Marturisirea unei fuste mini

De Don Hillis

Vreau sa fie clar inca de la inceput ca eu sunt o fusta mini crestina, adica merg la biserica in fiecare duminica. Mai mult decat atat, eu frecventez o biserica evanghelica. Bineinteles ca eu nu sunt singura fusta mini crestina din oras. Sunt multe altele care vin la mine la biserica.

Desi noi reprezentam o varietate de culori si modele, exista un lucru pe care toate il avem in comun. Cu toate avem acelasi mod de a descoperi coapsele atractive, mai ales cand se sta „picior peste picior”. Mi s-a spus ca aceasta este cea mai confortabila pozitie.

Daca nu am inteles eu gresit, mi se pare ca facem ca cele ce ne poarta sa fie putin sfioase. Cel putin fata care ma poarta, ma trage tot timpul in jos. Desi nu sunt o experta in ceea ce priveste natura umana, mi se pare ca acest comportament indica un fel de complex.

Am mai observat ca noi, fustele mini, avem capacitatea de a atrage multe priviri masculine, chiar si in biserica. La inceput m-am mandrit cu faptul ca barbatii sunt fascinati de croiala si culoarea mea. Abia in aceasta dimineata l-am auzit pe predicator spunand ca, de fapt, nu la asta se uitau tinerii (si chiar unii mai putin tineri). Desi am fost numai urechi atunci cand el a inceput sa predice despre „Atractia unei fuste mini”, chiar inainte de a termina el, am fost deja foarte rusinata.

El a pretins ca fusta mini nu atrage privirile la esteticul ei. Dupa parerea lui, exista zeci de alte fuste mai frumoase decat mine. Afirmatia lui generala ca fustele mini nu aduc o contributie estetica, academica, economica, morala sau spirituala celor care le poarta, m-a lasat cu sentimentul ca, de fapt, nu am fost o asa buna crestina.

El a spus ca singura mea atractie este cea a trupului. Apoi, pentru vreo zece minute, a vorbit despre poftele trupesti ale naturii umane. M-a acuzat public de contribuire la poftele trupului. Am simtit apoi, dupa ce a spus acest lucru cum am fost trasa tare in jos. Ai fi putut auzi si acul cazand in biserica atunci cand a citat urmatoarea afirmatie a lui Kerry Elliott:

„A-ti etala sexualitatea in public este o tradare a feminitatii tale, si nu o sprijinire a ei. Este ca si cum ai bate toba in metrou pentru a dovedi ca esti muzician.

Nu este corect sa-l expui pe barbat la aroma fripturii si a placintei de mere ... iar apoi sa il acuzi ca este lacom daca se linge pe buze.” Cred ca au inteles cu totii ce a vrut sa spuna.

Am rosit atunci cand a inceput sa puna intrebari despre ceea ce am facut noi, fustele mini, in viata de zi cu zi in lume. El a intrebat care credem noi ca a fost marturia noastra in prezenta barbatilor care nu erau deloc interesati de puritatea feminina. A spus ca nu trebuie sa faci prea multe lucruri pentru a directiona creierul inspre sex. De aceea a spus Isus: „Oricine se uita la o femeie, ca s-o poftesca, a si preacurvit cu ea in inima lui” (Matei 5:28).

Predicatorul a afirmat ca nu este nimic la o fusta mini care sa sugereze unui barbat de pe strada ca trupul celei care o poarta este templul Duhului Sfant. A mai spus ca un trup locuit de Duhul ar trebui impodobit cu imbracaminte modesta (1 Timotei 2:9, 10). Mai departe, el a furnizat unele statistici de pe undeva care dovedesc ca exista o relatie vitala intre fustele mini si cresterea numarului de violuri in America. Am inceput sa ma simt ca si cum as fi fost complice valului de infractiuni.

Eu presupun ca ceea ce doare este adevarul. De aceea m-am grabit asa sa plec de la biserica azi dimineata. Si chiar am vazut si alte fuste mini furisandu-se la fel ca mine.

Cred ca noi avem nevoie cu adevarat sa fim schimbate in ceva mai modest.

In limba romana de Iosif Raul Enyedi