,,Copilasilor,
paziti-va de idoli!”
(1 Ioan
5:21)
De Carroll R. Bierbower
MESAJUL acestei brosuri este scris poporului Domnului. Lumea nu cunoaste nimic despre aceste
lucruri; ei nici macar nu-i pasa in vreun fel de Dumnezeu si de Cuvantul Sau. Adevaratul credincios spune: „Cuvantul pe
care il am, il tin ascuns in inima mea, de aceea am putere sa nu pacatuiesc impotriva
Lui.” Cuvantul Sau este pur si este
pentru totdeauna „neschimbat in Cer”.
Citim asa: „Cuvantul Domnului ramane in veac”; in lumina Cuvantului Sau
infailibil, noi ar trebui sa fim sarguinciosi, pentru a fi „gasiti inaintea Lui
fara prihana, fara vina, si in pace”. Tinta
noastra este cereasca, nu pamanteasca.
Nu tot asa este cu un credincios carnal, firesc. Lucrurile placute ale acestei lumi, sarbatorile
si distractiile, il atrag mai mult decat cararea separarii pe care Domnul
nostru o cere poporului Sau, el gasind o multime de scuze pentru nesupunerea
lui.
Vorbind despre ai Sai, Domnul nostru a spus: „Ei nu sunt din lume, dupa cum
Eu nu sunt din lume.” El de asemenea a
spus: „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume.” De ce?
Pentru ca „Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in
el.” Este infiorator, dar adevarat. „Suflete prea curvare! Nu stiti ca prietenia
lumii este vrajmasie cu Dumnezeu?” Nu ar
trebui ca aceasta sa ne motiveze sa ne cercetam pe noi insine, ca sa nu fim gasiti
printre cei care merg jos in iad?
Daca suntem ai Lui, atunci suntem „…o faptura noua. Cele vechi s-au dus:
iata ca toate lucrurile s-au facut noi”.
Noi nu mai facem lucrurile care ne-au atras odata, si nu mai mergem in
locurile pe care obisnuiam sa le frecventam.
Nu mai suntem gasiti printre cei cu care ne amestecam odata pentru ca
„toate lucrurile s-au facut noi”. Este
aceasta adevarat in viata ta crestina?
Haideti sa nu uitam ca supunerea fata de Cuvantul lui Dumnezeu este
semnul care identifica un adevarat credincios.
Poti tu spune impreuna cu psalmistul: „Povatuieste-ma pe cararea
poruncilor Tale, caci imi place de ea”, si din nou: „iubesc poruncile Tale, mai
mult decat aurul, da, mai mult decat aurul curat”. Este aceasta cale prea stramta? Nu auziti aceste cuvinte: „Ma iubesti tu mai
mult decat acestia?”
„De aceea, prea iubitii mei, fugiti de inchinarea la idoli.” Ce inseamna aceasta? De ce spune Dumnezeu: „copilasilor, paziti-va
de idoli”? Dictionarul Webster spune:
idolatria este „dragoste excesiva sau veneratie pentru orice”. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos si El nu va imparti
dragostea poporului sau cu nici un fel de idoli. Sarbatori precum Craciunul, Pastele, Vinerea
mare, Postul mare (sau Postul Pastelui), Sfantul Valentin, Halloween si altele,
sunt pagane, lumesti si idolatre, iar daca noi le sarbatorim sau avem vreo
participare in aceste sarbatori, ne facem vinovati de idolatrie. Daca nu crezi aceasta, du-te
Cum putem noi trai „in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie” luand
parte la aceste distractii si sarbatori?
Dumnezeu pune o intrebare: „Ce intelegere poate fi intre Cristos si
Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? Cum se impaca Templul lui Dumnezeu cu
idolii?” ,,Daca Ma iubeste cineva, va pazi
Cuvantul Meu.”
Idolii
Cand cineva se gandeste la idolatrie in ziua de azi, crede ca aceasta este
o expresie care apartine epocii intunecate, sau asa-ziselor „tari pagane”. Poporul Domnului a fost intotdeauna avertizat
cu privire la aceste lucruri in timpul Vechiul Testament la fel ca in era
Noului Testament. Aceasta a fost o regula
stricta data neamurilor: „sa se fereasca de pangaririle idolilor” (Fapte
15:20). Idolatria este mentionata
printre faptele firii, si „cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia
lui Dumnezeu” (vezi Galateni 5:19-21).
Idolatria a fost intotdeauna marele pacat care a aprins mania Domnului impotriva
lui Israel. Cand Moise se afla pe munte
pentru a primi cele doua table ale legii, poporul lui Israel a venit
Se pare ca natura umana este cea care vrea sa se inchine la ceva ce poate
fi vazut si admirat; toti idolatrii fac asa. Copiii lui Israel au ajuns fata in
fata cu o noua forma de inchinare atunci cand au intrat in tara Canaan. Domnul le-a dat instructiuni inainte ca ei sa
intre in tara promisa: „Sa nu te inchini inaintea dumnezeilor lor, si sa nu le
slujesti; sa nu te iei dupa popoarele acestea, in purtarea lor, ci sa le nimicesti
cu desavarsire, si sa le darami capistele”1 (Exod 23:24). Dupa cum stim, Israel nu a facut asa, ci mai
tarziu, odata cu trecerea timpului, a preluat inchinarea la idolii canaaniti. Aceasta este o forma de inchinare ce s-a pastrat
bine de-a lungul epocilor; totul a inceput cu Nimrod, vanatorul viteaz. Nimrod a fost nepotul lui Ham, acel fiu rau
al lui Noe. El a construit turnul Babel,
Babilonul original, vechea Ninive si multe alte orase.
Numele Nimrod vine dintr-un cuvant vechi ebraic insemnand
„el s-a razvratit”. Tot ce a fost scris
despre Nimrod dovedeste ca el s-a razvratit, si in razvratirea lui si-a intemeiat
o religie proprie. Aceasta religie a imbratisat
inchinarea la soare, la mama si prunc, acestea fiind numite „intreaga ostire a cerurilor”
(2 Cronici 33:3). Impotriva acestei
religii pagane se vorbeste in Romani 1:25, „caci au schimbat in minciuna adevarul
lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului”. Exact in aceasta consta religia lui Nimrod,
adica in inchinarea adusa creaturii, aceasta fiind femeia si fiul ei.
Copiii lui Israel se inchinau mamei si fiului babilonian,
asa cum a strigat Ieremia impotriva lor.
Sunt doua zile sarbatorite atat de copiii lui Dumnezeu cat si de lume, in
care religia si practica babiloniana s-a pastrat pura, mii de ani, cu mici
devieri de la forma sa originala. Au
fost schimbate numele mamei si al fiului, dar religia practic a ramas
neschimbata, dupa cum incerc sa demonstrez in acest articol.
Primul si cel mai popular idol pe care il vom lua in
considerare este unul cunoscut sub denumirea de Craciun.
Craciunul
„Si-au ridicat stalpi idolesti si
Astartee pe orice deal si sub orice copac verde. Si acolo au ars tamaie pe toate inaltimile,
ca si neamurile ... si au facut lucruri rele, prin care au maniat pe
Domnul. Au slujit idolilor, despre care
Domnul le zisese: ,,sa nu faceti lucrul acesta!” (2 Imparati 17:10-12).
Noi stim cu totii ca perioada sarbatorilor este foarte populara. Orice timp de sarbatoare se pare ca face un
puternic apel sentimental asupra inimii celor mai multi oameni. Adaugati la aceasta emotia asteptarii,
complexele unei constiinte care impune un vag respect pentru ziua cand se
presupune ca s-ar fi nascut Cristos, si avem „Spiritul Craciunului”. Nici o data din calendar nu este mai
binevenita. Batrani si tineri, bogati si
saraci, piosi si vulgari, credinciosi si necredinciosi, cu o frenezie nemarginita,
intra in competitia pentru „ziua de Craciun” ca apele unui rau revarsat ce
spulbera totul in calea sa. Craciunul
este ziua cand forta motrica a acestei iubiri festive este adusa pe culmi. Nici o alta zi nu o poate egala in desfraul
trupesc. Toate acestea, in acelasi timp,
l-ar onora pe Cristos. Asa cum citim in
textul nostru: „Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee pe orice deal si sub
orice copac verde.”
In Vechiul Testament, de fiecare data cand cuvintele „stalp” sau „stalpi”
apar ca obiecte ale inchinarii, acestea provin dintr-un cuvant evreiesc care inseamna
„imagine a Astarteei si a pruncului Tamuz”.
Este aceeasi Astartee careia i se inchinau ca imparateasa a
cerului. Acesti stalpi sunt idolii
Astarteei si fiului sau Tamuz, forma originala de inchinare la mama si fiu.
Ea a fost numita „Mama lui Dumnezeu” la fel cum se adreseaza astazi
„biserica” Romei Mariei. Poate fi
interesant in acest punct sa explic cum a ajuns aceasta inchinare sa se
amestece cu asa numitele „biserici crestine”.
Paganii din Europa si Asia se inchinau
Astarteei si lui Tamuz in timp ce ii persecutau pe crestini timp de aproximativ
200 de ani dupa Cristos. In biserica
timpurie nu exista idolatrie pagana.
Oricum, este adevarat ca inca din vremea apostolilor s-au strecurat
erori in biserici. Cel mai mare dintre
toate compromisurile s-a facut cand Constantin a imbratisat religia catolica. Aceasta noua religie, el a facut-o religia
imperiului sau. Pentru intaia data, o
„biserica” asa-zisa crestina a devenit religie de stat. Constantin insusi a prezidat Conciliul de
Paganii se inchinau la imparateasa cerului, iar pana in acest moment
catolicii se inchina Mariei. Paganii din
Roma se inchinau nasterii si invierii lui Tamuz, marele zeu soare; „biserica” se
inchina lui Cristos ca si Fiu al lui Dumnezeu, nasterii (incepand de acum, dar
nu inainte), si invierii.
Marea slujba pentru Constantin, conducator peste stat si biserica, a fost sa
gaseasca unitate pentru supusii sai. El
fiind un foarte bun politician, a gasit raspunsul, iar paganii s-au ingramadit
cu miile in „biserica”. Raspunsul consta
in simpla schimbare a numelor idolilor la care deja se inchinau. Madona si fiul puteau fi primite de episcopii
catolici, dar numele lor au trebuit schimbate.
Pentru pagani nu era decat o mica diferenta faptul ca numele lor nu mai
erau aceleasi, cata vreme ei puteau sa-si pastreze in inchinare idolii mamei si
fiului. Numele mamei si fiului au fost
deja schimbate de-a lungul timpului.
Mama si copilul in Egipt erau Isis si Horus, in India Isi si
Iswara. In Asia mama era Cibele si fiul
Deoius; in Grecia ei erau Ceres si Plutus.
Asa cum putem vedea, actualele nume nu faceau o prea mare diferenta atata
timp cat ei puteau sa-si serveasca zeii.
Oricum, ei au refuzat sa renunte la orice copac verde. Inchinarea inaintea copacului este parte a inchinarii
inaintea imparatesei cerului si a ostirii cerului. Ieremia a strigat impotriva acestor lucruri:
„Asa vorbeste Domnul: ,Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor, si nu
va temeti de semnele cerului, pentru ca neamurile se tem de ele. Caci obiceiurile popoarelor sunt deserte.
Taie un lemn din padure; mana mesterului il lucreaza cu securea; il impodobeste
cu argint si aur, si ei il tintuiesc cu cuie si ciocane, ca sa nu se clatine”
(Ieremia 10:2-4). Aceasta practica s-a
schimbat foarte putin in ultimii 2600 de ani, din timpul lui Ieremia; aceasta
este practica identica a paganilor astazi.
De ce este bradul utilizat la inchinarea Craciunului? Nu exista absolut nici un raspuns
rezonabil. Este doar un obicei, ti se
spune. Se asteapta de la tine sa te inchini
copacului doar pentru ca „toata lumea” o face, pentru ca e obiceiul? Aminteste-ti ca Scriptura ne spune noua ca
„obiceiurile popoarelor sunt desarte”.
Ce obiceiuri? Inchinarea la brad,
bineinteles. Inchinatorii
Indiferent daca vrem sa admitem sau nu, sarbatorirea zilei de nastere
provine de la paganismul lui Baal. Acum,
va rog sa observati ca Biblia ne relateaza despre doua zile de nastere care au
fost sarbatorite; amandoua s-au terminat
cu crima. Intai citim in Geneza 40:20,
22; „A treia zi, era ziua nasterii lui Faraon. El a dat un ospat tuturor
slujitorilor sai; ...iar pe mai marele pitarilor l-a spanzurat.” Apoi citim in Matei 14 ca era ziua de nastere
a lui Irod cand fata Irodiadei a dansat inaintea lui, iar aceasta s-a incheiat
cu uciderea lui Ioan Botezatorul.
Acestea sunt singurele mentionari biblice ale celebrarii zilei de nastere. Amandoua au fost sarbatorite de pagani, si amandoua
s-au terminat cu crima. Nu avem nici o
relatare cu privire la sarbatorirea zilelor de nastere de catre crestini, decat
dupa marea contopire dintre paganism si catolicism. Exista un obicei in biserica timpurie, acela
de a se aminti de moartea cuiva, mai degraba decat de nastere.
In 1 Corinteni 11:26 noi citim: „Pentru ca, oridecateori mancati din painea
aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni
El.” Oricum, cineva poate cerceta
Scriptura in van pentru a gasi data nasterii Domnului nostru, sau pe cineva sarbatorind
ziua nasterii Sale. Aceasta ar trebui sa fie suficient de
convingator – dar nu este. Omul trebuie
sa-si nascoceasca propria cale, in care nu exista nici o autoritate scripturala
pentru inchinarea la „pruncul” Isus. Sa-l
ascultam din nou pe Pavel: „Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in
felul lumii; si chiar daca am cunoscut pe Cristos in felul lumii, totusi acum
nu-L mai cunoastem in felul acesta” (2 Corinteni 5:16). Noi, am descoperit acum ca acestui Cristos nu trebuie sa-i fie
adusa inchinare ca si cum ar fi un om firesc – cu atat mai putin ca prunc, ci
ca „Domn si Cristos” (vezi Fapte 2:36).
„Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de
credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor,
abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu
in insusi cugetul lor” (1 Timotei 4:1-2).
Inchinarea
A fost un timp cand copiii lui Israel au spus: „Ci voim sa facem cum am spus cu gura noastra,
si anume: sa aducem tamaie imparatesei cerului, si sa-i turnam jertfe de bautura,
cum am facut, noi si parintii nostri, imparatii nostri si capeteniile noastre”
(Ieremia 44:17). Aici betia se
constituie ca parte a inchinarii mamei si fiului. Aceasta nu s-a schimbat. In timpul Craciunului
barbati si femei se imbata mizerabil cu lichiorul primit drept cadou, savarsind
orice fel de viciu si destrabalare criminala.
In salbatice petreceri de Craciun, ei isi vand trupurile pentru a face rau,
in jurul cadourilor de Craciun inconjurate de panglici – sampanie, coniac, vin si
bere.
Alte mii, sau altii care de obicei nu se imbata, comit abominabilul pacat
al lacomiei, ca niste animale carnivore nesatioase; iar in toate acestea numele
lui Cristos este folosit in injuraturi vulgare si blasfemii de catre barbati si
femei, baieti si fete care intentionat mint despre „Sfantul Nicolaie” si „Mos
Craciun,” iubind un „Cracin fericit.”
Dragul meu cititor, te-ai oprit sa analizezi cuvantul Craciun si insemnatatea
lui? In Enciclopedia Americana, sub „Craciun”
citim: „Numele este derivat din Mesa lui Cristos (Christes Masse). Sarbatoarea nu era celebrata in primul secol
al Bisericii Crestine ... in secolul cinci, Biserica Catolica a ordonat ca sarbatoarea
sa fie celebrata in ziua riturilor Mitraice a nasterii soarelui si incheierea Saturnaliilor”
(Editia 1958, Vol. 6, pag. 622).
Craciunul este mesa lui
Cristos. Crezi tu in mesele
romano-catolice? Daca nu, atunci de ce
le serbezi? „Nu stiti ca, daca va dati
robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati” (Romani
6:16).
Lumea pacatoasa a lasat pe dinafara numele lui Cristos folosind X-ul.3 Au dreptate macar in aceasta privinta. Dupa cum am mentionat adineauri, X-ul (care
este unul din simbolurile crucii) era folosit in inchinarea
Noi am auzit in ultimul timp expresii ca: „Haideti sa Il aducem pe Cristos inapoi
in Craciun.” Eu intreb, poti tu sa Il
aduci pe Cristos inapoi in ceva in care El nu a fost niciodata? Lasa oamenii sa se inchine
Acum sa ne intoarcem la textul nostru, „sub orice copac verde”. Se spune caci Craciunul nu poate fi Craciun fara
brad. Ei bine, aceasta este adevarat,
daca vrei sa te inchini corect la o zeitate pagana, tu trebuie sa te inchini
bradului. Oamenii care au putin din
bunurile lumii acesteia dupa ce vor cheltui aproape tot ce au pentru cadouri de
pus sub copacul verde, apoi, vai, cheltuiesc restul pe brad si il decoreaza la
fel cum au facut si inchinatorii
Programele
si literatura de Craciun
Citeste Evanghelia dupa Matei capitolul 2, apoi Luca 2. Facand aceasta cu grija, orice cititor serios
poate vedea caci cantecele, cartile, felicitarile si programele de Craciun nu
sunt scripturale. Si aceasta fiindca in
majoritatea gasim intr-un fel sau altul interpretari gresite despre pastori,
magi, stea, prunc, staul, etc.
Haideti sa incepem rezolvarea acestei probleme spunand ca nicaieri in
Scriptura nu suntem informati despre cati magi au fost acolo. Si nici nu ni se spune ca ei au urmat steaua
pana
Nu magii, ci pastorii au venit sa-l
viziteze pe pruncul Isus in ieslea din Betleem.
Ei nu au urmat nici o stea; nu exista nici o relatare cum ca ar fi vazut
vreuna. Ei au fost informati despre nasterea
lui Mesia de ingerul Domnului (Luca 2:10).
Liderii religiosi s-au adunat impreuna cu oamenii doritori de castig si
au facut „Craciunul” un sezon intr-adevar
profitabil pentru ei insisi. Din cauza
interpretarilor lor eronate ale relatarilor scripturale cu privire la nasterea
lui Cristos, pamantul abunda in acea perioada de tot felul de literatura,
felicitari, carti si programe de sarbatoare; acestea fac evenimentele
confuze. Putini oameni se deranjeaza sa-si
citeasca Bibliile pentru a descoperi adevarul.
Domnul Isus a spus: „Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face
slobozi.” Pastori si magi, ingeri si
stea, iesle si casa, toate alterneaza pentru a-l satisface pe omul carnal. Vizita pastorilor si vizita magilor sunt
confundate, si aceasta face ca intreaga povestire a nasterii lui Cristos sa
devina o distorsionata combinatie de adevar si eroare. Acestea toate sunt facute asa ca ei „si-au
ridicat stilpi idolesti si Astartee (idoli ai mamei si fiului) pe orice deal si
sub orice copac verde” (2 Imparati 17:10).
Oh, ei sunt demni de mila.
Oamenii de astazi sunt ca si Israelul de demult, despre ei se spune:
„Astfel se inchinau Domnului, dar slujeau in acelasi timp si dumnezeilor lor,
dupa obiceiul neamurilor de unde fusesera mutati” (2 Imparati 17:33).
„Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trambita, si vesteste
poporului Meu nelegiuirile lui” (Isaia 58:1).
Esti si tu ca Israel in vechime, te temi de Domnul si slujesti si
proprii tai dumnezei? Aminteste-ti ce
are de spus Scriptura in aceasta privinta: „Nu stiti ca, daca va dati robi
cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati?”
Dar ei striga: „Oh, este pentru copii!”
Cum te poti astepta de la copii tai sa te creada cand spui ca tu te inchini
numai lui Cristos, apoi te prosterni inaintea pomului de Craciun decorat? Cum vor crede ei ca este rau sa spui minciuni
cand tu ii minti pe ei despre batranul Mos Nicolaie? Cum poti tu sa-l ajuti pe clovnul barbos imbracat
ca un prost, angajat de vreo societate comerciala sa minta copiii cat e ziua de
lunga – inselandu-ti proprii copii, incurcandu-i in minciuna, pentru a salva
aparentele inaintea idolatrilor Craciunului?
Partea uimitoare in tot acest lucru este ca tu incerci sa convingi pe
cineva ca faci ceea ce faci pentru a-L onora pe Cristos! Domnul nostru a spus: „Daca Ma iubiti, veti pazi
poruncile Mele.” Idolatria este strict
interzisa atat in timpul Vechiului Testament cat si in Noul Testament.
„Deci, cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat!” (Iacov
4:17). Pentru Dumnezeu idolatria este un
lucru foarte serios. Atunci, cum putem
noi s-o tratam asa usor fara a ne astepta sa culegem pedeapsa Lui (vezi
Galateni 6:7-9)? „Mania lui Dumnezeu se
descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva
oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inabusa adevarul in nelegiuirea lor”
(Romani 1:18).
Acum, pentru a trata acest subiect asa cum se cuvine trebuie sa includem aici
„Postul mare” sau ,,Postul Pastelui”, „Vinerea Mare” si „Pastele”. Aceste trei sarbatori ne sunt transmise de
asemenea din paganismul vechiului Babilon, orasul lui Nimrod; si sunt in
onoarea lui Tamuz si a mamei sale, Astarteea.
In „Encyclopedia Americana,” volumul 9, pag. 506 noi citim: „Pastele este o
convergenta a trei traditii, (1) Pagana; (2) Ebraica; (3) Crestina.” In „Humbolt`s Mexican Researches” volumul 1,
pag. 404, noi vedem cum paganii mexicani tineau un „post”. „Trei zile dupa echinoctiul de primavara incepea
un post solemn de 40 de zile in onoarea soarelui.” Mai sunt o multime de alte citate care ar fi
putut fi date aici; oricum eu cred ca cele de mai sus dovedesc ca cele 40 de
zile ale postului de primavara nu sunt crestine, ci pagane.
Biblia nu ne spune nimic despre asa un post in Noul Testament. Oricum ne este spus in Ezechiel 8:13, 14: „Si
mi-a zis: ,Vei mai vedea si alte uraciuni mari, pe care le savarsesc ei!’ Si m-a dus la intrarea portii Casei Domnului
dinspre miazanoapte. Si iata ca acolo stateau niste femei, care plangeau pe
Tamuz.” Acestea, dragi prieteni, sunt
cele 40 de zile de plangere, post si intristare pentru moartea lui Tamuz, „zeul
soare”. Atunci a fost cu adevarat o
abominatie inaintea Domnului; presupui ca acum este mai bine?
Vinerea este acceptata astazi fara probleme, de cei mai multi din poporul
Domnului, ca zi a crucificarii. Unul
care se opune acestei idei este considerat de acestia ca fiind profanator si cauzator
de probleme. Haideti sa luam in
considerare cateva fapte. Orice cercetator
studios, fara prejudecati cu privire la traditie sau la imaginatia oamenilor,
nu va avea nici o dificultate in a intelege ca Domnul nostru Isus Cristos nu a
murit vineri. Dovada acestui fapt este in
versetele urmatoare:
„Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului,
tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului”
(Matei 12:40).
,,Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa
fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie
omorat, si dupa trei zile sa invieze” (Marcu 8:31).
,,Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata,
a zis: ,Dupa trei zile voi invia” (Matei 27:63).
,,Ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi” (1 Corinteni
15:4). In Ioan 11:9 citim: „Isus a raspuns:
Nu sunt douasprezece ceasuri in zi?”
Aici Domnul nostru invata ca 12 ore fac o zi. Deci, dupa socoteala Sa o zi si o noapte sunt
exact 24 de ore.
Dupa timpul evreiesc, noaptea preceda ziua (Genesa 1:5). Calcularea timpului in vremea lui Cristos era
aceasta: noaptea incepea la ora 6:00 seara, si se incheia la ora 6:00 dimineata
cand incepea ziua.
Acum, din citatele Scripturii noi concluzionam urmatoarele: dupa moartea
Sa, si inainte de inviere, Cristos s-a aflat in mormant trei zile si trei nopti,
adica 72 de ore – nu mai putin.
In fiecare din cele patru relatari ale Evangheliilor noi citim despre Maria
Magdalena si celelalte femei venind la mormant pentru a unge trupul lui
Isus. Daca luam in considerare toate
aceste realitati, un fapt ramane valabil.
Si anume, cand ele au venit la mormant, Isus nu mai era acolo. In Matei 28 avem relatarea despre ingerul
care a rostogolit piatra, dar asta nu a fost pentru a-L elibera pe Domnul
Gloriei. A fost numai pentru a arata
lumii ca El nu mai era acolo. Cu ceva
timp inainte femeile fusesera martore ale desigilarii mormantului, Salvatorul
nostru a iesit afara din moarte. Ingerul
a spus: „a inviat, nu este aici!”
Noi stim ca aceasta miscare grabita a fost facuta de cei ce L-au pus pe
Cristos in mormantul lui Iosif, pentru a-L avea ingropat inainte de inceperea
Sabatului evreiesc care incepea la 6:00 seara.
Citim in Ioan 19:31: „si ziua aceea de Sabat era o zi mare.” Acum, acest Sabat era Sabatul Pastelui si nu
era deloc sambata (a saptea zi a saptamanii), ci mai degraba joi.
Acum, Cristos nu ar fi putut fi ingropat vineri seara si sa invieze duminica
dimineata, pentru ca nu sunt „trei zile si trei nopti,” ci o zi si doua nopti. Eu cred ca Salvatorul nostru cunostea mai
mult despre invierea Sa decat un om firesc, si cand El a spus „trei zile si
trei nopti” stia foarte bine ce spune.
Potrivit relatarilor Scripturii, crucificarea a avut loc miercuri. Trupul Sau a fost mutat, infasurat si ingropat
inainte de ora 6:00 in acea zi. Cele
„trei zile si trei nopti” (72 ore) au expirat la ora 6:00 sambata seara; fiind
prima zi a saptamanii, dupa cum seara era inceputul unei noi zile. De aceea, invierea a avut loc la ceva timp
dupa ora 6:00, la asfintit in sabatul zilei a saptea, iar Scriptura dovedeste in
concluzie ca El nu a fost crucificat
vineri si nici invierea nu a avut loc cand s-a ridicat soarele in prima
zi a saptamanii.
Pastele
Acum haideti sa analizam urmatoarele: „inaltimi cu stalpi inchinati
idolilor si Astartee pe orice deal inalt”.
O data pe an, in fiecare primavara, noi asistam la inchinarea la soare,
... Crucea: Asa cum o cunoastem, crucea
nu a fost niciodata un simbol al crestinilor. Acest „T” gigant reprezinta numele zeului pagan
Tamuz, fiul Astarteei, zeita primaverii.
Potrivit cu mitologia religiei lui Nimrod, Tamuz a fost conceput in
timpul echinoctiului de primavara, si nascut cam pe la 25 decembrie. El a intalnit moartea prematur si a acces sa
locuiasca in soare. De aceea au
catolicii trei cruci pe Golgota. Soarele
a primit inchinarea ca fiind dumnezeul Tamuz.
Ei ofereau sacrificii umane pe cruce, simbolul lui Tamuz. Asa ca astazi oamenii inca se inchina la acesti
idoli pagani pe „fiecare inaltime”. Mai
tarziu intentionez sa demonstrez ca rasaritul soarelui nu are nimic de-a face
cu invierea lui Cristos.
Ce este Pastele? Ce reprezinta toate
obiceiurile legate de el? Pastele este
ziua cand postul de 40 de zile si Vinerea Mare ating punctul lor culminant,
marele apogeu. Un timp cand in special
femeile vor trebui sa imbrace cele mai rafinate vesminte; un timp cand mii de
oameni care nu au nici un fel de interes pentru o biserica evanghelica sau in
Evanghelia Fiului lui Dumnezeu trebuie sa se duca sa se inchine inaintea
„idolilor” „pe orice deal inalt”, apoi ei trebuie sa-si scoata copiii afara
pentru a vana „oua de Pasti”, si pentru a le spune ca au fost facute de „Iepurasul
de Pasti”. Daca toate aceste practici ar
fi de
Mi-ar placea ca la acest punct sa analizez obiceiurile si practicile legate
de inchinarea lor la „Pasti” si sa dovedesc atat prin istorie cat si prin Cuvantul
lui Dumnezeu ca toate vin din inchinarea
„Nu vezi ce fac ei in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului? Copiii strang lemne, parintii aprind focul, si
femeile framanta plamadeala, ca sa pregateasca turte imparatesei cerului, si sa
toarne jertfe de bautura altor dumnezei, ca sa Ma manie” (Ieremia 7:17,
18). Aici avem o referire a Scripturii
la faimoasa „pasca”, asa de populara la „Pasti”. De ce este facuta cu o cruce pe ea? Aceasta cruce este facuta pentru Tamuz, „fiul
imparatesei cerului”. Literele „T” si
alte forme ale crucii la fel ca si „X” sunt pentru Tamuz.
Potrivit cu vechea inchinare a Babilonului la mama si prunc, Tamuz, fiul
Astarteei, s-a incarnat in soare si conduce de pe tronul sau de acolo; astfel,
cand oamenii se duc „pe orice deal inalt” si se inchina, nu se inchina oare
Iepurii si ouale sunt folosite de secole pentru inchinarea la „imparateasa
cerului”. Mi-ar placea sa citez din
Higinus, pazitorul bibliotecii Palatine din Roma, in zilele lui Augustus. El a spus: „Un ou de dimensiuni nemaipomenite
a cazut din ceruri in raul Eufrat. Pestii
l-au rostogolit pe mal. Porumbeii s-au asezat
deasupra si l-au clocit; din el a iesit Venus care ulterior a fost numita de
sirieni zeita Astarteea.”
Stravechii druizi din Insulele Britanice foloseau
oua in inchinarea lor pagana. In timpul
Tainelor lui Bachus, in Atena antica, o parte din ceremonia lor pagana era sa
consacre un ou! In paganismul hindus, oua
de culoare aurie erau folosite in sarbatorile lor. Inchinarea sintoista japoneza foloseste oua
sacre de nuanta aramie. In China ei
folosesc oua pictate in festivalurile lor idolatre. Ouale erau folosite in ritualurile religioase
ale egiptenilor care le agatau prin templele lor pagane in scopuri
mistice. Aceste dovezi ar trebui sa fie
suficiente pentru ca noi sa stim de unde vine inchinarea la ou.
Iepurii sunt cunoscuti pentru rata mare a
reproducerii. Pentru toti paganii mentionati,
ouale purtau secretul vietii. Puneti
aceste dovezi impreuna si veti avea ritualurile idolatre ale fertilitatii. Acum, de Paste exista obiceiul ca femeile sa
poarte cele mai rafinate vesminte; facand asa, ele sunt in acord cu stravechile
ritualuri pagane ale fertilitatii. „Sarbatoarea Astarteei” are scop dublu. Este pentru a celebra conceperea si invierea
lui Tamuz; Astarteea a fost numita imparateasa
a cerului, de aici vine expresia catolica „Mama lui Dumnezeu”; care, nu provine
deloc din Biblie, ci din cea mai veche forma de idolatrie pagana.
Destul cu aceste obiceiuri pagane. Acum, in secolul douazeci generatia noastra
de pagani rafinati si educati a pastrat aceasta straveche idolatrie a
Babilonului. Asa ca avem parinti „educati”
si „inalt culturalizati”, da, chiar frecventatori de biserici, care isi inseala
cu nerusinare copilasii facandu-i sa creada ca iepurii fac oua colorate de Paste. Este aceasta cresterea in „mustrarea si invatatura
Domnului” (vezi Efeseni 6:4)? Rusine voua,
parintilor! Voi sunteti ipocritii perfecti
– pedepsindu-va copiii cand va mint pe voi, pe cand voi ii mintiti si-i inselati
pe ei. Spun inca o data, sa va fie rusine!
„Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si ma cinsteste cu buzele, dar inima
lui este departe de Mine” (Matei 15:8).
Dragi prieteni: am o dorinta arzatoare sa vad
poporul Domnului „fugind de idolatrie”, aceasta am intentionat scriind acest
articol.
Odata cu degenerarea generala de care s-a molipsit
adevaratul crestinism peste tot in lume, este timpul pentru poporul Domnului sa
se opreasca putin si sa se intrebe de ce suntem in aceasta situatie. In timp ce avem din ce in ce mai multi membri
in biserici, numarul celor care arata roadele unei adevarate convertiri
Avand cinci copii si luand pozitie impotriva Craciunului si Pastelui, nu a
fost un lucru usor pentru mine si sotia mea, dar ii suntem recunoscatori
Domnului nostru care ne-a dat har sa induram multe ridiculizari si
critici. Niciodata nu este usor sa Il
urmezi pe Domnul, „in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe
necazuri”.
Dorinta mea, este ca tu sa iei in considerare adevarul continut de
articolul de mai sus si sa fugi de idolatrie; fie ca Dumnezeul nostru sa ne dea
har si putere, sa alergam cu rabdare in cursa care ne sta inainte, uitandu-ne
Cu sinceritate, Carroll R. Bierbower
„Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee
pe orice deal si sub orice copac verde” (2 Imparati
17:10).
1 Sau stalpii sacri
Traducere si adaptare de Aurel Miclea jr.