Mitul vointei libere

De Walter Chantry

 

C

ei mai multi oameni spun ca ei cred in „vointa libera.”  Tu sti ce inseamna asta?  Eu cred ca vei gasi foarte multe superstitii legate de acest subiect.  Vointa e prezentata ca fiind marea putere a sufletului uman, complet libera sa conduca vietile noastre.  Dar fata de ce este ea libera?  Si care este puterea sa?

 

 

Mitul libertatii circumstantiale

 

          Nimeni nu neaga faptul ca omul are vointa.  Adica puterea de a alege ceea ce el doreste sa spuna sa faca sau sa gandeasca.  Dar tu te-ai gandit vreodata la neputinta demna de mila a vointei tale?  Chiar daca ai abilitatea de a lua o decizie, tu nu ai puterea de a o duce la indeplinire. Vointa poate planui cursul unei actiuni, dar aceasta nu are puterea sa-si indeplineasca planul.   

Iosif a fost urat de fratii lui.  Ei l-au vandut ca sclav, dar Dumnezeu a folosit faptele lor pentru a-l face conducator peste ei.  Ei au ales cursul actiunii  lor pentru a-i  face rau lui  Iosif, dar Dumnezeu in puterea sa a dirijat evenimentele spre binele lui Iosif.  El a spus: „Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau; dar Dumnezeu a schimbat raul in bine...”(Geneza 50:20).

Oare cate din deciziile tale au fost oprite?  Tu poti alege sa fi milionar, dar providenta lui Dumnezeu te impiedica sa realizezi acest lucru.  Tu poti decide sa devi intelectual, dar o sanatate precara, lipsa unei locuinte stabile si problemele financiare, iti pot zadarnici vointa.  Tu alegi sa pleci in vacanta, dar un accident de masina te poate trimite imediat la spital.

Spunand ca vointa ta e libera, noi cu siguranta nu intelegem prin aceasta ca ea poate determina cursul vietii tale. Tu nu ai ales boala, intristarea, razboiul si saracia, care ti-au umbrit fericirea.  Nu tu alegi sa ai dusmani.  Daca vointa omului este asa puternica, de ce nu alegem sa traim vesnic?  Dar, tu trebuie sa mori. Factorii majori care iti modeleaza viata nu sunt consecinta vointei tale.  Nu tu ti-ai ales statutul social, rasa, inteligenta, etc.

Orice reflectie serioasa asupra experientelor tale va produce urmatoarea concluzie: „Inima omului isi propune calea, dar Domnul ii indreapta pasii” (Proverbe 16:9).* Mai degraba decat sa preamarim vointa umana ar trebui ca smeriti sa Il laudam pe Domnul ale carui scopuri ne modeleaza vietile.  Asa cum marturiseste Ieremia: „Stiu Doamne ca soarta omului nu este in puterea lui; nici nu sta in puterea omului cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta” (Ieremia 10:23).

          Da, tu poti alege ce vrei, poti planui ce vei face, dar vointa ta nu e libera sa intreprinda nimic contrar scopurilor lui Dumnezeu, de asemenea tu nu ai puterea de a-ti atinge scopurile ci doar ce El iti permite.  Data viitoare cand vei mai fi fermecat de propria-ti vointa, aminteste-ti de pilda Domnului Isus despre omul bogat.  Bogatul a zis: „Iata ce VOI face: imi VOI strica granarele, si VOI zidi altele mai mari; acolo VOI strange toate rodurile si toate bunatatile mele; ... Dar Dumnezeu i-a zis : „Nebunule ! Chiar in noaptea asta ti se va cere inapoi sufletul ; si lucrurile pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi ?” (Luca 12:18-21) Bogatul a avut libertatea sa faca planuri, dar nu a putut sa le indeplineasca.  Asa este si cu tine!

 

    

Mitul libertatii etice

 

Dar, libertatea vointei este citata ca un important factor in luarea deciziilor MORALE.  Se spune adesea ca vointa omului este libera sa aleaga intre bine si rau.  Dar trebue sa ne intrebam din nou, fata de ce este ea libera?  Si ce este libera sa aleaga vointa omului?

Vointa este puterea lui de a alege intre mai multe alternative. Vointa ta decide actiunile tale dintr-un numar de optiuni.  Tu ai facultatea de a-ti directiona propriile ganduri, cuvinte si fapte.  Deciziile tale nu sunt luate de o forta exterioara, ci din interiorul tau.  Nici un om nu este fortat sa actioneze impotriva vointei lui, nu este fortat sa spuna ceea ce nu vrea. Vointa ta ghideaza actiunile tale.

Totusi aceasta nu inseamna ca puterea de decizie este libera de orice influenta.  Tu alegi bazat pe intelegerea ta, pe sentimentele tale, pe ceea ce iti place sau nu, si pe poftele tale.  Cu alte cuvinte, vointa ta nu este libera fata de tine insuti!  Alegerile tale sunt determinate de propriul tau caracter.  Vointa ta nu este independenta fata de natura ta ci este sclava ei.  Alegerile tale nu iti formeaza caracterul, ci caracterul tau conduce alegerea ta.  Vointa ta este mai degraba subiectiva, fata de ceea ce sti, simti, iubesti si doresti.  Tu intotdeauna alegi in functie de dispozitia ta, in acord cu starea inimii tale.

Acesta este motivul pentru care vointa ta NU este libera sa faca binele.  Vointa ta este serva inimii tale, iar inima ta este rea. „Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.” (Geneza 6:5) „Nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar” (Romani 3:12). Nici o putere nu il poate forta pe om sa pacatuiasca contrar vointei lui, dar descendentii lui Adam sunt asa rai incat ei intotdeauna aleg sa faca raul.

Deciziile tale sunt modelate de intelegerea ta, iar Biblia spune despre oameni: „... inima lor fara pricepere a fost intunecata” (Romani 1:21).  Omul poate fi neprihanit doar cand doreste sa aiba partasie cu Dumnezeu, dar „...nu este nici unul care-L cauta pe Dumnezeu.” (Romani 3:11) Poftele tale tanjesc dupa pacat asa ca tu nu-L poti alege pe Dumnezeu.  A alege binele, este contrar naturii umane.  Daca tu alegi sa te supui lui Dumnezeu, aceasta ar fi rezultatul unei constrangeri exterioare.  Dar tu esti liber sa alegi, dar totusi alegerea ta este roaba naturii tale pacatoase.

Daca o bucata de carne proaspata si o salata asortata ar fi puse in fata unui leu flamand, el va alege carnea.  Aceasta pentru ca natura sa dicteaza alegerea.  Tot asa este si cu omul.  Vointa umana este libera fata de fortele exterioare, dar nu si fata de prejudecatile naturii umane.  Acele prejudecati sunt impotriva lui Dumnezeu.  Puterea de decizie a omului este libera sa aleaga orice dicteaza inima sa, de-aceea nu exista posibilitatea ca omul sa aleaga sa-i fie placut lui Dumnezeu, fara sa fi existat o lucrare anterioara a Harului Divin.

Ceea ce majoritatea oamenilor inteleg prin vointa libera, este idea ca omul este prin natura sa neutru, deci capabil sa aleaga intre bine si rau.  Aceasta pur si simplu nu este adevarata.  Vointa umana si intreaga natura umana este inclinata INTOTDEAUNA DOAR SPRE RAU.  Ieremia a intrebat: „Poate un Etiopian sa-si schimbe pielea, sau un pardos sa-si schimbe petele?  Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi care sunteti deprinsi sa faceti raul?” (Ieremia 13:23) Este imposibil!  Este contrar naturii.  De aceea au oamenii nevoie disperata de o transformare supranaturala a naturii lor, altfel vointa lor este inrobita sa aleaga raul.

In ciuda laudei adresate „vointei libere” noi am vazut ca vointa omului nu e libera sa aleaga un curs contrar scopurilor lui Dumnezeu si nu este libera sa actioneze contrar propriei sale naturi morale. Vointa ta nu poate determina circumstantele vietii, nici evenimentele vietii tale.  Alegerile etice nu sunt luate de o minte neutra, ci intotdeauna dictate de personalitatea ta.

 

 

Mitul libertatii spirituale

 

Si cu toate acestea multi presupun ca vointa umana va face ultima alegere, spre viata spirituala sau spre moarte spirituala.  Aici vointa este total libera sa aleaga viata eterna in Isus Hristos, sau sa o respinga.  Se spune ca Dumnezeu va da o inima noua tuturor acelora  care aleg prin puterea vointei lor libere sa-L primeasca pe Isus Hristos.

 Fara indoiala ca primirea lui Isus Hristos este un act al vointei umane.  Acest lucru este numit „credinta.”  Dar cum vin oamenii sa-L primeasca pe Domnul de buna voie ? De obicei la aceasta se raspunde: „Prin puterea propriei lor vointe libere !”  Dar cum se poate aceasta?  Isus este un profet.   A-L primi inseamna a crede tot ce a spus El.  In Ioan 8:41-45 Isus  spune clar ca tu ai fost nascut din Satan.   Acest tata rau, uraste adevarul si prin fire, ti-a pus in inima aceasi prejudecata.  Din acest motiv Isus a spus: „Pentru ca eu va spun adevarul, de aceea nu ma credeti.”  Cum de vointa umana poate sa il faca pe om sa aleaga sa creada cea ce mintea umana uraste si reneaga?  A-L primi pe Isus mai inseamna a-L imbratisa ca preot ... asta inseamna sa depinzi de el pentru a obtine pace cu Dumnezeu, prin jerfa si mijlocire.  Pavel ne spune ca mintea cu care suntem nascuti este ostila lui Dumnezeu (Romani 8:7).  Cum poate vointa sa scape de influenta naturii umane care s-a nascut cu o violenta impotrivire fata de Dumnezeu?  Ar fi o nebunie ca vointa sa aleaga pacea, cand fiecare os si picatura de sange doreste razvratire. 

Apoi, primirea lui Hristos inseamna a-L primi ca rege.  Inseamna ca alegi sa-I asculti fiecare porunca, sa-i marturisesti dreptul de a conduce si sa I te inchini inaintea tronului.  Dar mintea umana, emotiile si dorintele, toate acestea striga: „Nu vrem ca acesta sa imparateasca peste noi” (Luca 19:14).  Daca intrega mea fiinta uraste adevarul Sau, uraste domnia Sa si pacea cu Dumnezeu, cum poate vointa mea sa fie responsabila de primirea lui Hristos?  Cum poate un asa pacatos sa aiba credinta ?  

Aceasta nu e vointa umana, ci harul lui Dumnezeu, caruia trebuie sa-I aducem multumire pentru ca da pacatosului o inima noua.  Daca Dumnezeu nu schimba inima si nu creaza un duh de pace, loialitate si supunere, omul nu alege sa-L primeasca pe Hristos si viata eterna in El.  O inima noua trebuie data inainte ca omul sa poata crede, altfel vointa omului este inrobita fara speranta de rautatea naturii umane chiar si in materie de convertire.  Isus a spus: ”Trebuie sa va nasteti din nou” (Ioan 3:7).  Daca nu esti nascut din nou nu Ii vei vedea niciodata Imparatia.

Citeste Ioan 1:12 si 13.  Se spune in aceste versete ca cei ce cred in Isus au fost „nascuti, nu din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”  Tot asa cum vointa ta nu este responsabila de venirea ta in lume nu este responsabila nici de nasterea din nou.  Creatorului tau trebuie sa-I aduci multumire pentru viata ta si „Daca este cineva in Hristos ,este o faptura noua” (2 Corinteni 5:17).  Cine a ales vreodata sa fie creat?  Cand Lazar s-a ridicat din moarte, el a ales sa raspunda chemarii lui Hristos, dar nu el a decis sa revina la viata.  Pavel spune in Efeseni 2:4 si 5: „Macar ca eram morti in gresalele noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti  mantuiti).”  Credinta este primul act al unei vointe innoita de Duhul Sfant.  Primirea lui Hristos este o actiune a omului similara cu respiratia, dar Dumnezeu este acela care trebuie sa dea mai intai viata.

Nu este de mirare ca Martin Luther a scris o carte intitulata „Sclavia vointei”, carte considerata unul dintre cele mai importante tratate ale sale.  Vointa se afla in lanturile naturii umane, rele.  Tu ce proslavesti vointa libera ca fiind o mare forta, te agati de radacina mandriei.  Omul, cazut in pacat, este complet neajutorat si fara nadejde.  Vointa umana nu ofera nici o nadejde.  Vointa a fost aceea care a ales fructul interzis, si cea care ne-a adus pe noi in mizerie.  Numai maretul har al lui Dumnezeu, ne poate oferi eliberare.  Prosterne-te inaintea Dumnezeului milei pentru a fi salvat.  Cheama Duhul harului pentru ca El sa creeze un nou duh in tine.       

 

*Biblia-traducerea literala noua Dumitru Cornilescu-1931

 

 

                               In limba romana de Aurel Miclea Jr.