Care este problema
copiilor de astazi?
„Nuiaua si certarea dau intelepciunea,
dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale” (Proverbe 29:15).
CELOR
Lipsa educatiei
Cand un
copil este conceput, existenta sa incepe pentru eternitate. Speranta a cel putin doua generatii depinde
de educarea corecta a unui copil.
Proverbe 22:6 spune: „Invata pe copil calea pe care trebuie s-o
urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.” Parintii trebuie sa inceapa devreme sa
dezvolte fortele intelectuale si morale ale sufletului copilului. Copilaria este perioada speciala pentru
aceasta. Educarea corecta a unui copil
nu poate fi supraaccentuata.
Fiecare copil nascut in
lume are o natura total depravata. Isaia
48:8 spune copilului ca: „din nastere ai fost numit razvratit.” Acel mic copilas care arata asa dulce si
inocent vine in lume cu o puternica inclinatie spre rau, cu tendinta spre
formarea obiceiurilor rele, dorinta spre o conduita neevlavioasa si
determinarea de a se revolta impotriva oricarui fel de autoritate. Contrar gandirii liberale, el nu se naste alb
si pur (Psalmul 51:5). Inima lui mica
este plina de rautate. Proverbe 22:15 ne
spune: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va
dezlipi de el.” De aceea tu nu
trebuie sa inveti un copil sa fie rau, sa minta, sa se bata, sa fie lenes, ori
sa spuna cuvinte urate. Tu trebuie sa-l inveti
sa nu faca aceste lucruri!
Proverbe 22:6: „Invata
pe copil…” Nu spune sa inveti un
adolescent sau un adult. Copacul se indreapta
cand este un mic vlastar, sau calul cand e inca un manz; la fel este si cu
copilul. Nu poti incepe prea devreme,
dar poti amana pana este prea tarziu. Un
copil trebuie sa fie castigat de parinti inainte ca el sa implineasca 10
ani. Daca nu este invatat obedienta,
respectul pentru autoritate, importanta religiei si frica de Dumnezeu in acest
timp, dupa aceea poate fi prea tarziu pentru realizarea educatiei potrivite.
Textul meu spune foarte
clar: „…copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.” Un copil nu trebuie crescut in rautate, sau
chiar sub influenta unui exemplu negativ, ca sa devina rau. El trebuie doar sa fie „lasat de capul lui”. „Lasat” fara educatia potrivita
a parintilor. Copilul lasat de capul
lui, urmeaza impulsurile naturii sale depravate, propria-si mandrie si obstinatie,
pentru a-si face parintii de rusine in fata lumii. Ce neglijare mai mare a responsabilitatii
poate exista, decat lasarea unui copil de capul lui? Tatal ramane mut de confuzie si durere. Cel mai iubit obiect al afectiunii tandre a
mamei aduce lacrimi si teroare ochilor ei.
Fie vointa copiilor, fie
inimile parintilor vor trebui frante. Fara
educarea timpurie a copilului, parintele va fi cu inima franta, iar copilul va
fi ruinat pentru intreaga viata si eternitate.
Un copil lasat de capul lui va duce spre cele mai triste lacrimi pe care
un ochi le poate vreodata varsa! Rusinea
este prea publica pentru a fi ascunsa.
Despre Eli si fiii lui se spune: „fiii lui… s-au facut vrednici de
lepadat, fara… ca el sa-i fi oprit” (1
Samuel 3:13). Pacatele lor au fost asa
de mari incat oamenii din Israel „dispretuiau darurile Domnului” (1
Samuel 2:17).1 Pacatele
fiilor lui David i-au adus acestuia rusine in fata intregului Israel (2 Samuel
13:12; 16:22; 18:33; 1 Regi 1:5-9).
Prea des parintii se
bazeaza pe altii in indeplinirea responsabilitatilor date de Dumnezeu lor. Ei asteapta ca invatatorul de scoala
duminicala, pastorul, educatorul, ori profesorul din scoala publica sa le educe
copiii in locul lor. Unii parinti isi
pleznesc sau bat copiii pentru ca aceasta este mult mai usor decat a-i invata
sau educa. Responsabilitatea de a invata si
educa copiii apartine parintilor.
Dumnezeu a pus-o acolo, si acolo va ramane pentru totdeauna. Deutronom 6:6-7 spune: „Si poruncile
acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si
sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei
culca si cand te vei scula” (comp. cu Geneza 18:17, 19; Deutronom 4:9;
11:18-21, Psalmul 78:1-8). Efeseni 6:4
declara: „Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci
cresteti-i in mustrarea si invatatura Domnului.” Educarea copiilor cere
timp, rabdare si perseverenta. Copiii
trebuie educati pana cand invataturile devin o parte a caracterului lor. Caracterul contine maniere sociale si
culturale. Ei trebuie invatati cum sa-si
dezvolte trupurile si mintile. Unii parinti
au o multime de timp pentru a-si dresa cainii si caii, dar nu gasesc timp liber
cand este vorba de educarea copiilor lor.
Copiii nu sunt inzestrati
cu capacitatea de a lua decizii corecte fara o educatie corespunzatoare. Parintii trebuie sa cunoasca bine Biblia
pentru a fi capabili sa o impartaseasca eficient copiilor lor. Tatal si mama ar trebui sa-si avertizeze
copiii cu privire la urmarile daunatoare ale sexului premarital si sarcinilor
nedorite. Ei ar trebui sa le explice
consecintele daunatoare ale fumatului, abuzului de droguri, furatului si mintitului,
vizionatului de filme proaste, citirii de literatura proasta si ascultatul
muzicii rock.
O buna parte din parinti isi
lasa copiii ca prada Diavolului. Acesti
copii sfarsesc in arest sau puscarie. Ei
se apuca de droguri sau bauturi tari.
Acesti copii neglijati sunt teroarea cartierului in care traiesc. Ei sunt rusine si dezonoare pentru parintii si
bunicii lor. Cand aud de baieti sau fete
care merg la inchisoare pentru incalcarea legii, eu stiu ca in mare parte ei
sunt baieti si fete ce nu au fost crescuti in mod corespunzator de parintii
lor. Ma intreb cateodata, cine ar trebui
cu adevarat sa mearga in celula inchisorii sau pe scaunul electric?! Statul ar trebui sa aiba vreo forma de
pedeapsa pentru parintii care neglijeaza educarea si invatarea copiilor
lor. Poate ca statul nu pedepseste parintii
neglijenti, dar Dumnezeu o va face cu siguranta!
In copilarie, copiii sunt
educati fie bine, fie rau. Acest proces
merge inainte si nu poate fi oprit. Nu
exista o prea mare speranta pentru un copil care este educat in rautate. Ieremia spune: „Sa ne culcam in rusinea
noastra, si sa ne invelim cu ocara noastra, caci am pacatuit impotriva
Domnului, Dumnezeului nostru, noi si parintii nostri, din tinereta noastra si pana
in ziua de azi, si n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru”
(Ieremia 3:25). Un copil crescut pe o
cale gresita nu se va departa de aceasta nici cand va imbatrani. Acest copil va frange inimile parintilor sai si-i
va „omori cu zile”. „Un fiu nebun
aduce necaz tatalui sau, si amaraciune celei ce l-a nascut” (Proverbe 17:25)…
Cea mai mare problema a
copiilor de azi este ca tatal si mama sunt prea ocupati cu lucrurile lumii
pentru a avea timp sa-si invete si educe proprii urmasi. Tata trebuie sa se duca la munca, sa repare
casa, sa tunda iarba, sa joace golf, sa urmareasca meciul la televizor si sa
citeasca ziarul. Mama trebuie sa curete
casa, sa spele rufele, sa mearga la intalnirile de la club, sa faca cumparaturile,
sa vorbeasca la telefon si sa barfeasca cu vecinii. Nu mai este timp pentru copii! Seara, tata si mama ies pentru a-si petrece
noaptea in oras, lasand copiii sa terorizeze cartierul, sau sa se uite la
televizor pentru a invata cum se comit infractiuni. Copiilor mai mari li se permite sa se duca la
discoteca sau la „ruga”! Salile de
biliard, cluburile de noapte, discotecile, cinematografele pentru masini, si
alte locuri pacatoase inspirate de Diavol, fac in mod fals ceea ce parintii nu
au reusit sa faca!
Majoritatea parintilor nu
vad pericolele neglijarii copilului.
Niciodata responsabilitatea cresterii corecte a copilului nu a fost asa
de mare. Niciodata nu au renuntat parintii
la autoritatea si educatia parentala asa cum renunta in aceasta generatie. Ambii parinti vor lucra zi si noapte pentru a
procura haine la moda, televizor color, masini, si chiar pizza; dar ei nu vor
misca un deget in ceea ce priveste morala si educatia spirituala a copiilor
lor. Aceasta este problema copiilor!
Lipsa unui exemplu
Auzim de multe ori despre copii ca fiind
victimele unei influente nesanatoase si a unui anturaj rau. Aceasta este adevarat pentru ca ii include si
pe parintii lor! Exemplul parental este
un factor critic in dezvoltarea corecta a copilului. Nimic nu face mai ineficient efortul parintilor
in educare, decat ipocrizia lor. Copiii
nu vor adopta standarde pe care parintii nu vor sa le puna in practica.
Astazi, de prea multe ori un tata incearca sa-si corecteze fiul prin ceva
de genul: „Vreau ca tu sa incetezi sa-mi
mai fumezi tigarile!” sau „Sa nu te mai prind ca bei din tuica mea!” sau „Incetineste! Vad ca tu conduci la fel de tare ca mine!”
sau „Fiule, du-te la biserica si fii baiat cuminte. Tata o sa stea acasa si o sa citeasca
ziarul. Te rog sa ii spui predicatorului
ca tata e bolnav.”
O mama va cauta sa-si corecteze fiica asa: „Te-ai machiat ca o prost
crescuta. Nu mai umbla cu rujul si
cosmeticele mele!” sau „Fusta ta e la fel de scurta si stramta ca a mea! Du-te si schimba-ti-o in minutul asta!” sau
„Tortul tau este si mai nereusit decat al meu!
Pur si simplu trebuie sa inveti sa gatesti!” sau „Ai uitat sa citesti in
Biblie azi! Incepi sa uiti la fel ca
mine!”
Cei mai multi copii sunt josnici si rai pentru ca ii imita pe cei in varsta. Ei urmeaza exemplele rele puse inaintea lor
de parinti. Un copil invata mai mult cu
ochii decat cu urechile. El urmeaza
exemplul mai mult decat preceptul.
Ezechiel 16:44 spune: „Cum este mama asa si fata!” Copiii sunt mimi naturali. Un copil este reflexia parintilor lui. Manierele, vocabularul, obiceiurile si opiniile copiilor sunt adesea oglinzi ale
parintilor; mai bune sau mai rele.
Parintii care fumeaza marijuana si consuma alcool in exces se pot astepta
de la copiii lor sa faca la fel. Daca
copiii ii aud pe mama si pe tata certandu-se, criticandu-se si ridiculizandu-se
unul pe altul, se pot astepta ca ei sa urmeze acelasi exemplu. Daca un om este onest si muncitor, el se
poate astepta ca fiul sau sa fie la fel.
Daca o sotie e loiala si supusa sotului ei, ea poate conta pe fiica sa ca
va fi la fel. Daca parintii neglijeaza
Biblia si biserica, copiii le vor urma pasii tot drumul pana la iad. Daca parintii sunt implicati in sex
extraconjugal, atunci copiii vor fi implicati in sex premarital!
Parintii culeg ceea ce seamana.
Exista un bun exemplu pe care il putem vedea in viata lui David, regele
Israelului. El a comis adulter si crima
in fata copiilor sai si in fata poporului Israel. El a trait sa vada cum unul din fiii sai si-a
violat sora iar altul a comis adulter cu concubinele sale. David de asemenea a trait sa vada pe unul din
fiii lui injunghiindu-l pe celalalt. Exemplul rau al lui David a putut fi vazut in
fiii lui. Exista ceva adevar in vechea
zicala: „asa tata, asa fiu”.
Lipsa disciplinei
O alta problema a copiilor de astazi este
lipsa disciplinei din camin. Totul in
locuintele moderne functioneaza pe baza de intrerupator, cu exceptia
copiilor. Timpurile cu siguranta s-au
schimbat de pe vremea cand eram eu copil.
Pe atunci, copiii veneau la biserica si stateau linistiti din cauza
strictei discipline administrata de parinti.
In acele zile, nu aveam „incaperi ale copiilor” asa cum au azi
bisericile moderne. In zilele noastre, parintii,
ajutati si asistati de bunici, nu-i pot opri pe micuti sa faca istericale in biserica. Unii parinti nu vin la biserica, ci stau acasa
pentru ca nu isi pot controla copiii si le este teama sa nu se faca de rusine in
public.
Copiii de astazi fac ceea ce generatia mai in varsta ar fi facut daca nu ar
fi fost disciplinati. Generatia tanara
nu a fost tinuta in frau asa cum au fost generatiile trecute. In loc sa fie „atinsi” sau „plezniti” pentru a fi supusi parintilor, generatia actuala este
victima psihologiei de felul: „trateaza cu bunatate,” „fa cum vrei”. Mai degraba decat sa pedepseasca copilul
pentru neascultare, parintii de astazi incearca sa-l mituiasca cu bomboane, daca
va fi „bun”.
Parintii dau copiilor prea multa libertate.
Ei sunt prea permisivi. Niciodata
parintii prea permisivi nu vor ajunge sa fie respectati cand copiii vor creste.
„…Copilul lasat de capul lui face
rusine mamei sale.” Multi copii
au nevoie sa-si auda parintii spunand un „nu” hotarat. Cand semanam o disciplina si un exemplu gresit
in mintea copiilor, va trebui sa culegem consecintele negative. Si aceasta e ceea ce facem chiar acum! Noi culegem bogata recolta de copii imorali,
chiulangii, hipioti, tineri rebeli care urasc Biblia.
Biblia ii invata pe parinti sa-si disciplineze copiii pentru fapte
rele. Ea ofera patru motive pentru
aceasta: (1) Pentru ca ii iubim: „Cine
cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata.” (Proverbe 13:24); (2) Pentru ca ei au
nevoie de aceasta: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua
certarii o va dezlipi de el.” (Proverbe 22:15); (3) Pentru ca le
va imbunatati comportamentul: „Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar
copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.” (Proverbe 29:15); (4)
Pentru ca disciplina este o modalitate de scapare a sufletelor copiilor din
iad: „Nu cruta copilul de mustrare, caci daca-l vei lovi cu nuiaua, nu va
muri. Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti
sufletul din locuinta mortilor.” (Proverbe 23:13-14).
Disciplinarea potrivita
nu trebuie sa ia niciodata forma abuzului. Nu-ti pierde cumpatul si nu-ti lovi copilul in
cap sau in organele vitale. „Parintilor,
nu intaratati pe copiii vostri, ca sa nu-si piarda nadejdea” (Coloseni
3:21). Dar nu va fie frica sa-i „atingeti”
la „locul pe care stau jos”. „Atingeti-i”
corespunzator, asa incat copiii sa raspunda si sa le para rau pentru conduita
lor gresita. Disciplinarea copiilor mai
mari poate fi interzicerea unor privilegii.
Copilul trebuie facut sa inteleaga justetea disciplinarii. Cand disciplina este corecta si este
administrata consecvent, nu va dura mult pana cand copilul te va imbratisa si
va recunoaste ca a meritat bataie. El va
fi mai sigur de dragostea si preocuparea ta sincera fata de el decat inainte de
a-l disciplina.
Nu doar ca unii din parinti esueaza in administrarea disciplinei, ci sunt
hotarati sa nu permita nimanui s-o aplice.
Sorina poate fi mai rea decat „Izabela”, sau Ion poate fi un pericol
pentru societate, dar ar fi bine ca nimeni sa nu indrazneasca macar sa sugereze
ca nu sunt perfecti. Ceilalti copii sunt
cei ce creeaza toate problemele. Vai de
biserica ce indrazneste sa disciplineze asa un tanar pentru conduita nepotrivita. Vai de invatatorul care „atinge” asa un
copil! Vai de politistul ce trebuie sa
aresteze pe unul din acesti delicventi minori rasfatati de parinti! Parintii vor raspunde cu alibiuri, amenintari,
mita si cautiune.
Lipsa
dragostei
O alta problema a copiilor de
astazi este ca ei nu sunt iubiti de parintii lor. Nici o fiinta din univers nu cere si nu are
nevoie de dragoste mai mult decat copiii.
Biblia invata aceasta: „sa ne iubim unii pe altii” (1 Ioan
3:11). Mai invata si ca: „dragostea,
deci, este implinirea Legii” (Romani 13:10). Parintii iubitori produc copiii
iubitori. Copilul nu va fi niciodata
prea mare pentru ca parintele sa inceteze sa-i arate afectiune.
Imi place micul semn care spune:
„Ti-ai imbratisat copilul azi?” Este
bine pentru parinti sa le spuna copiilor: „Scumpule, tata si mama te iubesc
mult. Suntem mandri ca Dumnezeu ne-a
binecuvantat cu un copil ca tine. Suntem
onorati sa te avem in familia noastra!”
Intotdeauna lasa-ti copiii sa stie
ca ii iubesti si vrei sa ii ajuti. Chiar
si in disciplinare aminteste-ti de dragoste!
Dumnezeu ii educa doar pe cei pe care ii iubeste: „Eu mustru si
pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!”
(Apocalipsa 3:19). Ce bun exemplu pentru
parinti!
Este
un fapt cunoscut ca majoritatea parintilor nu-si iubesc copiii asa
cum ar trebui! Noi traim intr-un timp cand
chiar si parintii sunt „fara dragoste fireasca” (2 Timotei 3:3). In prea multe cazuri copiii sunt conceputi in
desfrau si se nasc in lume nedoriti.
Auzim mult despre „sarcini nedorite” si despre copii pe care parintii
i-au abandonat. Nou-nascutii sunt
abandonati in camere de motel, statii de autobuz si tren, pe treptele caselor,
pe marginea drumului sau in containere de gunoi. Ei sunt neglijati si uitati pentru ca stau in
calea placerilor lumesti. Copiii care
cresc lipsiti de dragoste, in general nu au dragoste nici pentru parintii lor,
nici pentru altcineva. De ce sunt atatea
delicte comise de tineri si delicventa juvenila este la apogeu? De ce se intreaba autoritatile ce ar trebui sa
faca cu toti adolescentii escroci? De ce
in timpul noptii copiii hoinaresc pe strazile oraselor noastre? De ce baieti si fete fug de acasa? De ce se drogheaza asa multi copii? Care este problema reala? In cele mai multe cazuri aceasta se datoreaza
lipsei dragostei parintilor fata de copii!
Chiar si un animal stie cand il iubesti, iar un copil are cu mult mai
mult discernamant decat un animal!
Ce se poate face cu privire la
infractiunile comise de adolescenti?
Bastonul politistului si celula inchisorii nu vor rezolva problema. Nici „interdictia de a iesi din casa dupa ora
noua”, nici scolile de corectie, nici orfelinatele. Petrecerile sau divertismentul sponsorizat de
vreo biserica nu sunt solutii. Avem
nevoie de parinti care sa-si iubeasca copiii, care isi vor face timp sa-i invete
ce e bine si rau, care sa ii invete Biblia si care sa ii disciplineze atunci cand
gresesc. Avem nevoie de parinti care sa
fie un bun exemplu inaintea copiilor lor si care cu regularitate sa mearga cu
ei la biserica, la „scoala duminicala”.
Jos cu psihologia moderna seaca ce Il respinge pe Dumnezeu si Biblia si
ne spune ca noi nu ar trebui sa ne disciplinam copilul!
Concluzie
Tinerii si tinerele nu pot invinovati
generatia mai in varsta pentru toate problemele lor. Acesti hipioti si huligani sunt responsabili
de propria purtare. Ei nu sunt obligati
sa ii urmeze pe cei mai in varsta atunci cand acestia gresesc. Tinerii s-au adus pe ei insisi in acest mod
de viata „hippy”, si sunt responsabili pentru purtarea lor inaintea lui
Dumnezeu. „Asa ca fiecare din noi
are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” (Romani 14:12).
Este timpul
pentru tinerii acestor zile sa se hotarasca sa-si
canalizeze vietile pe un curs productiv.
Este timpul ca ei sa alunge ipocrizia si pretinsa fericire hippy. A venit timpul pentru ei sa se intoarca
„Pocaiti-va,
si credeti in Evanghelie!”
(Marcu 1:15).
Traducere de Aurel Miclea jr.