IN NOUL TESTAMENT gasim anumite caracteristici sau semne
care sunt esentiale tuturor bisericilor de tip nou testamental. Acesta este tipul de biserica pe care Domnul
Isus l-a infiintat. Este tipul caruia
i-a promis o existenta continua. Este
tipul care Il multumeste astazi. Este biserica Lui. Noi credem ca este singurul tip de biserica
acceptat de Dumnezeu. Daca vom gasi
biserici nou testamentale, noi trebuie sa privim la acele semne si
caracteristici esentiale pe care le gasim in Noul Testament. Si altii au facut aceasta, iar unii ne-au lasat
in urma informatii care ne sunt de ajutor.
De exemplu, cu ani in urma, un pastor din Conventia Baptista de Sud,
J.M. Carroll, a prezentat prelegeri in diferite locuri din Statele Unite avand
ca subiect istoria baptistilor.
Prelegerile lui erau foarte populare in randul baptistilor, deoarece multi
dintre ei nu-si cunosteau propria istorie.
Dupa moartea lui, aceste prelegeri au fost publicate sub forma de
carte. Noi citam din introducerea cartii
fratelui Carroll, URMA SANGELUI.1 In
aceasta, pastorul baptist Clarence Walker a scris:
In orice localitate sunt multe biserici diferite – toate pretinzand a fi biserici adevarate. Dr. Carroll a facut ceea ce si tu poti face
acum – ia semnele sau invataturile diferitelor biserici si gaseste-le pe acelea
care au aceste semne sau doctrine.
Acelea care au aceste semne sau doctrine, invatate de Cuvantul lui
Dumnezeu, sunt biserici adevarate.
Este clar ca Domnul Isus nu poate fi fondatorul tuturor
diferitelor „biserici”. Originile lor
sunt diferite de aceea a bisericii pe care Isus a intemeiat-o. Doctrinele si practicile lor difera de la una
la cealalta. El a intemeiat tipul Sau de
biserica fiindca a dorit sa fie un anume fel de biserica. El a dorit ca ea sa aiba anumite
caracteristici. Deoarece doar Dumnezeu stie
cel mai bine ceea ce Ii este placut Lui, este logic ca doar felul de biserica
pe care Cristos l-a intemeiat sa Ii faca placere. Este important ca cititorul sa pastreze
aceasta afirmatie in minte. Dumnezeu stie
ceea ce Ii place mai bine decat stim noi.
Cristos a intemeiat felul de biserica pe care El il dorea. Oamenii pot crede ca stiu mai bine decat
Cristos si de aceea isi permit sa faca schimbari in bisericile Lui sau sa intemeieze
felul lor de biserica, dar bisericile lui Cristos reprezinta tipul pe care El
l-a intemeiat. Acesta este felul de
biserici placute Lui.
Spunem aici cateva cuvinte despre
importanta bisericilor. Asa cum intreaga
Biblie este centrata pe Cristos, intreg Noul Testament are o subliniere
secundara, iar aceasta priveste bisericile.
Cele patru Evanghelii ne spun despre lucrarea lui Cristos si includ
lucrarea Sa in zidirea primei Sale biserici.
Cartea Faptelor relateaza cum acea biserica a evanghelizat si cum multe
alte biserici au fost nascute din aceasta prima biserica, prin oameni randuiti. In mare parte, Epistolele au fost scrise
bisericilor individuale sau unor grupuri de biserici in legatura cu probleme de
doctrina si practica existente acolo.
Acele carti nou testamentale adresate indivizilor au fost scrise
oamenilor care lucrau in biserici si la infiintarea altora noi. Cartea Apocalipsei contine sapte scrisori
adresate de Cristos catre sapte biserici individuale iar restul cartii trateaza
anumite evenimente dintre care majoritatea vor avea loc inaintea venirii lui
Cristos pe pamant pentru a imparati cu mireasa Sa. De fapt, intreaga carte a Apocalipsei este un
mesaj pentru biserici. Deci, cu siguranta,
Noul Testament acorda mare importanta felului de biserici nou testamentale al
lui Cristos! Cuvintele au fost adresate
membrilor bisericilor – adevaratelor biserici – biserici de tipul intemeiat de
Isus.
Despre Cristos se spune ca are o dragoste speciala pentru Biserica Sa (Ef.
5:25). Este asa de importanta pentru El incat
este ilustrata ca fiindu-I mireasa (Ioan 3:29), iar ei, ca mireasa a lui
Cristos, ii este data lucrarea evanghelizarii, impreuna cu Duhul Sfant
(Mat.28:18-20; Apoc.22:17). Astazi, multi
incearca sa traiasca pentru Cristos, sa se inchine si sa-L slujeasca pe
Dumnezeu in afara tipului de biserica al lui Cristos. Datorita importantei bisericilor lui Cristos,
dupa cum dovedeste Noul Testament, ne indoim ca o asemenea inchinare si slujire
este acceptata de Dumnezeu si de Cristos.
La urma urmelor, in biserica este Dumnezeu proslavit prin Cristos Isus
(Ef.3:21). Organizatiile intemeiate de
vreun om proslavesc pe omul care le-a intemeiat, deseori purtandu-i
numele. Doar in adevaratele biserici ale
Lui este Domnul Isus Cristos proslavit.
Ce credincios adevarat, invatat in Cuvant, ar incerca sa Ii fie placut
lui Dumnezeu in afara unei biserici aprobate de El?
Isus a spus: „...voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o
vor birui” (Mat.16:18). Isus de asemenea a promis ca prezenta Sa va fi cu
bisericile Sale pana la sfarsitul veacurilor (Mat.28:20). Datorita acestor promisiuni ale lui Cristos,
noi ne putem astepta sa gasim biserici nou testamentale adevarate existand
undeva in lume in timpurile noastre.
Poate ele nu se gasesc in fiecare oras sau in fiecare tara, si poate tu
nu le-ai gasit, dar ele exista.
Daca vom gasi bisericile Domnului, nu trebuie sa le judecam dupa propriile
noastre idei si preferinte (Isa.55:9).
Trebuie sa le judecam dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Nu trebuie cunoscute sub un nume special,
fiindca oricine poate folosi un nume pretinzand ca acesta ii face deosebiti. Nu trebuie cunoscuti dupa semne exterioare,
temporare, ci dupa acele lucruri esentiale si continue. Nu sunt in mod necesar biserici ale lui
Cristos datorita marimii lor, a popularitatii, prestigiului sau influentei
politice. Bisericile false sunt deseori
cele mai populare si influente. Este
adevarat ca intotdeauna poporul lui Dumnezeu a existat intr-un numar mic (Luc.
12:32; Rom.11:5; Isa.1:9; Ioan 6:65-67).
Ramasita lui Dumnezeu nu a fost niciodata influenta in ochii lumii sau a
religiilor lumesti. Daca Dumnezeu ti-a dat ochi sa vezi adevarul despre ramasita
Sa, te-ai putea afla pe calea gasirii adevaratelor biserici nou
testamentale. Daca privirea ta este
captivata de marime si prestigiu lumesc, tu esti deja inselat. Doar fiindca anume grupuri au in prezent
acest „avantaj”, asta nu le califica drept biserici ale lui Cristos (vezi Iuda
versetul 16).
Chiar si in zilele apostolilor, unii au parasit adevarul (Fapte 15:24; 1
Ioan 2:19). Ei au format propriul lor
fel de „biserici” cu „ucenicii” lor (Fapte 20:30). Unele dintre acestea, impreuna cu alti
dezertori de la adevar, au devenit in mod treptat grupul catolic numit de
Scriptura „Curva cea mare”. Acest grup
s-a impartit mai tarziu in ramura de est si cea de vest. Mai tarziu in istorie, a avut loc Reforma
Protestanta. In acel timp, mai multi
oameni au fondat biserici conforme cu propriile lor credinte. Au avut propriile lor idei si preferinte. Au avut multe credinte si practici identice
cu cele ale Curvei. Cu totii credeau in
regenerarea prin botez. Cu totii
practicau botezul copiilor pentru mantuire.
Au adus cu ei aceasta idee, precum si altele atunci cand au fost exclusi
din biserica Mama. Acesti oameni,
indiferent de ceea ce ai auzit, nu au urmat Biblia. Si nici bisericile lor nu au urmat-o. Bisericile lor nu urmeaza nici astazi
Biblia. Cu totii invata si practica
doctrina demna de condamnat a regenerarii prin botez. Ei boteaza copii, recunoscand ca nu au vreo
instructiune sau exemplu scriptural.
Bisericile pe care acesti „reformatori” le-au intemeiat au fost
bisericile lor si nu ale lui Cristos.
Aceste biserici protestante care exista astazi nu pot fi bisericile lui
Cristos fiindca ele (1) au fost intemeiate de alt om si nu de Isus Cristos, (2)
predica o evanghelie falsa (vezi 2 Cor.11:4 si Gal. 1:6), (3) au slujitori
diferiti, (4) au forme de conducere diferite, etc., etc. Astazi, bisericile mai recent intemeiate de
oameni nu sunt bisericile lui Cristos fiindca ele au iesit din aceste fiice
protestante ale Curvei. Este imposibil sa
iasa ceva curat din ceva necurat (Iov 14:4).
Datorita acestei imposibilitati (a face un lucru necurat sa fie curat),
o „reforma” a Curvei nu a fost si nu este posibila! O reforma adevarata nu a avut loc fiindca
mizeria evangheliei false a Curvei inca se tine de bisericile omenesti care au
iesit din ea. O reforma nu doar ca a
fost si este imposibila, dar nu a fost necesara! Cristos a avut bisericile Sale pe pamant
astfel incat nu a fost necesar sa se reformeze Curva pentru a o face biserica a
lui Cristos. De aceea, noi concluzionam
ca „Reforma Protestanta” nu a facut nici un bine. A produs unele „biserici” cu doctrine si
practici mai putin detestabile in opinia lumii, dar ele sunt tot fiice ale
Curvei si, conform Bibliei, ele sunt tot curve (Apoc.17:5). Faimoasa „Reforma Protestanta” a produs doar
mai multe biserici false – nu a produs felul de biserica nou testamentala a lui
Cristos. Oricine studiaza istoria poate
verifica acest fapt, fiindca se stie ca bisericile „Reformei Protestante” nu au
semnele bisericilor Noului Testament.
In cartea sa, fratele Carroll enumera unsprezece semne sau caracteristici
ale adevaratelor biserici nou testamentale.
Acestea sunt semne scripturale.
Sunt semne esentiale. Bisericile
lui Cristos au avut aceste semne de-a lungul secolelor, de cand a intemeiat El
prima biserica. Adevaratele biserici ale
lui Cristos au aceste semne si astazi.
Noi suntem convinsi ca in vremea noastra, felul acesta de biserici il gasim
printre cei numiti baptisti. Aceasta
datorita (1) originii baptistilor si (2) doctrinei si practicii liniei
principale a baptistilor de-a lungul veacurilor. Suntem convinsi ca unele biserici baptiste au
aceste unsprezece semne esentiale ale bisericilor Noului Testament. Suntem la fel de convinsi ca nu toate
„bisericile baptiste” sunt adevarate biserici nou testamentale. Orice grupare se poate autodenumi „biserica”. Orice „biserica” se poate numi „baptista”. Daca o biserica nu are semnele esentiale ale
bisericii Noului Testament, ea nu este o biserica adevarata a lui Cristos,
indiferent de numele ei. Luati in
considerare aceste unsprezece semne scripturale ale bisericilor nou
testamentale si fie ca Dumnezeu sa va calauzeasca in gasirea adevaratelor biserici ale Noului
Testament – bisericile lui Cristos!
PRIMUL
SEMN AL UNEI BISERICI ADEVARATE
Capul si
fondatorul bisericilor nou testamentale este CRISTOS. El este singurul datator
de lege. Biserica este doar executanta
(Mat.
16:18; Col. 1:18)
NU ESTE de ajuns doar a spune caci Cristos este Capul unei biserici! El trebuie sa fie cu adevarat Capul! El trebuie sa directioneze activitatile si
lucrarea bisericii. Daca Cristos nu este
Capul bisericii, atunci El este Cap doar teoretic. Daca Cristos nu e Capul bisericii, El nu face
parte de fapt din acea biserica. Pentru
a fi Cap, trebuie ascultat Cuvantul Lui, Biblia. Daca Il urmam pe Cristos, nu putem omite nici
o parte din instructiunile Domnului pentru noi, si nici nu putem adauga nimic
la ele.
Sunt doua erori in care oamenii cad in ce-L priveste pe Cristos ca si Cap
al fiecarei biserici. Unii Il substituie
cu un papa. Poate nu il numesc sau o
numesc papa. Il pot sau o pot numi pastor, invatator (invatatoare) sau prooroc
(proorocita). Nu conteaza cum este numit
sau numita, daca ideile lui sau ale ei sunt urmate in loc de instructiunile lui
Cristos, el sau ea este papa. Multe „biserici” astazi urmeaza invataturile
vreunui „papa” mort demult si sunt mai loiali interpretarilor lui fata de
Biblie sau „descoperirilor” sale aditionale decat cuvintelor simple ale
Scripturii. A doua eroare este traditia,
si aceasta este mai subtila. Traditiile
– cele baptiste sau cele ale Curvei si ale fiicelor ei protestante, nu conteza
sursa – toate au ca rezultat o inchinare falsa.
Acestea sunt poruncile oamenilor si nu sunt conforme cu adevarul
(Mat.15:9). Adevarata inchinare nu
trebuie sa fie doar o problema spirituala, trebuie sa fie, in mod necesar
TREBUIE sa fie, in adevar (Ioan 4:23-24).
Biblia nu are nimic bun de spus despre traditiile religioase! In intreaga Sa lucrare, Isus nu a avut nimic
bun de spus despre ele! Isus si ucenicii
Sai nu s-au conformat traditiilor religioase ale zilelor lor (vezi Marcu 7:1-7;
Mat.12:1-7). Daca vrem sa fim biserici
ale lui Cristos, nu trebuie sa avem nimic bun de spus despre traditiile
religioase. Din moment ce nu este nimic
bun in ele, nu trebuie sa le urmam! Asa
cum Isus si prima Sa biserica au respins traditiile religioase ale zilelor lor,
tot asa si noi trebuie sa respingem traditile religioase ale zilelor
noastre. Acest lucru face parte din iesirea
afara din tabara si purtarea ocarii Lui (Ev.13:13).
Originea traditiilor religioase poate fi universal trasata pana la paganism
si idolatrie. Daca Biblia este clara
asupra vreunui lucru, acesta este: Biserica lui Cristos, Mireasa Sa, trebuie sa
fie neintinata de idolatrie (1 Cor.
10:14, 21; 1 Ioan 5:21). Bisericile
Domnului nu trebuie sa fie implicate nici in sarbatorile si zilele sfinte
evreiesti (Gal.4:9-11; Tit 1:14). Cu
siguranta ca bisericile lui Cristos nu trebuie sa participe la sarbatorile pagane
populare in lume si in bisericile false ale lumii.
Un lucru este foarte clar. O biserica
ce este condusa de altcineva sau altceva in afara de Cristos si Cuvantul Sau nu
este felul de biserica nou testamentala.
Este altceva. Indiferent daca
este papa sau traditie, oricine sau orice este urmat, in afara de Cristos,
devine capul acelei biserici. O asemenea
inlocuire inseamna ca biserica a devenit de alt tip. Nu este a lui Cristos
fiindca El nu este Capul ei. El nu a
zidit o asemenea biserica. El nu este
prezent la intrunirile ei fiindca ea nu are autoritatea Lui.
Cristos a dat bisericilor Sale anumite drepturi sau autoritati. Nu le-a dat autoritate nelimitata, ci
autoritate exacta. Aceasta autoritate
priveste slujba pe care le-a dat-o bisericilor sa o faca in timp ce El este
plecat. Primul tip de autoritate pe care
Cristos l-a dat bisericilor este autoritatea judecatoreasca: prin aceasta noi intelegem
autoritatea de a judeca. Bisericile au
doar putere judecatoreasca limitata (1 Cor. 5:12-13). Urmand procesul democratic (votarea), membrii
fiecarei biserici au dreptul sa determine cine intruneste cerintele pentru
membralitate. In acelasi fel (prin vot),
membrii fiecarei biserici au dreptul sa determine cine trebuie sa fie exclus de
la partasia bisericii (1 Cor. 5:9-13, observati in special versetul 12). Asemenea actiune trebuie sa fie bazata,
desigur, pe invataturile lui Cristos in ce priveste aceasta situatie
(Mat.18:15-17). Ei trebuie sa actioneze
conform Cuvantului lui Dumnezeu daca doresc sa fie felul de biserica a lui
Cristos. Ei sunt la fel de responsabili
sa trateze pe cei exclusi conform Noului Testament (Mat.18:17; 2 Tes.
3:15). Biblia nu invata evitarea
deliberata a membrilor exclusi. Ei
trebuie sa caute in mod activ restaurarea acestora la partasia deplina a
bisericii (Mat.18:17; 2 Cor. 2:7).
Bazate pe Biblie si numai pe Biblie, bisericile au autoritatea de a
judeca predica vreunui om daca este sau nu adevarata (1 Cor. 14:29; 1 Ioan
4:1). Vedeti, deci, ca o biserica are
doar putere judecatoreasca limitata.
Al doilea fel de autoritate pe care Cristos l-a dat bisericilor Sale este
puterea executiva. Aceasta putere
executiva este asa de larga incat putem spune ca adevaratele biserici sunt
executive in natura lor. Prin aceasta
noi intelegem ca sunt responsabile sa duca la indeplinire instructiunile lui
Cristos, Cel ce trebuie sa fie Capul fiecarei biserici (Luc. 6:46). Nu exista limite in aceasta situatie. Nu exista nici o scuza acceptabila pentru o
biserica ce nu duce la indeplinire instructiunile lui Cristos. Bisericile trebuie sa asculte instructiunile
lui Cristos pentru ele. Trebuie sa duca
la indeplinire poruncile Sale si sa urmeze exemplul Sau (Mat. 28:18; 1 Ioan
2:6). Acesta este motivul pentru care
Cristos Si-a lasat tipul Sau de biserici pe pamant, ca acestea sa faca exact
ceea ce El vrea.
Exista si un al treilea fel de putere si aceea este puterea legislativa. Bisericile nu au putere legislativa! Cristos
nu le-a dat o astfel de putere. Prin
aceasta intelegem ca ele nu au autoritatea de a da legi si a face reguli. Cristos este datatorul de lege! Ele nu pot schimba regulile, instructiunile si
poruncile date de Cristos. Ele nu au
nici un drept sa schimbe randuielile sau vreo alta invatatura a Bibliei. Nu au dreptul sa schimbe practicile
scripturale ale bisericilor, sau sa aduca inovatii la inchinarea inaintea lui
Dumnezeu. In evanghelizare, ele trebuie
sa foloseasca doar metodele Noului Testament, adica metodele folosite de
Cristos si de apostolii Sai. Nu au
dreptul sa aduca inovatii sau sa urmeze inventiile oamenilor.
Cristos a intemeiat o biserica asa cum a promis ca o va face
(Mat.16:18). Daca nu a facut asa, El
este in cel mai rau caz mincinos, iar in cel mai bun caz a esuat. (Nu exista nici un verset care sa invete ca
biserica sau orice altceva a fost intemeiata la „Cincizecime”). Cristos Si-a zidit biserica Sa din materialul
pregatit de Ioan Botezatorul. Din prima
biserica pe care Cristos a intemeiat-o in timpul lucrarii Sale pamantesti au
descins toate bisericile adevarate.
Modelul Noului Testament pentru succesiunea bisericii este acesta: barbati
botezati si ordinati care actionau in legatura cu o biserica deja existenta calatoreau,
evanghelizau, botezau convertitii si ii organizau in biserici. Acest fapt este clar din cartea
Faptelor. Astfel, tipul de biserici ale
lui Cristos are existenta continua. O
asemenea continuitate a bisericilor nou testamentale nu este succesiune
apostolica, ministeriala sau baptismala.
Biserici nou testamentale infiinteaza alte biserici nou testamentale
prin barbati pe care ele ii trimit sa faca aceasta slujba. Acesta este modelul Noului Testament.
O biserica infiintata in legatura cu oricine altcineva in afara de Isus
Cristos nu este a Lui. O biserica ce nu
asculta Noul Testament cu siguranta nu Il are pe Cristos ca si Cap. O biserica fara Cristos ca si Cap nu este
tipul nou testamental de biserica.
Cristos este atat Capul cat si Fondatorul tipului Sau nou testamental de
biserici.
A
ACCEPTA BIBLIA ca singura norma de credinta si practica inseamna ca doar Biblia
este sursa si standardul adevarului.
„Descoperirile” aditionale pretinse de unii oameni nu sunt acceptate
drept Cuvant al lui Dumnezeu in bisericile nou testamentale. Viziunile si visele, „limbile”, etc. ale
acestei ere moderne nu sunt primite ca mesaje din partea lui Dumnezeu. Invatatura (doctrina) si practica bisericii
adevarate trebuie sa fie conforma Bibliei.
Norma credintei si practicii bisericilor nou testamentale nu este dogma
recunoscuta a vreunei religii existente.
Nu este invatatura vreunui seminar, institut sau universitate. Nu este dogma vreunui auto-proclamat „profet”
sau „invatator”. Nu este dogma nici unei
asociatii, conventii, uniuni sau a altei
organizatii extrabiblice de biserici omenesti.
Nu este o marturisire de credinta facuta de om. (Astfel de marturisiri pot fi bune, dar ele
nu pot fi autoritare. Ele nu pot fi
standardul judecarii adevarului). Doar
Biblia este autoritara. Doar Biblia este
standardul determinarii adevarului. O
biserica adevarata nu poate nici sa selecteze doar anumite pasaje ale Noului
Testament pe care sa le creada si sa le asculte. Toata Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu si
toata este folositoare (2 Tim. 3:16; 2 Pet. 3:16). Toata trebuie crezuta. Membrii unei biserici
nou testamentale trebuie sa creada aceleasi lucruri, sa vorbeasca aceleasi
lucruri si sa aibe un scop comun (Fil.1:27; 2:2; 3:16; 4:2; 2 Cor. 13:11; 1
Pet. 3:8). Prin aceasta singura voce
unificata (doctrina si practica) este Cristos proslavit (Rom. 15:6). O biserica a carei membri au doctrine
diferite nu poate rezista mult timp (Mat. 12:25). Asemenea diferente in doctrina si practica
existente in unele „biserici” priveaza adunarea atat de unitatea scopului, cat si
de cea a partasiei.
Biblia vorbeste despre „unirea credintei” (Ef. 4:13). „Credinta” aici se refera la credinta concreta,
adica la lucrurile crezute. Fara o
unitate a credintei, nu exista o unitate adevarata. Pavel invata clar ca o biserica impartita nu
se strange pentru a fi mai buna si ca o asemenea biserica poate manca ceva impreuna,
dar nu „poate lua” Cina Domnului (1 Cor.11:17-20). Poate lua cina pastorului, sau a bisericii,
sau a denominatiei sau cina traditiei, dar, fiindca este dezbinata, ea nu poate
lua Cina Domnului!
Membrii fiecarei biserici trebuie sa creada Biblia. Trebuie de asemenea sa o cunoasca bine astfel
incat sa aiba o intelegere matura a invataturii ei. Ei nu trebuie sa fie „copii” spirituali. Trebuie sa cunoasca adevarata doctrina asa de
bine incat sa nu fie afectati de invataturile noi care pot interveni (Ef.
4:14). Aceasta unitate in doctrina da
unei biserici o unitate a scopului adevarata si demna de lauda. Responsabilitatea pastorului este sa hraneasca
biserica cu Cuvantul lui Dumnezeu astfel incat ei sa creasca intr-o adunare
matura spiritual cu un scop comun bazat pe o adevarata unitate a doctrinei (Ef.
4:11-15).
Baptistii sanatosi cred ca trebuie sa ai „capitol si verset” pentru tot
ceea ce crezi, tot ceea ce inveti, si tot ceea ce faci intr-o biserica nou
testamentala.
Bisericile nou testamentale cred multe lucruri in comun cu multe alte
biserici, dar ele cred mai mult. Ele
cred tot sfatul lui Dumnezeu si, ca Pavel, sunt obligate sa il proclame, chiar
daca acesta le face nepopulare (Fapte 20:27).
Orice biserica ce nu are ca singura norma pentru doctrina si practica Sfanta
Biblie nu este tipul de biserica al Noului Testament.
AL
TREILEA SEMN AL UNEI BISERICI ADEVARATE
Numele
ei – „BISERICA”, „BISERICI” (Mat.16:18; Apoc 22:16)
BISERICILE
LUI Cristos au fost numite in multe feluri de-a lungul secolelor. De cele mai multe ori, aceste nume au fost
porecle. Au fost date cu scopul de a
ponegri simplele adunari ale lui Cristos formate din credinciosi botezati
scriptural. Lucrul important de observat
este acela ca bisericile lui Cristos nu au cautat niciodata prestigiu prin
pretentia de a avea nume mari si pompoase.
Nu au cautat niciodata recunoastere lumeasca sau mondiala. Niciodata nu au fost preocupate in a avea
putere si prestigiu. Nu s-au potrivit si
nu se vor potrivi niciodata cu curentul popular al „maniei
mega-bisericii”. Nu au cautat niciodata
un statut oficial ca „biserica de stat” la nici un guvern. „Ucenici”, „Calea”,
„secta nazarinenilor”, „crestini” si „biserici” sunt termeni folositi in Noul
Testament pentru adunarile care sunt ale lui Cristos. Inca de la inceputul lor, adevaratele
biserici au fost numite secte (grupari eretice) de oamenii religiosi lumesti
(Fapte 24:14, 28:22). Aceasta este de asteptat
in orice secol. Cei care se sprijina pe
adevarul Bibliei, sunt impotriva umanismului in toate formele lui.
Cand au fost pentru prima oara infiintate bisericile, nu era nevoie de nume
pentru diferentiere. Atunci toate
bisericile au fost adevaratele biserici ale lui Cristos. Dar, datorita apostaziei unora, chiar in
zilele timpurii ale bisericilor, au trebuit sa se faca distinctii (2 Tes. 2:3;
1 Ioan 2:19). Bisericile simple ale lui
Cristos care credeau Biblia au ramas multumite sa existe fara auto-proclamarea
unor nume prestigioase. Ar fi fost mai
degraba corecti doctrinar si fata de Dumnezeu decat populari. Ei s-au multumit sa lase lumea sa le dea
poreclele ce au fost populare la acea vreme.
De-a lungul anilor, unii au fost numiti Paulicieni, dupa Pavel, apostol
al Domnului Isus Cristos. Altii au fost
numiti dupa regiunea in care erau cei mai numerosi. Unii au fost batjocoriti
pentru viata lor curata fiind numiti Cathari sau „cei puri”. In general, au
fost acuzati ca fiind ana-baptisti care inseamna re-botezatori. Au fost numiti asa fiindca insistau sa boteze
corect pe toti aceia care li se alaturau din alte grupuri. (Ei refuzau sa accepte botezurile bisericilor
care nu erau de aceeasi credinta si practica cu ele. Refuzarea acceptarii botezurilor bisericilor
diferite este practica neintrerupta a bisericilor lui Cristos si in timpul
nostru. Bisericile sanatoase accepta ca
valide doar botezurile administrate de biserici de aceeasi credinta si practica
cu ele). Deci astazi, bisericile nou
testamentale accepta sa fie numite sub forma abreviata de la „ana-baptisti”,
aceea de „baptisti”.
Dar nu numele face ca o biserica sa fie o adevarata biserica a lui
Cristos. Trei lucruri sunt esentiale ca
o biserica sa fie adevarata: ea trebuie sa aiba, (1) originea apostolica, (2)
doctrina corecta si (3) practici scripturale – aceste semne le luam noi in
considerare in acest articol care arata caracterul adevaratelor biserici ale
lui Cristos.
AL
PATRULEA SEMN AL UNEI BISERICI ADEVARATE
Forma
sa de conducere – CONGREGATIONALA – toti membrii sunt egali (Mat.
20:24-28; Mat. 23:5-12)
FIECARE
BISERICA nou testamentala este o democratie sub Cristos, Capul (Fapte 1:26;
6:5; 15:22). Aceasta inseamna ca orice
membru, tanar sau batran, barbat sau femeie, bogat sau sarac, educat sau
needucat, liber sau rob, nu conteaza, fiecare membru are o voce egala in a
determina ceea ce biserica face sau nu.
Este gresit ca o persoana sa caute sa conduca biserica (3 Ioan vs.
9-11). O biserica nou testamentala nu
are ca si cap un dictator. Puterea
dictatoriala poate fi detinuta de un singur om, de vreun comitet sau de vreu
alt fel de conducere. Uneori un om bogat
poate incerca sa fie capul bisericii.
Bisericile lui Cristos nu au asemenea dictatori drept cap. Nici chiar apostolii nu au fost dictatori sau
conducatori absoluti2 si nici slujitorii bisericilor nou
testamentale nu sunt astfel.
Isus si-a invatat biserica de faptul ca toti sunt egali. Aceasta este
valabil in bisericile lui Cristos si astazi.
Fiecare poate avea diferite daruri si, prin urmare, diferite
responsabilitati, dar cu totii sunt egali.
Toti membrii sunt „frati”. Titluri ca „doctor”, „reverend”, „parinte”,
„mitropolit”, „patriarh” si altele de acelasi fel sunt rele fiindca distrug
egalitatea (Mat.23:8). Astfel de termeni
nu ar trebui folositi nici chiar in gluma.
Toti membrii aflati in partasie cu o biserica nou testamentala au un vot
egal. Acel vot trebuie folosit in adunari
generale, in chemarea unui pastor sau in destituirea unui pastor pentru o cauza
dreapta, in alegerea diaconilor, in determinarea acelora care vor fi primiti ca
membri in biserica, in excluderea sau restaurarea membrilor care a fost
neascultatori, etc. (Fapte 1:15-26; 6:1-6).
Pastorii, diaconii sau alte grupuri dintr-o „biserica” ce rapesc
drepturile democratice ale membrilor sunt niste hoti si daca nu se pocaiesc
public si cu adevarat ar trebui exclusi din biserica. Lucratorii din biserica trebuie sa fie
slujitori (Mat. 20:25-27; 2 Cor. 4:5; Ef. 6:6; 1 Cor. 9:19). Ei nu trebuie sa fie stapani, si nici nu
trebuie sa fie tratati astfel (1 Pet. 5:3).
Nici chiar apostolii nu au fost priviti ca fiind domni peste frati (2
Cor. 1:24, Idem).
Tipul nou testamental de biserica nu este o „republica”. O „republica” este o forma de guvernamant
unde membrii aleg un grup restrans din mijlocul lor, iar acestia iau
deciziile. Tipul nou testamental de
biserica nu este nici „oligarhie”. O
„oligarhie” este o conducere in care puterea se afla in mana catorva, probabil intr-un
comitet care isi alege succesorii pentru a-si perpetua propria-i existenta. Nici unul din aceste feluri de conducere nu
se gaseste in Noul Testament. Simplu,
democratia tuturor membrilor este felul de conducere al tipului nou testamental
de biserica. Astfel, puterea nu este in
mana catorva. Este adevarat ca „puterea
corupe, iar puterea absoluta corupe in mod absolut”. Democratia pura este cea mai buna paza impotriva
coruptiei!
Pavel a scris in Romani 12:17 ca noi trebuie sa „...urmarim ce este bine inaintea
tuturor oamenilor”. In lumina acestui
verset, intrunirile secrete ale congregatiei sau ale unei parti a ei sunt vazute
ca fiind contrare cu invatatura Cuvantului lui Dumnezeu si nu ar trebui
permise. Noul Testament indica faptul ca
necredinciosii erau admisi la intrunirile bisericilor in zilele apostolilor
(vezi 1 Cor. 14:23, 24 de exemplu).
Pavel a marturisit ca lucrarea lui Cristos si prima Sa biserica au fost
publice pentru ca toti sa le poata vedea (Fapte 26:26). De ce sa credem ca este necesar sa operam
diferit de felul in care a operat Domnul nostru si prima Sa biserica?
Cu siguranta, orice biserica ce nu practica cu adevarat conducerea congregationala
in treburile ei nu este tipul de biserica al Noului Testament. Bisericile lui Cristos au o conducere
democratica, congregationala a bisericii.
Orice este in plus sau in minus este fara baza scripturala.
AL
CINCILEA SEMN AL UNEI BISERICI ADEVARATE
Membrii
ei – doar oameni mantuiti (Ef. 2:21; 1 Pet. 2:5)
COPIII
MICI nu pot fi botezati pentru a fi membri intr-o biserica nou testamentala
fiindca nu sunt credinciosi, iar credinta este o cerinta pentru botez (Fapte
8:37). Deci, o biserica ce are copii
membri nu este tipul nou testamental de biserica. Nici o biserica de stat nu poate fi tipul nou
testamental de biserica, fiindca in astfel de „biserici” toti cetatenii sunt
automat membri. Doar aceia regenerati de
Duhul Sfant sunt acceptati drept candidati pentru botez. Doar aceia care dau dovada de pocainta si
credinta adevarata sunt eligibili pentru a fi membri intr-una din bisericile
lui Cristos. Pentru aceasta avem marturia
intregului Nou Testament incepand cu Ioan Botezatorul (Mat. 3:8).
A avea parinti credinciosi nu califica o persoana pentru botez si
membralitate in biserica. A creste intr-o
casa crestina sau intr-o biserica nu califica o persoana pentru botez si
membralitate in biserica. Participarea
la orele de caticheza nu califica o persoana pentru botez si membralitate in
biserica. A da vreun fel de raspuns
fizic la un apel facut la incheierea unui serviciu religios nu califica o
persoana pentru botez sau membralitate in biserica. A trai un fel de experienta religioasa
extatica sau neobisnuita nu califica o persoana pentru botez sau membralitate in
biserica. Convertirea (adevarata pocainta,
credinta, botezul, o viata schimbata) – acestea sunt dovezile exterioare ale nasterii
din nou. Fara aceasta nastere din nou –
lucrarea regeneratoare a Duhului Sfant – nici o persoana nu este calificata
pentru membralitate in biserica.
Doar cuvintele de marturisire de la un candidat ce doreste a fi membru nu
sunt suficiente. In Noul Testament se
cereau dovezi inainte ca un candidat incert sa fie primit ca membru (Fapte
9:26). Dovada biblica a regenerarii
trebuie sa fie vazuta in viata persoanei respective. O biserica ce primeste fara sa-i pese oameni
nemantuiti pentru a fi membri a incetat sa fie o biserica adevarata in care
oile spirituale sunt hranite din Cuvantul lui Dumnezeu. A devenit o sinagoga a Satanei (Apoc. 2:9;
3:9). Se va putea observa ca o asemenea
„sinagoga” curand va avea ca slujba principala distrarea caprelor
spirituale. Se va vorbi mult despre Cuvantul
lui Dumnezeu, despre inchinarea
Orice biserica ce accepta ca membri oameni ce nu aduc dovada adevarata a
unei schimbari interioare a inimii nu poate fi o biserica nou testamentala
(Mat. 3:7-9). O biserica nou testamentala
este compusa din credinciosi adevarati a caror viata aduce dovada unei reale
regenerari spirituale – o nastere din nou a omului interior. Orice altceva este un tip diferit de biserica.
AL SASELEA
SEMN AL UNEI BISERICI ADEVARATE:
Randuielile
ei – BOTEZUL CREDINCIOSILOR URMAT DE CINA DOMNULUI (Mat.
28:19-20)
CRISTOS
A DAT a dat bisericii Sale randuieli. Nu
i-a dat sacramente. Sacramentele sunt
ritualuri cu capacitati mantuitoare. Randuielile
sunt memoriale. Ele determina copiii lui
Dumnezeu sa isi aminteasca si sa contemple in mod serios lucrarea desavarsita a
lui Cristos si ele arata lumii Evanghelia Lui (1 Cor. 11:26). Ele ilustreaza lucrarea incheiata a lui
Cristos. Randuielile reprezinta
Evanghelia ilustrata.
Cristos a dat bisericii Sale doua si numai doua randuieli. El nu a dat altele. Casatoria in biserica nu este o randuiala. Ultima impartasanie nu este o randuiala. Ingroparea in pamant sfant nu este o randuiala. Botezarea pruncilor nu este o randuiala. Binecuvantarea copiilor nu este o randuiala. Ritualul spalarii picioarelor nu este o randuiala. Purtarea robelor sau a altor articole de imbracaminte
speciale nu este o randuiala. Spalarea
ceremoniala a vaselor sau inaugurarea si sfintirea cladirilor nu sunt randuieli. Si nici alte ritualuri, traditii si ceremonii
populare in lumea religioasa nu sunt randuieli.
Cele doua randuieli ale bisericii sunt botezul si cina Domnului.
Aceste doua randuieli sunt apartin bisericii. Nu sunt randuieli ale pastorului sau ale
diaconului. Prin aceasta noi intelegem ca
nici pastorul, nici diaconii nu au control sau autoritate asupra acestor randuieli. Biserica trebuie sa decida (sa voteze) cine intruneste
conditiile pentru a fi botezat si admis ca membru. Nici pastorul, nici diaconii, nici alt grup
din cadrul bisericii nu are aceasta autoritate.
Biserica trebuie sa autorizeze pastorul sau alt frate sa administreze
botezul. In mod similar, biserica
trebuie sa autorizeze pastorul sau un alt frate pentru a administra cina. Aceste doua randuieli sunt randuieli ale
bisericii prin faptul ca botezul este necesar pentru a fi membru in biserica si
usa spre aceasta. Botezul si membralitatea in biserica sunt asociate cu o
biserica „locala”. O persoana nu poate
fi membra scriptural in mai mult de o biserica la un moment dat. Cina Domnului trebuie sa fie luata de o
biserica „locala” doar pentru a pastra disciplina (1 Cor. 5:11; 11:20). Cei care nu sunt membri unei biserici nu pot
participa scriptural la cina.
Botezul scriptural include (1) un candidat scriptural, (2) un motiv
scriptural, (3) un mod scriptural si (4) un administrator scriptural. Daca lipseste vreuna din aceste patru cerinte,
actul nu este valid. Doar credinciosii
sunt candidati scripturali, adica doar ei au dreptul sa fie botezati (Fapte
8:37). Deci, cei „botezati” in copilarie
nu sunt botezati scriptural. Nu exista
nici porunca biblica, nici exemplu de botez al copiilor. Cei care boteaza copiii, o fac fiindca
atribuie botezului o capacitate mantuitoare, de aceea motivul lor pentru botez
este nescriptural. Toti sunt de acord ca
afundarea in apa (nu in must sau in alt lichid) este modul initial si deci
scriptural. Astfel, stropirea sau
turnarea de apa nu sunt moduri scripturale.
Cei „botezati” de Curva sau de fiicele ei (Apoc. 17:5) nu sunt botezati
scriptural fiindca ele nu sunt mireasa Lui si de aceea nu au autoritatea
Sa. O biserica ce primeste „botezurile”
nescripturale ale „bisericilor” omenesti apostate nu poate fi privita ca o
mireasa fecioara a lui Cristos, acesta insa trebuind sa fie scopul fiecarei
biserici si al fiecarui pastor pentru biserica pe care o slujeste (2 Cor.
11:2). O asemenea „biserica” s-a poluat
ea insasi cu Curva si fiicele ei (Apoc. 18:4).
O asemenea biserica poluata nu este biserica adevarata si nu poate fi
considerata ca administrator scriptural al botezului. Si nici unei persoane nu ii poate fi permisa
luarea cinei Domnului pana cand nu este scriptural botezata. Acesta este modelul intregului Nou
Testament. Astfel, cei cu „botezuri”
poluate nu sunt eligibili pentru a lua Cina Domnului.
Am auzit deseori despre parinti care au pastrat lucrurile unui copil care a
plecat de acasa exact asa cum acesta le-a lasat. Ei doreau ca lucrurile copilului sa fie exact
asa cum el le dorea pentru cand se va intoarce.
Putem intelege acest fapt. Ne
putem identifica cu acesti parinti.
Putem intelege prietenii lui Cristos dorind sa pastreze randuielile Lui
asa cum le-a lasat El bisericilor Sale (Ioan 15:14). Ceea ce nu putem intelege este cum un prieten
al lui Cristos vrea sa schimbe lucrurile pe care El ni le-a lasat. Dar unii spun ca nu conteaza candidatul,
modul, motivul sau administratorul botezului.
Ei afirma ca sinceritatea este de ajuns.
Detaliile botezului nu mai conteaza.
Altii omit una sau mai multe din cerintele botezului afirmate mai
sus. In mod similar, sunt unii care
afirma ca nu conteaza ce fel de paine sau bautura se foloseste la cina. Unii predicatori din America sunt asa de
liberali si le pasa asa de putin de lucrurile lui Cristos incat spun ca Cina
Domnului poate fi luata cu un hamburger McDonald’s si o cola! Si ei afirma ca sinceritatea este de
ajuns. Afirma ca nu conteza ce elemente
sunt folosite la cina. Nu stim, dar nu
credem ca acestia sunt prieteni adevarati ai lui Cristos (Ioan 15:4).
Noi credem caci cina, la fel ca botezul, trebuie sa intruneasca patru cerinte
pentru a fi o pastrare scripturala si valida a randuielii pe care a lasat-o
Cristos. Trebuie sa fie (1) participanti
scripturali, (2) un motiv scriptural pentru a manca si a bea, (3) elemente
scripturale si (4) un administrator scriptural.
Afirmate pe scurt (datorita lipsei spatiului) noi credem ca Biblia ne invata
ca participantii scripturali sunt membrii statornici intr-o biserica nou
testamentala. Motivul scriptural pentru
a lua parte la cina este proclamarea mortii Domnului. Este partasia bisericii
cu Capul ei. NU este partasia credinciosilor
unul cu altul. Asa ceva nu este invatat in
Noul Testament. Elementele scripturale sunt painea nedospita si vinul. Administratorul scriptural este o biserica
nou testamentala. In mod obisnuit, cina
este administrata de pastor, dar in absenta acestuia, biserica poate autoriza
un frate pentru a administra cina fiindca randuielile sunt randuielile
bisericii si nu sunt legate de vreo slujba specifica din cadrul acesteia.
Cina instituita de Domnul a fost compusa din vin si paine nedospita. Stim ca painea a fost nedospita fiindca
Cristos a instituit cina aproape de timpul Sarbatorii Azimilor. In acel timp era interzis sa existe aluat in
vreo casa din Israel (Ex. 12:15). Nici o
paine dospita nu era disponibila! Mai stim
ca jertfele de sange pentru Domnul in Vechiul Testament nu puteau include aluat
(Ex. 34:25). Daca aceasta era valabil
pentru jertfele firesti, cu cat mai mult este valabil pentru singura jertfa
adevarata a propriului sange si trup al lui Cristos! Stim ca evreii au folosit constant vinul inca
de la inceput ca singura bautura pentru sezonul Pastelor, aceasta fiind bautura
obisnuita a iudeilor pe tot parcursul anului.
Stim ca se folosea vin si nu must deoarece culesul strugurilor se facea in
August sau Septembrie. Domnul a
instituit cina Sa primavara. Mustul nu
era disponibil atunci! Neavand
refrigerare, iudeii au lasat ca mustul sa fermenteze si astfel sa se
conserve. Cand fermentarea este completa,
drojdia este moarta. Vinul este separat
de sedimente si ramane curat si fara drojdie.
La aceasta procedura care reprezinta o parte a producerii vinului se
face aluzie in Ieremia 48:11. Drojdia
ilustreaza pacatul, in special pacatul ipocriziei (Luc.12:1). A ilustra trupul si sangele lui Cristos
folosind elemente care contin aluat inseamna a ilustra trupul si sangele lui
Cristos ca pline de pacat. Un Cristos pacatos nu putea mantui pe nimeni.
Datorita semnificatiei acestor lucruri, elementele sunt importante fiindca ele
„predica” intr-un mod vizibil Evanghelia lui Cristos.
Pretentia ca Pavel a schimbat painea nedospita in paine dospita in biserica
din Corint este nefondata. Aceasta
eroare sustine ca utilizarea cuvantului „artos” in 1 Corinteni dovedeste ca
Pavel si bisericile dintre neamuri au folosit paine dospita. Dar acest argument este fals. „Artos” este un cuvant general si cuprinzator
pentru toate felurile de paine de grau.
Putea fi folosit pentru paine dospita ca in Mat. 16:12 sau pentru paine
nedospita ca in Mat. 26:26; Marcu 14:22 si Luc. 22:19. Utilizarea acestui cuvant grecesc nu dovedeste
nimic. In plus, stim ca biserica din
Corint avea membri iudei cand Pavel a organizat-o (Fapte 18:1-11; si anume
Aquila, Priscila, Iustus, Crispus, casa lui evreiasca si fara indoiala altii). Deci este amagitor sa vorbesti despre
biserica din Corint ca fiind intr-un „context al neamurilor” cand cunoastem o
prezenta mare evreiasca in aceasta biserica.
Dovada acestui fapt este in 1 Corinteni 10:1-11 unde Pavel vorbeste
despre „parintii nostri toti” indicand stramosi evrei comuni – atat ai lui cat si
ai lor, desi unii, probabil majoritatea erau dintre Neamuri (12:2). Pavel scrie despre unii circumcisi (Iudei) in
7:18-19 si presupune ca ei cunosc Legea Vechiului Testament (9:8-9; 14:34) si alte practici vechi
testamentale (9:13; 10:18). Toate
acestea sunt dovezi solide ca biserica din Corint nu a fost in exclusivitate o
biserica dintre Neamuri. Pentru unii suna
bine sa vorbeasca despre un „context al neamurilor,” dar acestea sunt cuvinte
goale, fara inteles in lumina Scripturii.
Mai mult, noi suntem asigurati ca biserica din Corint a folosit paine
nedospita fiindca Pavel se refera indirect la aceasta practica atunci cand
scrie in 1 Corinteni 5:8 despre tinerea Pastelui spiritual (Cristos) cu
„azimile curatiei”. „Painea” nu se afla
in textul original fiindca amandoua (painea si vinul) trebuiau sa fie fara
drojdie.
Noi nu ii intelegem pe cei ce doresc sa schimbe randuielile lui Cristos
datorita leneviei, placerii si confortului.
Unii ce se autodenumesc „crestini” au schimbat modul botezului. Au spus ca afundarea nu este demna, ca este
neplacuta, ca nu este convenabila, etc. si astfel si-au justificat lor insisi
schimbarea in stropire sau turnare de apa.
Altii au schimbat elementele cinei si au adus scuze variate pentru ceea
ce au facut. In loc de a folosi vin,
unii au preferat mustul, dar acesta nu simbolizeaza nimic in afara de pacatul
ipocriziei, fiindca este plin de drojdie.
Unii au adus scuza folosintei gresite a alcoolului. Dar cine poate indrazni sa spuna ca putina
cantitate de vin consumata de un individ la cina este abuz de alcool? Oamenii folosesc, fara sa se gandeasca, o
cantitate mult mai considerabila de alcool in sirop pentru tuse, dar refuza sa
asculte Biblia in ce priveste folosirea vinului. Ei fac pentru trupurile lor fizice ceea ce nu
ar face pentru sufletele lor. Una din
scuzele cele mai ridicole auzite vreodata pentru incetarea folosirii vinului a
fost ca vinul avea gust rau! A devenit
poporul Domnului asa de iubitor de placeri si asa de indragostit de confort si
lene incat nu mai poate suporta gustul vinului?
Paharul pe care l-a baut Cristos pentru poporul Sau nu a fost unul
amar? Chiar si Israelului, din timpurile
stravechi i-a fost cerut sa manance ierburi amare impreuna cu mielul de Paste
(Ex. 12:8; Num. 9:11). Si, in afara de
toate acestea, de unde ne-a venit ideea ca Cina Domnului – amintirea suferintei
si mortii Sale groaznice – trebuie sa convina gusturilor „crestinilor” moderni si
catifelati? Despre cei care pretind ca
sunt prieteni ai lui Cristos si care totusi nu Il asculta, noi credem ca ei nu Ii
sunt prieteni adevarati (Ioan 15:14).
Dar stim cu siguranta ca a schimba randuielile in sacramente mantuitoare a
sufletului sau a pretinde ca prin participarea la ritualuri, se acorda har
participantului inseamna a perverti Evanghelia harului lui Dumnezeu. O biserica nu poate fi o biserica adevarata a
lui Dumnezeu daca predica o evanghelie falsa a faptelor in cuvinte sau in randuielile
care ilustreaza Evanghelia.
AL SAPTELEA
SEMN AL UNEI BISERICI NOU TESTAMENTALE
Slujitorii
ei – PASTORII SI DIACONII (1 Tim 3:1-16)
O
IERARHIE DE lucratori, preoti, prelati, mitropoliti, cardinali, etc., etc. este
straina Bibliei. Doua si doar doua
slujbe randuite sunt biblice. Cele doua
slujbe sunt acelea de pastori si de diaconi.
(Fapte 20:17 si 28 dovedesc ca episcopul era identic cu prezbiterul si pastorul). Slujba de diacon a fost instituita in biserica
doar cand numarul membrilor a fost foarte mare si exista o adevarata nevoie
pentru o asemenea pozitie. Biserica a
existat inaintea acestei slujbe si o biserica nou testamentala poate exista astazi
fara diacon sau diaconi daca nu este nevoie de acestia. Slujba de diacon este supravegheata de pastor
(Fapte 20:17, 28). Slujbele de pastori si
diaconi erau de obicei ocupate de oameni ridicati de Dumnezeu din mijlocul adunarii. El le-a dat putere sa faca lucrarea la care
i-a chemat. „Profesionalismul” in
lucrare era necunoscut. Ideea ca un om
poate frecventa un institut sau un seminar biblic si prin aceasta sa fie
competent pentru a predica si pastori nu este deloc un concept biblic. Aceasta este calea lumii si nu a lui Dumnezeu
si a produs daune mari. Moise si Pavel
au fost oameni educati, dar inainte ca Dumnezeu sa ii foloseasca, El i-a
„reeducat” in desert. Dumnezeu inca Isi
pregateste slujitorii Sai pe aceasta cale!
Aceste doua slujbe sunt limitate doar la barbati. Femeile trebuie sa taca in biserici si de
aceea nu pot sluji ca predicatori, invatatori ai barbatilor, pastori, etc. (1
Cor. 14:34, 35). Barbatii care ocupa
aceste slujbe trebuie sa fie slujitori ai bisericii (2 Cor. 4:5; Mat. 20:27;
23:11; Marcu 9:35; 1 Cor. 9:19). Cuvantul
grecesc „diacon” inseamna slujitor. In
vreme ce diaconii trebuie sa fie preocupati de nevoile fizice si financiare ale
oamenilor, pastorii trebuie sa se dedice ei insisi lucrarii Cuvantului si rugaciunii
(Fapte 6:4). Slujba pastorului este sa
hraneasca oile (Ioan 21:16). El nu este
papa si nici nu trebuie sa exercite stapanire peste adunarea pe care o slujeste
(1 Pet. 5:3). Slujba de pastor nu este
aceea de stapan sau conducator. El
trebuie sa locuiasca printre oamenii pe care ii slujeste, sa le impartaseasca
bucuriile si tristetile lor, sa experimenteze acelasi standard de viata de care
ei se bucura sau pe care il indura, sa ii pese de oameni ca unui tata de
familia sa, desi el nu este decat un frate.
In mod necesar, acesti slujitori sunt supusi disciplinei bisericii in care
slujesc. Pacatele comise de diaconi sau
pastori, ca si cele ale oricarui alt membru, pot rezulta in excluderea lor din biserica.
Biserica are autoritate executiva asupra acestor doua slujbe randuite. Ei sunt supusi voii bisericii. Daca nu fac asa, ei sunt stapani de neatins si
vor deveni corupti in slujbele lor.
Iubirea de bani, prestigiu, putere, etc., ii va consuma si va distruge
atat lucrarile cat si bisericile lor.
Orice biserica ce are o ierarhie de stapani, indiferent cum se numesc ei,
nu este o biserica nou testamentala.
AL
OPTULEA SEMN AL UNEI BISERICI NOU TESTAMENTALE
Lucrarea
sa – de mantuire a oamenilor, de a-i boteza (cu un botez ce intruneste toate
cerintele Cuvantului lui Dumnezeu), de a-i invata (‚sa pazeasca tot ce v-am
poruncit’) (Mat. 28:16-20)
DUMNEZEU
A DAT bisericilor Sale tot ce este necesar pentru a face lucrarea Sa (2 Tim.
3:17). Cuvantul lui Dumnezeu este tot ce
avem nevoie pentru a implini lucrarea pe care Dumnezeu a dat-o bisericii
Sale. Trucuri psihologice, manipulari
emotionale, distractii, personalitati carismatice, talente muzicale si tactici
de inalta presiune nu implinesc lucrarea lui Dumnezeu. Toate tacticile umaniste arminiene omenesti
din lume nu vor adauga nici o persoana la numarul pe care Dumnezeu l-a ales
pentru mantuire. El va mantui pe alesii
Sai. Ei vor „veni” (Ioan 6:37). In mantuirea
alesilor Sai, Dumnezeu foloseste mijloace drepte si scripturale, dand
bisericilor Sale o lucrare de facut. Lucrarea lui Dumnezeu data bisericii Sale
are trei laturi: (1) evanghelizare scripturala, (2) botez scriptural, (3) invatatura
scripturala a convertitilor in biserici nou testamentale. Duhul lui Dumnezeu lucrand impreuna cu
predicarea Cuvantului Lui este ceea ce implineste lucrarea lui Dumnezeu! Aceasta lucrare nu necesita cladiri
somptuoase, distractie lumeasca, spectacole, sau personal bisericesc
profesionist. Dovada ca nici unul din
aceste lucruri nu este necesar este aceasta: nici una din bisericile Noului
Testament nu a avut vreunul din aceste lucruri, si totusi, ei au implinit
lucrarea lui Dumnezeu in locurile lor!
Bisericile ce devin prinse in mreaja cladirilor uriase, programelor lumesti,
distractiilor impresionante si profesionistilor platiti devin sclavele acestor
lucruri si inceteaza a mai face lucrarea pe care Cristos intentioneaza ca
bisericile Sale sa o faca. Noi credem ca
aceasta este valabil atat pentru indivizi cat si pentru biserici (2 Tim. 2:4).
Orice biserica ce nu este implicata in a face lucrarea cu trei laturi a lui
Cristos in felul lui Cristos nu poate fi tipul de biserica nou testamentala.
AL NOUALEA
SEMN AL UNEI BISERICI NOU TESTAMENTALE
Planul
sau financiar – Domnul a randuit ca cei ce propovaduiesc Evanghelia, sa traiasca
din Evanghelie (zeciuieli si daruri de buna voie)
(1 Cor.
9:14)
O
BISERICA nou testamentala trebuie sa fie autonoma (sa se autoconduca). Acesta este modelul Noului Testament. De asemenea trebuie sa se intretina singura
financiar in masura in care acest lucru este posibil. Uneori bisericile devin nevoiase si au nevoie
de ajutor financiar. Probabil cateodata
au nevoie de ajutor in lucrare. O
biserica poate avea nevoie de ajutor special in vremuri critice ale existentei
ei. Aceasta este o alta situatie. Dar a depinde in mod continuu de banii altor
biserici nu este calea lui Dumnezeu de finantare.
Pastorii trebuie platiti de biserica pe care o slujesc. Aceasta este drept si biblic. Totusi, uneori este necesar ca pastorii sa
aiba o slujba seculara. Pavel a lucrat uneori facand corturi pentru a face fata
nevoilor lui si ale altora. Membrii
bisericii, indiferent de saracia sau bogatia lor, trebuie invatati a face
partea lor in sustinerea bisericii din care fac parte. Zeciuiala este o raspundere egala intre
membri. Bisericile nu trebuie sa fie
jefuitoare. Nu trebuie sa ceara
membrilor sa contribuie cu mai mult decat este drept. Bisericile nu trebuie sa
se angajeze in programe de afaceri, bazaruri, carnavaluri sau alte mijloace de
a face bani. Nici nu trebuie sa ceara
lumii ajutor pentru a-si plati cheltuielile.
Cu siguranta ca daca Dumnezeu este intr-o biserica si in ceea ce face
ea, El poate, prin zeciuielile si darurile de bunavoie ale membrilor, sa ridice
fondurile necesare, pentru a sustine lucrarea.
Bisericile, ca familiile, nu trebuie sa incerce sa traiasca peste
limitele venitului lor. A face asa inseamna
a face o lucrare proasta iar in final, cei care merg pe aceasta cale vor ajunge
la ruina.
O biserica ce
nu isi poate plati facturile trebuie sa isi diminueze cheltuielile pana cand
pot face fata propriilor obligatii. Pastorii
nu trebuie sa devina cersetori nici in fata lumii nici in fata altor
biserici. Aceasta il dezonoreaza pe Cristos! El
este Capul si Mirele fiecarei biserici.
El este responsabil sa implineasca
nevoile miresei Sale fecioare. O
biserica a lui Cristos nu trebuie sa adopte atitudinea lumii sau a bisericilor
lumesti cu privire la etalarea vizibila a bogatiilor. Bisericile lumii isi expun bogatiile in cladiri
somptuoase, haine scumpe, bijuterii, mobiliere fine, echipament costisitor si
alte lucruri ce impresioneaza pe cei lumesti.
Trebuie sa nu se uite niciodata ca biserica este alcatuita din
membri. O biserica nu este cladirea,
echipamentul, mobila, automobilele sau alte lucruri considerate ca importante
de lume si de bisericile ei.
Orice biserica ce recurge la caile lumii sau ale bisericilor lumesti pentru
nevoile sale financiare nu este tipul de biserica al Noului Testament. Bisericile nou testamentale se straduie sa se
sustina singure in ce priveste veniturile lor.
AL
ZECELEA SEMN AL UNEI BISERICI NOU TESTAMENTALE
Armele
razboiului ei –spirituale, nu firesti (2 Cor. 10:4;
Ef. 6:10-20)
BISERICILE
FALSE, adica Curva si fiicele ei curve, „spurcaciunile pamantului”, pastorii si
ceilalti slujitori ai lor urasc adevarul.
Ei urasc adevaratele biserici ale lui Cristos care tin la adevar (Apoc.
17:5, 6). Organizatiile religioase lumesti
se folosesc de manevrele, relatiile si presiunile politice, de linguselile
favorurilor guvernelor lumii. Bisericile
false sunt hotarate sa aiba aprobarea grupurilor religioase lumesti si a
guvernelor lumii indiferent de pret.
Sunt lumesti si umbla dupa lucrurile lumii. Formeaza aliante extra-biblice pentru a-si indeplini
scopurile. Doresc raul tipului de
biserici nou testamentale. Isi vor
folosi influenta lumeasca la guvern pentru a face greutati grupurilor
religioase ce refuza sa faca parte din proiectele lor ecumenice, fiindca
bisericile lui Cristos s-au opus dintotdeauna unirii bisericilor intr-o singura
organizatie. Recurg la intimidare,
amenintari, minciuni si chiar la a-i incita pe oameni sa ii raneasca fizic pe
aceia care nu sunt de acord cu ei. Se
poate observa ca fiecare organizatie religioasa de biserici omenesti cade in
cele din urma in capcana promovarii unirii bisericilor intr-o singura „biserica”
mondiala. In unirea lor, se coboara la
cel mai mic numitor comun si astfel ajung sa promoveze ecumenismul. Deci, in cele din urma, bisericile false si
organizatiile lor devin active impotriva acelora care se opun unirii tuturor
religiilor intr-o singura biserica ecumenica.
Acestea sunt armele lumesti ai oamenilor religiosi lumesti. Cei care au acest spirit prigonitor fata de
urmasii lui Cristos demonstreaza ca ei insisi nu au nasterea din nou. Dovedesc ca nu Il cunosc pe Domnul Isus si
nici pe Tatal Sau (Ioan 15:18-21; 16:1-3).
Dar Dumnezeu a dat bisericilor Sale arme mai mari decat cele ale
bisericilor lumii. Ne sunt enumerate in
Efeseni 6:13-18. Folosirea acestor arme
spirituale a fost demonstrata in vietile acelor predicatori si sfinti din Noul
Testament care au mers pe aceasta cale inaintea noastra. Aceste arme sunt „adevarul”, „neprihanirea”,
„ravna Evangheliei pacii”, „credinta”, „mantuirea”, „sabia Duhului care este
Cuvantul lui Dumnezeu”, „rugaciunea” si „cererea” perseverenta.
Orice biserica ce foloseste armele acestei lumi nu poate fi tipul de
biserica al Noului Testament. Bisericile
nou testamentale folosesc armele Noului Testament pentru a implini lucrarea lui
Cristos.
AL
UNSPREZECELEA SEMN AL UNEI BISERICI NOU TESTAMENTALE
Independenta
sa – separarea Bisericii de Stat (Mat. 22:21)
CE ARE
DE A face Cristos cu Cezarul? Acesta
este intotdeauna cuvantul de ordine a tipului de biserici nou testamentale ale
Domnului. Biblia invata si adevaratele
biserici pretind ca membrii lor sa fie cetateni buni ai tarii in care se afla. Trebuie sa asculte de toate legile tarii afara
de cazul in care acestea sunt contrare Cuvantului lui Dumnezeu (1 Pet. 2:13-17;
Fapte 4:18, 19).
Dar aceeasi Biblie invata ca diferitele conduceri ale lumii acesteia nu au
nici un fel de control asupra bisericilor in doctrina, inchinarea sau slujirea
lor inaintea Domnului. Bisericile
Domnului nici nu trebuie sa se uneasca cu guvernele lumii. Nici nu trebuie sa primeasca ajutor financiar
de la guvern. Cand fac asa, ele inceteaza
a-l mai sluji pe Cristos, fiindca guvernele acestei lumi pretind ascultare de
la partenerii lor (Rom. 6:16; 1 Cor. 7:23; 1 Pet. 2:9). Lasati pe aceia a caror inima este inclinata
spre lucrurile lumesti sa caute prestigiul, favoarea, puterea si relatiile
politice pe care guvernele sunt dispuse sa le acorde in schimbul controlului
asupra bisericilor ce li se alatura.
Dar o biserica se face vinovata de adulter spiritual si nu poate fi tipul
de biserica al Noului Testament daca este unita cu o putere guvernamentala. Acesta a fost cazul Israelului (Isa. 30:1-3;
Osea 8:9; Ezec. 16: 23-35). Cu siguranta
ca nimic nu este diferit in cazul bisericilor (Apoc. 17:1, 2).
Bisericile lui Cristos sunt supuse Lui ca si Cap al lor. Facand asa, ei nu se pot supune in lucrurile
spirituale nici unui guvern. Deci, ele
trebuie sa fie independente fata de controlul guvernamental, atat cel civil cat
si cel al unei institutii religioase.
CONCLUZIE
CUVANTUL
LUI Dumnezeu este clar. Indiferent de
ceea ce o biserica incearca sa pretinda, daca acea biserica nu corespunde
caracteristicilor esentiale ale bisericilor Noului Testament, aceea nu este o
biserica nou testamentala. Cei care se
denumesc Baptisti trebuie sa fie crestini nou testamentali care se inchina si Il
slujesc pe Dumnezeu in Biserici Baptiste nou testamentale. Daca exista biserici care nu sunt tipul nou
testamental de biserici, acestea nu Ii sunt placute lui Cristos. Sunt doar oameni religiosi, partasi ai pacatelor
Curvei si vor fi loviti cu urgiile ei (Apoc. 18:4).
Se poate intampla ca o biserica sa ajunga intr-o eroare. Este posibil, de
exemplu, ca o biserica sa aibe un comitet care se perpetua singur si care, in
realitate este o forma de conducere nescripturala. Fratii se pot pocai de aceasta eroare,
biserica poate vota sa nu mai permita existenta unui astfel de comitet si
astfel sa se intoarca la conducerea congregationala scripturala. Sau, probabil, biserica folosea elemente
nescripturale la cina Domnului. Biserica
poate corecta aceasta eroare si poate incepe sa adminstreze cina asa cum
Cristos ne-a lasat-o.
Pe de alta parte, daca o biserica nu a fost intemeiata de Cristos, adica a
fost fondata de vreun om si nu are vreo legatura valida cu prima biserica a lui
Cristos, acea biserica nu poate niciodata corecta eroarea decat daca se va
dizolva si va fi organizata corect. O
organizare corecta necesita o legatura cu o biserica nou testamentala existenta
anterior printr-un barbat autorizat de acea biserica nou testamentala.
Unele erori pot fi usor corectate.
Altele, mai grave, nu pot fi corectate niciodata (Iov 14:4). Intr-un astfel de caz, singurul lucru ce
poate fi facut este ca fiii lui Dumnezeu sa paraseasca acea biserica. Ei se pot alatura altei biserici ce poseda
semnele esentiale ale bisericii Noului Testament sau pot cere ajutorul unei
biserici scripturale pentru organizarea unei biserici noi.
Daca urmeaza atent invatatura si modelul Noului Testament, se poate spune
despre ei ca au o biserica scripturala.
Daca sunteti in mod fundamental interesat in a fi membru intr-o biserica de
tipul Noului Testament si nu este nici una in zona dumneavoastra, va invitam sa
ne contactati. Noi ne vom stradui sa va
ajutam sa contactati o asemenea biserica.
Daca nu exista nici o astfel de biserica in zona dumneavoastra, noi vom
fi bucurosi pentru a face tot ceea ce putem pentru a vedea una organizata acolo
pentru slava lui Isus Cristos si pentru sanatatea spirituala a copiilor lui
Dumnezeu! Amin.
Traducere de Iosif Raul Enyedi