Oare esueaza Dumnezeu?

 

De Curtis Pugh

 

 

Biblia descopera ca Dumnezeu nu esueaza

 

 

In primul rand, luati in considerare faptul ca Dumnezeu s-a descoperit ca „Dumnezeul cel Atotputernic” de 57 de ori, atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Ori „Dumnezeul cel Atotputernic” este intr-adevar „Atotputernic” – Omnipotent – ori nu este. Priviti urmatoarele pasaje.

 

Daniel a scris: „El schimba vremurile si imprejurarile, El rastoarna si pune pe imparati; El da intelepciune inteleptilor si pricepere celor priceputi” (Dan. 2:21).

 

Imparatul Nebucadnetar a invatat ca Dumnezeu este Acela care „...traieste vesnic, a carui stapanire este vesnica si a carui imparatie dainuieste din neam in neam. Toti locuitorii pamantului sunt o nimica inaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului si nimeni nu poate sa stea inaintea maniei Lui, nici sa-I zica, ‚Ce faci?’” (Dan. 4:34, 35).

 

Iov a spus: „Daca apuca, daca inchide si cheama El la judecata, cine-L poate opri?” (Iov 11:10). El a mai spus: „Ce darama El nu va fi zidit din nou; pe cine-L inchide El, nimeni nu-L va scapa” (Iov 12:14). De-a lungul aceleiasi linii, in Noul Testament, Pavel a scris: „caci cine poate sta impotriva voii Lui?” (Rom. 9:19).

 

Prin profetul Isaia, Dumnezeu a spus: „Eu sunt Dumnezeu si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu si nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu este implinit. Eu zic ‚Hotararile Mele vor ramane in picioare si Imi voi aduce la indeplinire toata voia Mea’” (Isa. 46:9, 10).

 

Isus a invatat ca Dumnezeu este stapan peste orice situatie cand a spus cu privire la vrabii: „nici una din ele nu cade la pamant fara voia Tatalui vostru” (Mat. 10:29). Observati ca Isus nu a spus ‚fara ca Tatal vostru sa stie’ ci doar „fara voia Tatalui vostru”. Aceasta inseamna clar ca Dumnezeu controleaza chiar si detaliile vietii firesti.

 

Predicatorul Noului Testament, Petru, vorbind despre Cristos, a spus: „pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege” (Fapte 2:23). Apostolii au marturisit ca Dumnezeu stapanea situatia chiar si atunci cand cei faradelege L-au rastignit pe Isus. Ei erau adunati impreuna „ca sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau” (Fapte 4:28).

 

Iacov a spus „…zice Domnul, care face aceste lucruri si caruia Ii sunt cunoscute din vesnicie”  (Fapte 15:18).

 

Pavel a scris cu referire la Dumnezeu, ca El „face toate lucrurile dupa sfatul voii Sale” (Ef.1:11).

 

Ioan a auzit oameni in ceruri spunand: „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel Atotputernic a inceput sa imparateasca” (Apoc. 19:6).

 

La aceste versete se pot adauga multe altele care demonstreaza ca Dumnezeu face tot ce voieste si nimeni nu este capabil sa reziste puterii Sale sau sa impiedice progresul planului Sau.

Orice persoana sincera trebuie sa admita invatatura Bibliei despre stapanirea pe care o are Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, dupa cum indica clar versetele citate mai sus. Daca Dumnezeu nu  controleaza toate lucrurile, El, de fapt, nu poate controla nimic. Toate minunile ne pun in fata faptul ca Dumnezeu este capabil sa faca ce voieste si nu este supus la ceea ce noi numim legi naturale. Insasi conceptul de profetie trebuie sa insemne ca Dumnezeu controleaza toate lucrurile, altfel El nu ar fi capabil sa spuna dinainte cu acuratete evenimentele viitoare. Daca Biblia invata ceva, invata ca Dumnezeu are un plan si capacitatea de a duce la indeplinire acel plan!

Cineva ar putea crede ca toti crestinii nominali ar savura aceste importante adevaruri despre Dumnezeu. Bineinteles, orice crestin declarat ar trebui sa se bucure ca Dumnezeu stapaneste o anumita situatie, mai degraba decat Satan sau omul insusi. Totusi, nu este asa.

 

 

Predica populara atribuie esecul lui Dumnezeu

 

Fara a lua in considerare consecintele unui astfel de sistem de credinta, majoritatea crestinilor nominali au adoptat astazi o teologie care sustine esecul lui Dumnezeu. Din punct de vedere istoric, acest sistem a fost invatat pentru prima data de Thomas Aquinas si este cunoscut ca tomism. Mai tarziu, printre unii protestanti, aceste idei au fost popularizate de James Arminius si altii. Astazi, ele sunt cunoscute prin termenul de arminianism (a nu se confunda cu Armenia). Acest sistem de doctrina, bazat pe vointa libera, este funia care leaga impreuna catolicismul cu protestantismul – iar in zilele noastre, o parte din baptistii nominali de asemenea au cazut prada ei.

Prin neglijenta in studiul Bibliei, de partea celor mai multi si, evident, unii luptandu-se cu Scriptura, crestinii nominali pretind a se inchina unui dumnezeu care esueaza. Deseori, acesti oameni calomniaza Biblia, spunand ca ea contine doua linii de invatatura contradictorii, ce nu pot fi impacate. Ei pot pretinde ca se inchina unui Dumnezeu suveran, dar in acelasi timp cred ca omenirea are o „vointa libera”  prin care poate rezista lui Dumnezeu si poate impiedica lucrarea Sa. Deci, ei adopta opinia tomist–arminianista si promoveaza vointa libera. (Niciunde nu invata Biblia ca vointa omului este libera de natura sa depravata!)

Sistemul doctrinar bazat pe vointa libera arata un dumnezeu „papa-lapte”. El iubeste pe toti (in ciuda invataturii clare a Bibliei ca Dumnezeu si-a directionat dragostea doar catre poporul ales). Dumnezeul acestui sistem teologic incearca sa mantuiasca pe toti oamenii, dar nu poate, deoarece acestia nu Ii permit. De aceea, acest dumnezeu esueaza.

De cele mai multe ori, aderentii acestui sistem teologic catolic neaga vehement ca ei ar invata ca dumnezeul lor esueaza. Cu toate acestea, ocazional, unul din predicatorii lor va spune in cuvinte sau esenta „Dumnezeu a facut tot ce a putut sa te mantuiasca. Restul depinde de tine.” Sau probabil predicile lor au conceptia eronata ca tu trebuie sa „Ii permiti lui Dumnezeu” sa faca anumite lucruri in viata ta. Daca tu nu „Ii permiti”, El nu poate sa-Si indeplineasca scopul Sau in viata ta, conform teoriei „Dumnezeu esueaza”.

Ca o alta dovada, noi citam un proeminent predicator „baptist” din anii trecuti, ca reprezentant al conceptiei tomist–arminianiste. El a scris: „...iadul este un monument inspaimantator al esecului Dumnezeului Triunic in mantuirea multimilor care sunt acolo… pacatosii merg in iad deoarece Dumnezeul Atotputernic nu a putut sa ii mantuiasca. El a facut tot ce a putut. El a esuat.”1

 

 

Rezultatele conceptiei ca Dumnezeu ar esua

 

Are vreo importanta ce cred oamenii legat de aceasta problema? Noi sustinem ca ceea  ce crezi conteaza si ca intelegerea ta cu privire la Dumnezeu este importanta! Luati in considerare aceste zone vitale ale doctrinei si practicii, rezultate ale conceptiei gresite ca Dumnezeu esueaza.

 

 

Dumnezeu este dezonorat.

                          

„Domnul Dumnezeul Atotputernic” este redus la o zeitate care incearca sa faca ceva, dar esueaza. Dumnezeu a spus Israelului antic: „…ti-ai inchipuit ca Eu sunt ca tine…”(Ps. 50:21). Acest sistem de doctrina atribuie esecul lui Dumnezeu, Il face asemanator omului. Omul care poate impiedica planul lui Dumnezeu prin exercitarea „vointei sale libere” este ridicat aproape de dumnezeire. Dumnezeu, de cealalta parte, este injosit in aprecierea oamenilor prin aceasta uneltire doctrinara.

 

 

Cuvantul lui Dumnezeu este contrazis

 

Versetele care invata Atotputernicia lui Dumnezeu sunt contrazise de aceia care promoveaza ideea ca Dumnezeu esueaza. Conceptul suveranitatii lui Dumnezeu aratat in versetele citate mai sus, impreuna cu multe altele, este lipsit de sens daca Dumnezeu incearca sa ii mantuiasca pe toti. Daca Dumnezeu vrea sa ii mantuiasca pe toti, doreste si incearca, El nu poate fi Dumnezeu Suveran si in acelasi timp sa esueze in implinirea planului Sau.

 

Crestinii sunt nesiguri

 

  Daca oamenii pot, prin decizia lor, sa reziste cu succes lui Dumnezeu si sa zadarniceasca  planul Sau de a-i mantui, de ce nu pot ei dupa ce au fost mantuiti sa renunte la statutul de crestin? Daca un act al vointei umane este ceea ce cauzeaza nasterea cuiva din nou, atunci, cu siguranta, un act al vointei umane poate determina o asemenea persoana sa ajunga in final nemantuita. In plus, daca Dumnezeu nu ii poate mantui pe aceia pe care vrea sa ii mantuiasca, atunci ce ne face sa credem ca El ii poate pastra pe aceia care vin la El? Daca Dumnezeu nu poate sa indeplineasca tot ceea ce doreste sa faca acum, ce asigurare avem noi ca El isi poate pastra poporul Sau in siguranta dupa ce ei sunt in ceruri? Daca esueaza intr-un singur lucru, cine poate spune ca nu esueaza si in altul, sau chiar in toate incercarile Sale?

 

 

 

Oamenii nemantuiti sunt determinati sa aibe o parere proasta despre Dumnezeu

 

  In loc de a-L privi pe Dumnezeu ca Maret, Atotputernic, Creator si Sustinator al tuturor lucrurilor, a carui prezenta necesita reverenta si inchinare, Dumnezeu este redus la un simplu cersetor. Mai degraba decat a predica Cuvantul lui Dumnezeu cu autoritate si a astepta ca Duhul Sfant sa regenereze pacatosii cand Cuvantul este pus inaintea lor, predicatorii cersesc, lingusesc si trag pe sfoara oamenii pentru a incerca sa ii determine „sa se mantuiasca” (o fraza nescripturala). Ce persoana rationala, mantuita sau nu, va respecta un „dumnezeu“ care nu poate face tot ceea ce intentioneaza? Cine s-ar putea inchina unui „dumnezeu“ care trebuie sa cerseasca si sa scanceasca in efortul de a castiga supunerea creaturilor Sale?

 

 

Evanghelia si nasterea din nou sunt pervertite

 

Aceia care nu pot crede ca Dumnezeu a ales pe unii pentru mantuire inainte de intemeierea lumii, nu pot crede ca El a si scris numele lor in Cartea Vietii de la facerea lumii (Ef. 1:4, Apoc. 17:18). Sau ei pretind ca Dumnezeu „a privit inainte in timp” si a vazut ca un  anume individ ar crede si astfel, pe baza „credintei prevazute” l-a ales pe acel individ. Aceasta este total contrar principiului alegerii. Alegerea nu are de-a face nimic cu faptele, actuale sau viitoare (Rom. 9:11-16). In Romani 11:5-6 citim ca „alegerea prin har” nu poate fi cu nici un chip amestecata cu faptele. „Faptele” (luarea unei decizii, exercitarea vointei umane, etc.) si „harul” (nasterea din nou ca act suveran al lui Dumnezeu) sunt opuse ca natura si nu pot fi amestecate fara a li se schimba natura de baza. Cei care insista ca Dumnezeu incearca sa mantuiasca pe toti oamenii, dar esueaza in a mantui mai mult decat o face, au schimbat Evanghelia lui Isus Cristos. In loc de a crede ca un crestin este cineva in viata caruia si pentru care Dumnezeu a facut ceva, ei invata caci crestinul este cineva care a facut ceva. El sau ea s-a „decis” pentru  Cristos.

  In loc de a fi o declaratie mareata a ceea ce a facut Isus pentru poporul Sau (Mat.1:21), Evanghelia a fost schimbata intr-un mesaj al faptelor. Unii spun celor nemantuiti ca trebuie sa fie botezati pentru a fi nascuti din nou. Acestea sunt fapte pentru mantuire. Altii spun celor nemantuiti ca trebuie sa  „ia o decizie pentru Cristos” sau ca trebuie sa „se roage rugaciunea pacatosului” sau ca trebuie sa-L „invite pe Isus in inimile lor” sau sa „iasa in fata” sau orice altceva ce este in voga la momentul respectiv. Si acestea reprezinta mantuire prin fapte. (Toate citatele de mai sus sunt idei si fraze nescripturale. Verifica-le cu Biblia ta! Nici un apostol sau predicator al Noului Testament nu a „invitat“ oamenii sa „vina in fata pentru a fi mantuiti”). A face ceva pentru a fi nascut din nou este mantuire prin fapte, indiferent ce presupune aceasta: „boteaza-te”, „roaga-te”, „vino in fata”, „ia o decizie” sau „crede”!

 

  Biblia invata ca nasterea din nou este o problema care tine de vointa lui Dumnezeu, nu de cea a omului! Ioan ne-a spus motivul pentru care unii L-au primit pe Domnul cand a fost pe pamant: ei au fost „nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:13). Dumnezeu a spus: „Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur. Asadar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila” (Rom. 9:15, 16).

 

  Oamenilor care afirma ca Dumnezeu esueaza, le-a scapat ilustratia pe care a folosit-o Isus. Nicodim avea trebuinta de a fi „nascut din nou” (Ioan 3:7). In procesul nasterii, mama este aceea care depune efortul, nu copilul! Nici un doctor nu s-a asteptat vreodata ca noul nascut sa „faca ceva” pentru a se naste! Copilul este pasiv in nastere. Predicile populare au schimbat aceasta… Ascultatorilor de astazi li se spune sa „faca ceva”  daca doresc sa se nasca din nou. Deci, Evanghelia harului gratuit al lui Dumnezeu este pervertita intr-o religie a faptelor.

 

  Cercetati Scripturile! Credeti Biblia! Dumnezeu este Suveran in toate lucrurile – chiar si in nasterea din nou!    „…cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut ‚Pentru ce m-ai facut asa?’ Nu este olarul stapan pe lutul lui ca din aceeasi framantatura de lut sa faca un vas pentru o intrebuintare de cinste si un alt vas pentru intrebuintare de ocara? Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere puterea, a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei, facute pentru pieire; si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii, pe care le-a pregatit mai dinainte pentru slava (despre noi vorbesc)? Astfel, El ne-a chemat…” (Rom. 9:20-24).

 

Traducere de Iosif Raul Enyedi

 

 

1 Noel Smith, „Universal Atonement”, Defender Magazine, Springfield, MO, U.S.A., Decembrie 1956. Noel Smith a fost membru in asociatia Bible Baptist Fellowship si profesor la Colegiul biblic al acestei organizatii din Springfield, MO.