Evanghelia lui Satan
De
Arthur W. Pink
|
S |
atan este un falsificator neintrecut. Asa cum am vazut, Diavolul este acum
foarte activ in lucrul sau pe acelasi teren in care Domnul a semanat samanta
buna. El cauta sa previna cresterea graului prin semanarea unei alte plante,
neghina, care, in aparenta, se aseamana indeaproape cu graul. Intr-un cuvant,
printr-un proces de imitare, el are ca scop neutralizarea Cuvantului lui Cristos.
Astfel, asa cum Cristos are o Evanghelie, si Satan are o evanghelie, aceasta
din urma fiind o imitatie sireata a celei dintai. Asa de bine seamana
evanghelia lui Satan cu cealalta, incat multimi de nemantuiti sunt inselati de
ea.
La aceasta evanghelie a lui Satan se refera apostolul
atunci cand spune galatenilor: „Ma mir ca treceti asa de repede dela Cel ce v-a
chemat prin harul lui Cristos, la o alta Evanghelie. Nu doar ca este o alta
Evanghelie; dar sunt unii oameni cari va tulbura, si voiesc sa rastoarne
Evanghelia lui Cristos” (Galateni 1:6, 7).
Aceasta evanghelie falsa se vestea chiar in zilele apostolului, iar un blestem
groaznic a fost rostit asupra acelora care o predicau. Apostolul continua: „Dar
chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o
Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema”
(vs.8). Cu ajutorul lui Dumnezeu vom
incerca acum sa expunem, sau, mai bine zis, sa demascam aceasta evanghelie falsa.
Evanghelia lui Satan nu este un sistem de principii
revolutionare si nici un program al anarhiei. Nu promoveaza conflictele si razboaiele,
ci scopul ei este pacea si unitatea. Nu cauta sa invrajbeasca pe mama impotriva
fiicei ei si nici pe tata impotriva fiului sau, ci incurajeaza un spirit de
fraternitate in care intreaga rasa umana este privita ca o mare familie. Nu cauta
sa tarasca in jos omul firesc, ci sa-l imbunatateasca si sa-l ridice. Promoveaza
educarea, cultivarea si apeleaza la „ce este mai bun in noi.” Doreste sa faca
din aceasta lume un habitat asa de confortabil si placut, incat sa nu fie simtite
nici absenta lui Cristos si nici nevoia de Dumnezeu. Incearca sa-l preocupe pe
om asa de mult cu lumea aceasta astfel incat el sa nu mai aibe nici timp, nici inclinatie
pentru lumea care va veni. Promoveaza principiile sacrificiului de sine, caritatii
si bunavointei, ne invata sa traim pentru binele altora si sa aratam bunatate
tuturor. Apeleaza mult la mintea fireasca si este populara in randul maselor
fiindca ignora grava realitate ca prin natura lui, omul este o fiinta cazuta, instrainat
de viata care vine de
In contrast cu
Evanghelia lui Cristos, cea a lui Satan ii invata pe oameni mantuirea prin
fapte. Sugereaza in mod repetat justificarea inaintea lui Dumnezeu pe baza
meritelor umane. Fraza sa sacra este: „Fii bun si fa binele,” nerecunoscand
faptul ca in fire nu locuieste nici un lucru bun. Predica mantuirea pe baza
caracterului, inversand ordinea Cuvantului lui Dumnezeu – caracterul este o
roada a mantuirii. Variatele sale ramificatii si organizatii sunt nenumarate.
Cumpatare, miscarile Reformei, „Ligile socialiste crestine,” societati de
cultura etica, „Congrese de pace,” cu toate sunt angajate (poate inconstient) in
proclamarea acestei evanghelii a lui Satan – evanghelia mantuirii prin fapte. Gandirea
pozitiva il substituie pe Cristos; puritatea sociala in loc de regenerarea
individuala; politica si filosofie in loc de doctrina si evlavie. Cultivarea
omului vechi este considerata mai practica decat crearea omului nou in Cristos
Isus; se cauta pacea universala, dar nu si interventia si intoarcerea Domnului pacii.
Apostolii lui Satan nu sunt proprietari de baruri sau proxeneti, ci in
marea lor majoritate sunt lucratori ordinati. Mii dintre cei care vorbesc de la
amvoanele noastre moderne nu mai sunt implicati in prezentarea adevarurilor
fundamentale ale credintei crestine ci au respins adevarul si au acordat atentie
unei nascociri. In loc sa amplifice enormitatea pacatului si sa arate consecintele
sale vesnice, ei il minimizeaza, afirmand ca acesta este doar nestiinta sau
absenta binelui. In loc de a-si avertiza ascultatorii sa „fuga de mania
viitoare,” ei Il fac pe Dumnezeu mincinos, afirmand ca El este prea iubitor si
milostiv sa trimita vreuna din propriile Sale fapturi la chin vesnic.
In loc de a
afirma ca „fara varsare de sange nu este iertare,” ei Il prezinta pe Cristos ca
pe marele Exemplu, indemnandu-si urmasii sa „calce pe urmele Lui.” Trebuie spus
despre ei caci „intrucat n-au cunoscut neprihanirea, pe care o da Dumnezeu, au
cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi, si nu s-au supus astfel
neprihanirii, pe care o da Dumnezeu” (Romani
10:3). Mesajul lor poate suna foarte plauzibil, iar ei pot parea demni de
lauda, dar totusi, despre ei citim astfel: „Oamenii acestia sunt niste apostoli
mincinosi, niste lucratori inselatori, cari se prefac in (imita) apostoli ai
lui Cristos. Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger
de lumina. Nu este mare lucru (ceva de mirat) dar, daca si slujitorii lui se
prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor” (2 Corinteni 11:13-15).
Nu doar ca astazi, sute de biserici nu au un lider
care sa declare cu credinciosie tot sfatul lui Dumnezeu si sa prezinte calea Sa
de mantuire, ci trebuie sa intampinam si realitatea ca este foarte putin
probabil ca oamenii din aceste biserici sa invete ei singuri Adevarul. Altarul
familiei, unde se obisnuia sa se citeasca un pasaj din Cuvantul lui Dumnezeu in
fiecare zi, acum, chiar si in casele crestinilor obisnuiti este ceva care tine
de trecut. Biblia nu este explicata de la amvon si nu este citita din banca.
Cerintele acestei epoci ale vitezei sunt asa de numeroase ca majoritatea
oamenilor au putin timp si chiar si mai putina inclinatie sa se pregateasca
pentru intalnirea lor cu Dumnezeu. De aici, cei mai multi care sunt prea nepasatori pentru a cerceta ei insisi sunt lasati
in voia acelora pe care ii platesc sa cerceteze pentru ei; dintre acestia, multi
le tradeaza increderea, studiind si predicand probleme econo-mice si sociale
mai degraba decat Profetiile lui Dumnezeu. . .
Dar tu,
cititorule, unde te afli? Te afli pe calea „care pare dreapta,” dar care are ca
sfarsit moartea, sau esti pe Calea Ingusta care duce la viata? Ai parasit cu adevarat
calea cea larga care duce la moarte? A creat dragostea de Cristos ura si oroare
pentru tot ce nu-I este placut Lui? Doresti tu ca El sa „imparateasca” peste
tine (Luca 19:14)? Te bazezi tu in intregime
pe neprihanirea si sangele Lui pentru primirea ta inaintea lui Dumnezeu? . . .
O forma si
mai amagitoare a evangheliei lui Satan este sa determine predicatorii sa
prezinte jertfa ispasitoare a lui Cristos si apoi sa spuna ascultatorilor lor ca
tot ceea ce cere Dumnezeu de la ei este sa „creada in Fiul Sau.” Astfel, mii de
suflete nepocaite sunt amagite sa creada ca au fost mantuiti. Dar Cristos a
spus: „Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel” (Luca 13:3). A te „pocai” inseamna a-ti
uri pacatul, sa iti para rau ca l-ai comis, sa renunti la el. Acesta este rezultatul
lucrarii Duhului care frange inima inaintea lui Dumnezeu. Nimic in afara de o
inima franta nu poate avea credinta mantuitoare in Domnul Isus Cristos.
Repet,
mii sunt inselati in presupunerea ca ei l-au „acceptat pe Cristos” ca „Mantuitor
personal” dar nu L-au primit intai ca si DOMN. Fiul lui Dumnezeu nu a venit sa
mantuiasca oamenii in pacatele lor, ci „de pacatele lor” (Matei 1:21). A fi mantuit de pacat inseamna a fi mantuit de ignoranta
si dispretul fata de autoritatea lui Dumnezeu, inseamna abandonarea cursul
propriei tale vointe si placeri, inseamna sa „ne lasam de caile noastre” (Isaia 55:7). Inseamna predarea in fata
autoritatii lui Dumnezeu, cedarea in fata stapanirii Sale, lepadarea de sine
pentru a fi condusi de El. Acela care nu a luat niciodata „jugul” lui Cristos
asupra lui, care nu cauta cu adevarat si cu sarguinta sa-I fi placut Lui in
toate detaliile vietii sale, dar care totusi presupune ca se „bazeaza pe
lucrarea desavarsita a lui Cristos” este inselat de Diavolul.
In capitolul sapte
din Matei, exista doua pasaje care ne redau rezultatele aproximative atat a
Evangheliei lui Cristos, cat si a imitatiei Diavolului. Primul, in versetele 13,14:
„Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care
duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta
este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla.” Al doilea in
versetele 22 si 23: „Multi Imi vor zice in ziua aceea: ,Doamne, Doamne! N-am
proorocit (predicat) noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am
facut noi multe minuni in Numele Tau?’ Atunci le voi spune curat: ,Niciodata nu
v-am cunoscut; departati-va dela Mine, voi toti cari lucrati faradelege.’” Da,
cititorule, este posibil sa lucram in Numele lui Cristos, si chiar sa predicam in
Numele Lui, si desi lumea ne cunoaste si biserica ne cunoaste, totusi sa fim
necunoscuti pentru Domnul! Cat de necesar este, deci, sa vedem unde ne aflam cu
adevarat; sa ne cercetam pe noi insine sa vedem daca suntem in credinta; sa ne
punem sub lumina Cuvintului lui Dumnezeu, sa vedem daca nu cumva suntem inselati
de subtilul nostru dusman; sa aflam daca ne zidim casa pe nisip, sau ea este
ridicata pe stanca numita Isus Cristos. Fie ca Duhul Sfant sa ne cerceteze
inimile, sa ne franga vointele, sa nimiceasca vrajmasia noastra fata de
Dumnezeu, sa lucreze in noi o pocainta adevarata si adanca si sa ne indrepte
privirile spre Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.
Traducere de Iosif Raul Enyedi