UN ZID DE NETRECUT PENTRU ARMINIENI

de Curtis Pugh

UN OBSTACOL DE NETRECUT,

construit din realitati fata de care s-ar putea ca insesi bisericile si pastorii lor sa fie nemultumiti, dar pe care ei nu il pot nici birui si nici ocoli.

A

ceia care adopta umanismul in teologie sunt cunoscuti sub numele de arminieni. Exista diferite nuante ale conceptiei lor. Toti, insa sustin in mod fundamental ca destinul etern al individului este decis si determinat de individ. Unii sustin ca o anumita ceremonie religioasa sau un anumit ritual aduce cu sine regenerarea sau nasterea din nou. De cele mai multe ori acest ritual este botezul. Aceia care sustin acest punct de vedere al arminianismului sunt cunoscuti ca adepti ai doctrinei regenerarii prin botez. Baptistii arminieni moderni (impreuna cu alte grupari „baptiste”) propovaduiesc fara nici o exceptie invatatura conform careia credinta umana sau decizia liberului arbitru al unui individ este baza pe care el sau ea este regenerat. Acest punct de vedere se numeste regenerare decizionala, datorita faptului ca pentru toti aceia care sustin acest punct de vedere, o „decizie pentru Hristos” precede si determina nasterea din nou.

De obicei acesti baptisti arminieni (impreuna cu simpatizantii lor protestanti) descriu actul pe care se bazeaza nasterea din nou in anumiti termeni care sunt acceptati in randurile lor. Ei insista frecvent asupra „deciziei pentru Hristos.” Cateodata, ei vor vorbi despre „rugaciunea pacatosului” sau „a lua o decizie pentru Hristos.” Unii vorbesc despre „a deschide usa inimii tale lui Isus,” in timp ce altii ii invata pe cei nemantuiti sa „il inivite pe Isus in inima lor.” Unii pot folosi cuvinte ca „a-L accepta pe Isus ca Mantuitorul tau,” in timp ce altii insista ca omul pierdut trebuie „sa Il accepte pe Hristos atat ca Domn, cat si Mantuitor.” Dar indiferent de cuvintele pe care le folosesc, conceptul de baza este ca exista ceva ce omul pierdut trebuie indemnat sa faca, pentru a determina nasterea din nou.

Eu nu gasesc nici o diferenta esentiala intre regenerarea prin botez (care impune botezul pentru a prilejui nasterea din nou) si regenerarea prin decizie (care pretinde o decizie pentru a aduce cu sine nasterea din nou). Ambele puncte de vedere sunt in mod fundamental similare in aceea ca ele pretind din partea unui pacatos care este un om mort spiritual o fapta, astfel incat Dumnezeu sa-l invie spiritual pe acel pacatos.

Toti aceia care adopta pozitii asemanatoare celor baptise se proclama crestini nou-testamentali iar bisericile lor sunt de tip nou-testamental. Fara nici o exceptie, ei afirma ca urmeaza invataturile explicite ale acelei parti ale Bibliei cunoscute ca fiind Noul Testament. Multi pastori si biserici arminiene proclama zgomotos ca ei sunt singurii care urmeaza modelul bisericii Noului Testament. Adeseori, aceia care sunt cei mai insistenti in a se proclama ei insisi baptisti nou-testamentali sau biserici nou-testamentale sunt si cei mai insistenti in a pretinde ca oamenii nemantuiti tebuie „sa faca ceva” ca sa se nasca din nou.

Dupa ce am stabilit conceptiile fundamentale ale acestor arminieni, sa ne indreptam atentia in continuare spre zidul de care ei sunt fortati sa dea cu capul, ca sa spunem asa. Zidul este acesta: orice pastor sau biserica, pentru ca afirmatiile sale sa fie justificate ca si biserica nou-testamentala autentica, trebuie sa se comporte in esenta in acelasi mod in care au functionat bisericile si pastorii din timpul apostolilor. Alte amanunte neesentiale, cum ar fi bancile, casele in care se intalneau, paharele din plastic folosite la comuniune, amvoanele si alte lucruri asemanatoare nu au nici o legatura cu natura fundamentala sau de baza fie a pastorului, a grupului, sau a tipului de mesaj biblic proclamat. Astfel de amanunte insa nu ne preocupa acum. Lucrurile esentiale sunt insa o alta problema. Si in special o diferenta extrem de importanta - o chestiune de baza, fundamentala, principala si vitala - acesti arminieni au comis greseli fata de practica bisericilor din timpul Noului Testament. La fel dupa cum un anumit tip de copac poate fi cunoscut dupa fructele pe care le produce, aceasta indepartare esentiala de la practica Noului Testament izvoraste din doctrina corupta in care cred si pe care o predica acesti arminieni. Isus a spus: „Ori faceti pomul bun si rodul lui bun, ori faceti pomul rau si rodul lui rau: caci pomul se cunoaste dupa rodul lui” (Matei 12:33). Despre profetii falsi, Isus a spus: „Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din maracini? Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele” (Matei 7:16-18). Ceea ce eu doresc sa subliniez este ca in toate bisericile arminiene exista o practica esentiala pe care toti pastorii lor o urmeaza din rutina. Aceasta practica fiind rezultatul unei erori doctrinare, este nebiblica si se leaga fara nici o posibilitate de solutionare de doctrina nescripturala pe care o sustin!

Zidul in care toti arminienii pot doar sa dea cu capul reprezinta adevarul despre „sistemul lor de a invita.” In mod universal, la sfarsitul slujbelor religioase, pastorii lor ii invita pe cei nemantuiti „sa vina in fata si sa fie mantuiti.” E posibil ca vocabularul pe care acestia il folosesc sa fie mai sofisticat, iar gramatica mai academica, dar scopul lor este intotdeauna acelasi! Iar faptul ca de la ei te astepti la aceasta practica este cunoscut de toti cei care au luat parte la serviciile lor.

Nu e nimic rau in a-i indemna, a-i ruga staruitor, a-i invita si a-i avertiza pe cei nemantuiti ca ei trebuie sa vina la Isus pentru salvare, sau vor fi pierduti pentru vesnicie. In felul acesta au procedat predicatorii din Noul Testament, nefacand insa nimic in plus sau in minus. Nici un predicator din Noul Testament nu a impus vreodata o manifestare fizica la problema pur spirituala a nasterii din nou. Isus i-a spus lui Nicodim .”..Trebuie sa va nasteti din nou” (Ioan 3:7), dar nu mai exista nici un alt loc in Biblie in care sa-L gasim pe Isus spunandu-i lui Nicodim ca este ceva ce omul trebuie sa faca pentru a fi regenerat sau pentru a se naste din nou!

Invitatia moderna care ii indeamna pe oamenii pierduti „sa vina in fata” si „sa faca ceva” pentru a fi apti sau pentru a cauza nasterea din nou este fara vreun precedent biblic! Nu exista nici un pasaj in Biblie in care apostolii sau alti predicatori din Noul Testament sa fi facut vreodata un astfel de lucru! Acest obstacol al faptei este acolo! Arminianul trebuie fie sa recunoasca faptul ca el face ceva nescriptural, fie sa incerce imposibilul in efortul de a distruge aceste fapte. Folosirea unor fraze cum ar fi „deschide-ti usa inimii si lasa-L pe Isus sa intre,” „invita-L pe Isus in inima ta,” „roaga-te rugaciunea pacatosului,” „ia o decizie pentru Hristos,” si altele, sunt toate inovatii si inventii ale omului. Ele nu pot fi gasite in Biblie nici sub forma de cuvinte, nici de concepte! Acei pastori si acele biserici care insista cu asemenea invitatii, o fac pe riscul lor, deoarece prin aceste fapte ei se descalifica pe ei insisi ca fiind urmasi ai exemplului din Noul Testament!

Nu numai ca in Noul Testament nu exista nici un exemplu de angajare intr-un asemenea sistem de invitatii, dar nu exista nici un pasaj biblic care sa ne invete ca ar trebui facut un astfel de lucru! Baptistii (si altii care afirma ca urmeaza Noul Testament) spun ca „asa vorbeste Domnul” in tot ceea ce fac. Baptistii nu boteaza copiii mici (printre alte motive) datorita faptului ca (1) nu exista un precedent biblic pentru a face un astfel de lucru si (2) nu exista nici o porunca in Biblie, care sa-l impuna. Aceleasi doua motive pot fi invocate si cu privire la aceste invitatii care se fac oamenilor de a veni in fata si de „a fi salvati!” Nu exista nimic in Biblie in favoarea acestei practici!

Pentru acei interesati de adevar, poate ca va fi util sa aratam faptul ca acest sistem modern de invitatii este cunoscut numai de aproximativ 170 de ani! Umanistul religios Charles Finney este creditat, si pe buna dreptate, ca fiind cel care a dezvoltat invitatia moderna. Iar el nu a fost nici macar baptist! Totusi, mii de asa-zise biserici baptiste urmeaza servil pana in zilele noastre filosofia sa arminiana, in ciuda faptului ca nu exista nici un exemplu biblic si nici o invatatura in acest sens!

A mantuit Dumnezeu oameni pacatosi in vremea Noului Testament? Bineinteles ca da! A facut El acest lucru fara ca vreun predicator sa recurga la asemenea invitatii? In mod evident ca da. Si am putea adauga faptul ca Dumnezeu, dincolo de aceasta nascocire pur omeneasca, inca ii salveaza pe pacatosi - iar in unele cazuri, El este bucuros sa-si mantuie poporul in ciuda acestei practici nescripturale, ba chiar in prezenta acesteia! (In nici un caz, faptul ca Dumnezeu ii salveaza pe unii in ciuda acestor invitatii nescripturale, nu poate fi acceptat ca o scuza de a continua aceste practici!)

Sa-l lasam pe arminian sa adune cate argumente poate! Insa pentru el nu exista scapare! In fata lui se ridica zidul, si acesta este zidul Cuvantului lui Dumnezeu si al faptelor din istoria Noului Testament! Nu exista nici cea mai subtila aluzie la faptul ca vreun predicator din vremea apostolilor a invitat vreodata pe cel pierdut “sa vina in fata“ ca sa fie mantuit! De asemenea, nu exista nici o invatatura din partea lui Dumnezeu ca sa se inceapa o asemenea practica! Zidul exista! Oamenii si bisericile care pretind aceasta inovatie – aceasta practica omeneasca- procedeaza astfel fara nici o baza scripturala! Sa-i lasam sa incerce marea cu degetul. Nu vor gasi niciodata vreo dovada biblica pentru practica lor. Iar acest zid se extinde de-a lungul timpului si de-a lungul intregii Revelatii Divine, deoarece nu exista nici o posibilitate de a trece peste el sau de a-l ocoli. Iar cei sinceri vor recunoaste acest lucru!

Sistemul de invitatii este fructul putred al unui sistem doctrinar corupt, care il face pe om stapanul propriului sau destin. Sistemul arminianist, la orice nivel i se urmeaza exemplul, Il priveaza pe Dumnezeu de mareata Sa suveranitate asupra sufletelor omenesti. Dumnezeu a spus: „Iata ca toate sufletele sunt ale Mele...” (Ezechiel 18:4), deci El are dreptul de a face cu creaturile Sale ceea ce doreste! In anumite aspecte, unii arminieni inclina sa foloseasca termenul suveranitate cu privire la Dumnezeu, dar ei limiteaza dreptul lui Dumnezeu de a-si imparti harul Sau dupa cum doreste. Ei vor recunoaste ca Dumnezeu este suveran in toate problemele cu exceptia salvarii celui pierdut. Doctrina lor corupta este aceasta: omul este stapanul propriului sau destin, Dumnezeu nu este in control. Omul isi hotaraste destinul sau etern: la decizia pacatosilor morti spiritual, Dumnezeu poate doar sa raspunda ca un servitor ascultator! In felul acesta, Dumnezeu este redus la statutul unui spectator nelinistit care isi frange mainile si care poate doar sa reactioneze la decizia liberului arbitru a pacatosilor morti spirituali si sa-i salveze dupa ce ei „au luat decizia pentru Hristos!”

Radacina acestei doctrinei corupte se poate observa cand oamenii neaga faptul ca omul este in intregime depravat si deci cu totul neputincios sa intreprinda ceva pentru starea lui spirituala. Biblia spune: „Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre,” iar apoi “macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti)” (Efeseni 2: 1, 5). Cuvantul grecesc nekros – tradus prin mort - inseamna cadavru! In mod evident, Dumnezeu doreste ca noi sa intelegem ca pentru nasterea sa din nou, un om pierdut poate sa faca tot atat de mult cat un cadavru, adica NIMIC! Arminianul spune ca orice persoana pierduta poate veni la Dumnezeu DACA VA FACE acest lucru. Sa lasam la o parte ceea ce spune umanistul arminian! Sa vedem acum ce spune Biblia! Sa citim ce spune Dumnezeu si sa credem! Cuvantul a putea inseamna: „a avea abilitatea de a face ceva.” Arminianul spune „oamenii pot,” dar Dumnezeu spune: „Poate un Etiopian sa-si schimbe pielea, sau un pardos sa-si schimbe petele? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi, cari sunteti deprinsi sa faceti raul?” (Ieremia 13:23). Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal, care M-a trimes; si Eu il voi invia in ziua de apoi” (Ioan 6:44). Apoi Isus a spus din nou: „Tocmai de aceea v-am spus ca nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu i-a fost dat de Tatal Meu” (Ioan 6:65). Sa nu ne lasam inselati de minciuna ca „Dumnezeu indreptateste pe toti oamenii” sau ca „Dumnezeu ii atrage pe toti aceia care aud Evanghelia,” pentru ca in mod clar, nu poate fi vorba de asa ceva. Aceia pe care ii indreptateste Dumnezeu sunt cei pe care Hristos ii va invia in ziua de apoi! Sistemul arminianist afirma ca toti oamenii pot crede in Hristos printr-un act de vointa pentru a fi salvati. Cu toate acestea, in Biblie citim ca Isus a explicat nedcredinta unora spunand: „Dar voi nu credeti pentru ca dupa cum v-am spus, nu sunteti din oile mele” (Ioan 10:26). Sa uitam ce spun arminienii. Isus a spus ca oamenii nu cred pentru ca ei nu fac parte din oile Lui! Presupun acum ca unii arminieni vor incerca sa dovedeasca faptul ca exista lucruri pe care o capra poate sa le faca pentru a deveni o oaie!

Acest aspect eronat al doctrinei despre mantuire se poate se poate observa din nou cand se insista asupra faptului ca Hristos a murit in mod egal pentru toti oamenii. Isus a spus: „Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da viata pentru oi” (Ioan 10:11). Arminianul, fara nici o baza scripturala care sa-l sustina, insista ca Isus a murit pentru capre, la fel ca si pentru oi! De fiecare data cand rostim, citim, sau meditam la numele Isus, s-ar cuveni sa ne amintim motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu a primit acest nume: .”..si-i vei pune numele ISUS, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale” (Matei:1:21). Isus nu a salvat poporul Sau pamantesc, poporul evreu, de pacatele lui, ci El a salvat „poporul Lui” – pe aceia care I-au fost dati Lui de catre Tatal! Isus s-a rugat Tatalui Sau zicand: „Dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe cari I i-ai dat Tu” (Ioan 17:2). In aceeasi rugaciune, in mod intentionat Hristos a facut sa se inteleaga clar ca El nu se ruga pentru „lume,” (in viziunea arminianista „lumea” inseamna intrega omenire) deoarece El a spus: „Pentru ei Ma rog. Nu ma rog pentru lume, ci pentru acei pe cari Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai” iar apoi din nou: .”..ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume”(Ioan 17:9,14). Dumnezeu a dat lui Hristos cativa oameni, si pentru ei a murit El, ca sa plateasca pentru pacatele lor.

Un alt aspect al doctrinei arminianiste despre mantuire il constituie ideea ca „Dumnezeu ii iubeste pe toti.” Aceasta idee potrivit careia Dumnezeu ii iubeste pe toti in mod egal reprezinta baza pozitiei arminianiste, dar este in mod clar nescripturala, dupa cum o vor demonstra versetele urmatoare. Daca Dumnezeu ii iubeste pe toti, de ce El a spus: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat,” (Maleahi 1:3, Romani 9:13). Cu siguranta, aceste cuvinte au legatura cu descendentii acestor doi oameni, dar ele au fost spuse in raport cu niste persoane, si aceasta inainte chiar ca ele sa se fi nascut! Unii vor spune ca a uri inseamna doar ca Dumnezeu il iubeste pe unul mai putin decat pe altul. Este foarte adevarat! Dumnezeu l-a iubit pe Esau atat de putin fata de cat l-a iubit pe Iacov, incat El l-a urat pe cel dintai! Isus a mai spus: „Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste, va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi, si Ma voi arata lui” (Ioan 14:21), ceea ce ne arata foarte clar ca iubirea lui Dumnezeu si iubirea lui Hristos se indrapta spre anumiti oameni, si nu spre toata omenirea in general. Chiar si in Vechiul Testament este limpede ca Dumnezeu ii uraste pe unii oameni (nu numai pacatele lor) pentru ca El a spus: „Sase lucruri uraste Domnul, si chiar sapte Ii sunt urate:...martorul mincinos, care spune minciuni, si cel ce starneste certuri intre frati” (Proverbe 6:16,19). Acestea sunt persoanele individuale pe care le uraste Dumnezeu! In mod similar, psalmistul a scris despre Dumnezeu ca: .”..Tu urasti pe cei ce fac faradelegea...DOMNUL uraste pe oamenii cari varsa sange si insala“ (Psalmul 5:5,6). In Proverbe 22:14 sta scris: „Gura curvelor este o groapa adanca; PE CINE VREA SA-L PEDEPSEASCA DOMNUL, acela cade in ea.” In mod evident, Dumnezeu ii uraste sau ii detesta pe anumiti oameni! In Psalmul 10:3 citim „Caci cel rau se faleste cu pofta lui, iar rapitorul batjocoreste si nesocoteste pe Domnul” . Iar in Noul Testament gasim: „Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste...” (Evrei 12:6), unde intregul argument este acesta: pe aceia pe care ii iubeste, Dumnezeu ii pedepseste. Pe altii, El nu ii pedepseste pentru ca nu ii iubeste, deoarece ei sunt bastarzi, si nu fii adevarati. Ioan profeteste in legatura cu acei membrii ai bisericii mai mici din Filadelfia: „Iata ca iti dau din cei ce sunt in sinagoga Satanei, cari zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci mint; iata ca ii voi face sa vina sa se inchine la picioarele tale, si sa stie ca te-am iubit” (Apocalipsa 3:9), evident in contrast cu aceia pe care Dumnezeu NU ii iubeste, pentru ca altfel, iubirea Lui pentru ei nu ar insemna nimic! Se citeaza adesea Ioan 3:16, dar toti cei care cu adevarat studiaza Cuvantul trebuie sa recunoasca faptul ca termenul „lumea” este folosit de Ioan cu multe intelesuri, dintre care insa nici unul nu cuprinde toti oamenii care au trait sau care vor trai vreodata.

Exista si alte denaturari ale doctrinei, care si ele fac parte din radacina fructului putred numit sistemul de invitatii. Totusi pentru orice cercetator sincer si serios al Cuvantului lui Dumnezeu cele expuse trebuie sa fie suficiente pentru a demonstra ca „pomul rau face roade rele.” In acest caz, rodul sau este sistemul de invitatii care este total nescriptural. Pomul rau este umanismul care imbracat in vesmant religios nu este nimic mai mult sau mai putin decat arminianism in diferitele sale nuante sau grade.

Si astfel, cititorule arminian oricat ai fi de cuprins de aceasta doctrina eronata, iti spun ca mergi inainte si iti lovesti capul de acest zid de netrecut. Zidul este una din faptele verificabile. Faptele sunt clare. Nu exista nici o indicatie si nici un precedent biblic pentru acest sistem de invitatii. In mod deliberat oamenii pierduti sunt invitati in fata pentru a fi salvati sau mantuiti si se procedeaza asa deoarece asa o cere teologia fara ca macar un rand din Scriptura sa sustina aceasta practica. Aceste fapte ar trebui sa fie suficiente pentru a determina orice crestin onest sa reconsidere aceasta teologie si sa abandoneze aceasta practica nescripturala.

Cerceteaza Scriptura! Paraseste orice punct de vedere umanist si accepta-L pe Dumnezeul Bibliei care isi gaseste placerea in a mantui pe poporul Sau si care este in stare sa faca acest lucru. Spune asemeni lui Pavel: „Nu este olarul stapan pe lutul lui, ca din aceeasi framantatura de lut sa faca un vas pentru o intrebuintare de cinste, si un alt vas pentru o intrebuintare de ocara?  Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere puterea, a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei, facute pentru peire;  si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii pe care le-a pregatit mai dinainte pentru slava (despre noi vorbesc)? Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci si dintre Neamuri, ...” (Romani 9:21-24).

Renunta la practica nescripturala si doctrina eronata.

Daca esti un crestin nou testamental intr-o biserica nou testamentala trebuie sa crezi si sa practici acele lucruri revelate pe care bisericile Nou-Testamentale le cred si le practica. A continua cu aceste invitatii lipsite de o baza biblica inseamna a te identifica cu o doctrina si o practica straine de Noul Testament.