La inceput ambele vase erau la
fel, lut; olarul este acela care a hotarat destinatia lor. Daca un olar pamantesc are puterea sa faca
din acelasi lut, felul de vase pe care le vrea, cu cat mai mult are Dumnezeu
puterea ca din aceiasi framantatura sa modeleze fapturile pe care El a hotarat
sa le faca spre slava Sa, vase de cinste si vase de ocara.
In ce sens l-a facut Dumnezeu pe cel rau
pentru pieire? Nu a turnat pacatul in
vasele maniei. Aceasta ar fi contrar
sfinteniei si puritatii Sale. Aceasta ar
face din El autorul pacatului. Cu
certitudine nu Dumnezeu a turnat incapatanarea si rebeliunea in inimile acestor
vase ale maniei. Dumnezeu a spus ca a randuit
oameni pentru distrugere doar intr-un dublu sens. Unu, lasandu-i in afara granitelor alegerii
Sale. Doi, prin hotararea Sa anticipata,
de a-i pedepsi pentru pacatele lor.
Pentru ca nu exista nedreptate in faptul ca Dumnezeu pedepseste pacatul,
nu poate fi nedrept pentru El, sa hotarasca sa faca aceasta anticipat.
Dumnezeu nu a hotarat pe nimeni pentru
distrugere, decat datorita pacatului.
Totusi, desi pacatul este cauza condamnarii si a mortii, adica a ceeace
s-a hotarat, acesta nu este cauza hotarari insasi. Pacatul este cauza unui lucru facut de buna
voie, iar nu cauza ce a determinat hotararea lui Dumnezeu. Nimic din afara lui Dumnezeu nu-i poate misca
vointa. Deci, decretul Sau de
respingere, este in legatura cu buna Lui placere. Daca pacatul ar fi cauza decretului, atunci
toti ar urma sa fim respinsi, pentruca toti am cazut, in Adam.
„Pieire” nu inseamna incetarea
de a exista, cum invata falsii profeti, ci este sfarsitul orcarei sperante si
bucurii. Inseamna intemnitare eterna in
iad, inchiderea in intunericul vesnic. Inseamna
compania diavolului si a demonilor pentru eternitate. Aceasta ne arata pedeapsa vesnica a maniei
divine in flacari de foc, de
Ne sunt date doua motive
pentru care Dumnezeu isi arata mania asupra unora. Primul, este pentru ca Dumnezeu vrea sa-Si
arate mania. Pedeapsa asupra acestor
vase ale maniei va fi ocazia prin care Dumnezeu isi va arata sfanta Sa manie impotriva
pacatului. Ura Sa pentru pacat este
absoluta, iar vasele maniei vor experimenta aceasta din plin. Intrarea pacatului in lume a fost necesara
pentru ca Dumnezeu sa-Si manifeste mania si ura fata de pacat. El tolereaza pacatul in lume pentru scopul
precis de a Se glorifica in aceasta pedeapsa.
Al doilea motiv a fost, „sa-Si
descopere puterea.” Acest adevar este
ilustrat in cazul lui Faraon (Romani 19:17). Puterea lui Dumnezeu este cea care ii pedepseste
pe oameni pentru pacatele lor.
Distrugerea lor porvine de la „Slava puterii Lui” (2 Tesaloniceni 1:9). Eterna
condamnare a unor pacatosi va demonstra intregului univers puterea lui
Dumnezeu. Pacatul prin natura lui este o
dezonoare la adresa lui Dumnezeu. Dar
Dumnezeu de asemenea biruieste pacatul
pentru a intoarce distrugerea celor rai, pentru gloria Sa. Acesta este cel mai frumos mod de a arata
puterea Divina oamenilor si ingerilor.
Indelunga rabdare cu cei nealesi
Cuvintele, „a suferit cu multa rabdare”,
releva rabdarea lui Dumnezeu cu cei respinsi.
El ii tolereaza pe acesti rebeli nerecunoscatori lasandu-i sa traiasca,
chiar daca ei merita sa moara. El le
prelungeste vietile si le da timp sa se pocaiasca, chiar daca ei sunt facuti
pentru pieire. Muritorii ingusti cred ca
Dumnezeu ar trebui sa-i ucida pe cei rai inca din copilarie, dar Dumnezeu in indelunga
sa rabdare ii tolereaza pe acestia pana la batranete, pana ei sunt gata pentru
ruina. Dumnezeu va fi glorificat prin
condamnarea si nimicirea lor.
Scriptura spune in Proverbe 16:4: „Domnul a facut toate pentru o tinta, chiar si pe
cel rau pentru ziua nenorocirii.” „Caci
El a zis lui Moise: „Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma
voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur.” „... Astfel El are mila de
cine vrea si impietreste pe cine vrea” (Romani
9:15, 18).
Vasele indurarii
Versetul 23 din Romani 9 mentioneaza
„niste vase ale indurarii”, acesti oameni sunt aceea fata de care mila lui
Dumnezeu s-a manifestat. Aceste vase au
primit mila, atunci cand se aflau in starea mizerabila a pacatului si a rautatii. Ei sunt destinati a fi obiecte ale milei lui
Dumnezeu, nu pentru ca ei merita mila mai mult decat altii, ci pentru ca
Dumnezeu Si-a propus sa ii umple cu mila Sa.
Aceasta mila este un act al suveranitatii Sale, pentru ca El a spus:
„Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; ...Asadar nu atarna nici de
cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila” (Romani 9:15, 16). Pentru vasele maniei „...judecata este fara
mila...” (Iacov 2:13), dar vasele indurarii,
au „capatat indurare” (1 Corinteni 7:25;
comparati cu 1 Timotei 1:16; 2 Timotei
1:18; 1 Petru 2:10). Aceste vase ale
milei nu sunt mantuite datorita faptelor lor bune, ci sunt mantuite „pentru indurarea
Lui” (Tit 3:5). Ei se pot apropia de tronul harului si pot gasi
mila „ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentruca sa fim ajutati la vreme
de nevoie” (Evrei 4:16). Speranta lor la fericire vesnica este speranta
ca ei „sa capete indurare de
Inainte pregatite pentru glorie
Dumnezeu insusi i-a pregatit pentru
glorie, sau i-a predestinat pentru glorie (Romani
8:29-30). Nici unul dintre cei alesi
nu va intra in gloria Sa, pana cand nu vor fi pregatiti pentru aceasta de
Dumnezeu in mod special, potrivit cu dreptatea si sfintenia Sa. Dumnezeu, in
calitatea sa de Mare Olar, finiseaza vasele indurarii pentru gloria Lui. Ei sunt daruiti de Tatal lui Hristos, iar El
va aduce „pe multi fii la slava” (Evrei
2:10). De aceea cei alesi primesc „mantuirea
care este in Hristos Isus, impreuna cu slava vesnica” (2 Timotei 2:10). Chiar si intristarile
suferite in aceasta lume lucreaza pentru ei „o greutate vesnica de slava” (2 Corinteni 4:17). Ei sunt intr-o stare de glorie, de aceea ei
se bucura acum (Romani 5:2).
Notati cu atentie cuvantul „inainte”. In timp Dumnezeu i-a creat pe ei in Hristos
Isus; El le-a inoit inimile; El a sfintit sufletele lor prin mila Sa, randuindu-i
pe ei sa fie partasi mostenirii cu sfintii in lumina. El pregateste oameni pentru cer inainte ca ei
sa ajunga in cer. In toate acestea
Dumnezeu nu poate fi invinuit sau condamnat.
Bogatiile slavei Lui
Daca prin intermediul vaselor maniei,
Dumnezeu si-a facut cunoscuta puterea Lui, prin vasele indurarii El Si-a facut
cunoscuta „bogatia slavei Lui”. Lor, El
le-a revelat bogatia glorioasa, perfectiunea naturii Sale si pregatirea mantuirii
lor in Hristos. Cu indelunga rabdare
Dumnezeu Si-a tinut in frau mania impotriva celor rai, pe care El o va face
cunoscuta prin chemarea si indreptatirea bogatiei gloriei Lui pentru cei alesi,
pe care el i-a pregatit pentru glorie eterna. Groaznica ruina a celor respinsi este necesara
pentru a manifesta din plin bogatiile indurarii divine in mantuirea celor alesi.
Concluzie
1-
In context
sunt doua exemple de vase ale indurarii: Iacov (Romani 9:11-13) si Moise (Romani
9:15). Tot aici gasim doua exemple
de vase ale maniei: Esau (Romani 9:13)
si Faraon (Romani 9:17).
2-
Oamenii nu
sunt trecuti cu vederea de Dumnezeu din cauza pacatelor lor, daca aceasta ar fi
adevarat toti ar trebui sa fim trecuti cu vederea. Dar alegerea si respingerea sunt datorate
bunei placeri a lui Dumnezeu. „Caci, macar
ca cei doi gemeni nu se nascusera inca, si nu facusera nici bine nici rau,-ca sa
ramana in picioare hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o
alegere,nu prin fapte, ci prin Cel ce cheama;- s-a zis Rebecii: „Cel mai mare
va fi rob celui mai mic”, dupa cum este scris: „Pe Iacov L-am iubit, iar pe
Esau L-am urat” (Romani 9:11-13).
3-
Cei respinsi
nu au nici un motiv sa se planga, pentru ca ei nu sunt alesi pentru mantuire ci
sunt destinati maniei. Dumnezeu nu este
obligat sa-si exercite mila fata de nici o persoana. El ar fi putut sa fie drept lasandu-i pe cei
alesi la fel ca si pe cei ne-alesi sa piara in pacatele lor. Si chiar daca El ar fi gasit cu cale sa faca
asta, ar fi ramas in continuare Rege al regilor si Domn al domnilor. Cei rai sunt tratati asa cum merita sa fie
tratati. Cu totii merita pedeapsa, si
nimeni nu merita harul. Nimeni nu poate
avea nici o pretentie de
4-
Singurul
motiv pentru care unii sunt mantuiti de distrugerea pacatului si a iadului, si
dus in glorie este mila lui Dumnezeu.
Aceasta nu se face prin educatie ori prin puterea exemplului
religios. Nu se face printru-un act
religios ca botezul sau Cina Domnului.
Aceasta este pentru ca Domnul doreste sa aibe mila, nu pentru ca cineva
ar fi meritat. Cei alesi nu se invrednicesc
ei insisi pentru glorie. Nu doar ca sunt
mai dinainte pregatiti pentru glorie, dar Dumnezeu Insusi este Acela care Ii
pregateste!
5-
Toate religiile
pagane ale lumii si toate formele de crestinism arminian invata ca omul este
salvatorul lui insasi si deasemenea el isi hotaraste singur destinul. Biblia, invata ca Dumnezeu determina destinul
omului si ca mantuirea este doar prin mila si vointa lui Dumnezeu, pentru ca
nimeni sa nu se poata lauda in prezenta Domnului. Omul se poate doar prosterne inaintea milei
lui Dumnezeu. El poate spune doar atat: „Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul
” (Luca 18:13). Cred ca, o data, am auzit o anume persoana spunand:
”Urasc o asa doctrina. Este o erezie demna de
condamnat. Il priveaza pe om de vreo glorie in propria sa salvare”. La asa o obiectie, raspund si eu cu cuvintele
apostolului Pavel: ”Dar mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva
lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va
zice celui ce l-a facut: „Pentru ce m-ai
facut asa ?” (Romani 9:20)
* Biblia traducerea Dumitru
Cornilescu revizuita 1989
** Biblia traducerea literala noua
bazata pe traducerea literala Dumitru Cornilescu 1931
In limba romana de Aurel Miclea Jr.