Siguranta vesnica a credinciosilor
de J.M. Carroll
Frati crestini, tin aceasta predica cu dorinta sincera de a va mangaia si intari.
La inceputul vietii mele de crestin, am trecut printr-o mare batalie de indoiala,
frica si framantare datorita subiectului pe care il discutam acum. Nestiind ce invata Biblia cu adevarat, am
crezut cu tarie ca este posibil, ba chiar mai mult decat posibil ca un crestin
sa fie in final pierdut si condamnat datorita pacatelor sale. In timpul acestei scurte perioade din viata
mea am fost de putin ajutor altora sau cauzei lui Cristos. Intreaga mea atentie era concentrata asupra
mea. Incercam din greu sa „ma tin” si sa
„rezist”, si cu cat incercam mai mult, cu atat mai indoielnica mi se parea
aceasta lupta inegala. Curand dupa aceea
am invatat bine ca pacatul si diavolul sunt mai puternici chiar decat un crestin. In timpul acelor zile nu am cunoscut bucuria
mantuirii. Nu voi incerca sa va prezint
istoria acelor zile indoielnice si nesigure.
Am fost manat spre Cuvantul lui Dumnezeu. In aceasta predica va voi relata unele din
rezultatele acestei cercetari, spre lumina si ajutor. Sunt profund convins ca este un privilegiu
binecuvantat ca crestinul sa fie mangaiat si intarit de religia sa.
URMATOARELE VERSETE REPREZINTA TEXTUL MEU:
Ioan 10:27-29 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si
ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica,
in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea. Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare
decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu.”
Romani 6:14 „Caci
pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub
har.”
Evrei 7:25 „De
aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de
Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.”
Matei 1:21 „...si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va
mantui pe poporul Lui de pacatele sale.”
Chiar daca am
ales un text lung, nu ma astept sa imi restrang predica numai la aceste
pasaje. Scopul meu este de a folosi mult
mai multe.
1. Primul
punct al textului meu, asupra caruia va atrag o atentie speciala, este imbratisat
de cuvintele „viata vesnica.” Veti
observa ca textul spune „Eu le dau viata vesnica”.
In legatura cu aceste cuvinte, va rog sa observati cu atentie patru
lucruri, toate gasite in Scripturi:
1) Inainte de intemeierea lumii, „Dumnezeu a
hotarat sa dea poporului Sau viata vesnica”.
Observati urmatoarele versete:
2 Timotei 1:9 „El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta,
nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a
fost dat in Cristos Isus, inainte de vesnicii.”
Fapte 13:48 „Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul
acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si
toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica, au crezut.”
Inainte de a comenta aceste pasaje, mai observati:
2) Dumnezeu a promis copiilor Sai exact
acelasi lucru pe care El l-a hotarat, adica „viata vesnica”.
Luati in considerare aceste dovezi:
Ioan 3:14-16 „Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie,
tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa
nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui
Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”
Tit 1:1-2 „Pavel, rob al lui Dumnezeu, si apostol al lui Isus
Cristos, potrivit cu credinta alesilor lui Dumnezeu si cunostinta adevarului,
care este potrivit cu evlavia, in nadejdea vietii vesnice, fagaduite mai inainte
de vesnicii de Dumnezeu, care nu poate sa minta...”
1 Ioan 2:25 „Si fagaduinta, pe care ne-a facut-o El, este
aceasta: viata vesnica.”
Vedeti astfel,
caci chiar inainte de a fi creata lumea, Dumnezeu a hotarat sa dea poporului Sau,
care urmau in decursul timpului sa creada in El, „viata vesnica”. Apoi El le-a promis insusi lucrul pe care l-a
hotarat.
Acum, observati din nou:
3) Dumnezeu a dat si da exact ceea ce a hotarat si
promis – „viata vesnica”.
1 Ioan 5:10-11 „Cine crede in Fiul lui Dumnezeu, are marturisirea
aceasta in el; cine nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea,
pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau.
Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta
viata este in Fiul Sau.”
Ioan 10:27-28 „Oile
Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor
pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea.”
Romani 6:23 „Fiindca plata pacatului este moartea: dar
darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Cristos, Domnul
nostru.”
Si inca un lucru trebuie notat cu privire la aceste cuvinte, „viata vesnica”:
4) Credinciosii primesc si au exact ceea ce
Dumnezeu a hotarat, a promis si a dat, „viata vesnica”.
Inca o data luati in considerare versetul urmator:
Ioan 5:24 „Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta
cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la
judecata, ci a trecut din moarte la viata.”
Nu spune ca s-ar putea sa o aiba in viitor, ci o are acum. Nu spune ca se afla intr-o stare in care
aceasta ii va fi asigurata mai tarziu, ci chiar acum „are viata vesnica”. Am sa va citez acum dintr-un batran
predicator, care scria, cu putin timp inainte de moarte, celor care au fost
convertiti prin lucrarea sa. Sunt ultimele
cuvinte, avand ca scop evident incurajarea si mangaierea lor:
1 Ioan 5:13 „V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi,
care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica.”
Subliniez faptul ca credinciosii au
acum „viata vesnica”. Nu poate o
au, ci o au chiar acum.
Priviti intreaga putere a acestui prim argument. Dumnezeu a hotarat, Dumnezeu a promis,
Dumnezeu a dat si inca da, credinciosul primeste si are un lucru clar. Si acest lucru este „viata eterna, viata vesnica”.
Aceste cuvinte nu au in vedere o perioada scurta. Nu inseamna o viata de o zi, de o luna, de un
an, nici chiar de o suta de ani; ci o viata lunga cat timpul, cat vesnicia. Daca credinciosii au ceva, ei au „viata vesnica”. Fiindca aceasta este exact ceea ce Dumnezeu a
hotarat, a promis si da acelora care cred in Fiul Sau. Ce simplu si clar este Cuvantul lui Dumnezeu!
OBSERVATI A DOUA PARTE A TEXTULUI:
2.
Dumnezeu da acestui fapt o siguranta
dubla.
Nevrand ca cineva sa aiba indoieli si nesiguranta cu privire la acest
subiect, El merge dincolo de o simpla declaratie potrivit careia ceea ce a hotarat
si a promis si ceea ce credinciosul primeste si are este „viata vesnica”.
El adauga ceva in plus. Ascultati
din nou Cuvantul Sau:
Ioan 10:27-28 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si
ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica,
in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea.”
Ioan 5:24 „Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta
cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la
judecata, ci a trecut din moarte la viata.”
Nu conteaza ce ni se va intampla pe viitor; nu conteaza ce ispita ne va asalta; nu conteaza ce va face diavolul; nu conteaza
daca ne va arunca la pamant sau ne va tari prin noroi, noi nu vom mai veni la
judecata.
„EI NU VOR PIERI NICIODATA!”
Observati al treilea punct al textului meu:
3. CREDINCIOSII NU
Sa apelam din nou la „lege si la marturie”.
Romani 6:14 „Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra,
pentru ca nu sunteti sub Lege, ci supt har.”
Romani 5:13 „(Caci inainte de Lege pacatul era in lume. Dar pacatul nu este tinut in seama cata vreme
nu este o lege).”
Romani 4:7-8 „,Ferice’, zice el, ,de aceia ale caror faradelegi
sunt iertate, si ale caror pacate sunt acoperite! Ferice de omul, caruia nu-i tine Domnul in
seama pacatul!’”
2 Corinteni 5:19 „...ca adica, Dumnezeu era in
Cristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si
ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari.”
Nu este de mirare strigatul exultant de credinta si speranta a lui Pavel:
Romani 8:33-34 „Cine va ridica para impotriva alesilor lui
Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i
socoteste neprihaniti! Cine-i va osandi? Cristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta
lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi!”
S-ar putea spune ceva mai hotarat sau mai clar? Au aceste versete nevoie de comentarii? Crestinul nu este sub lege, ci sub har. Unde nu este lege, nu exista nici o imputare
a pacatului. Isus Cristos a devenit
substitutul nostru.
1 Petru 2:24 „El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe
lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire;
prin ranile Lui ati fost vindecati.”
Isaia 53:6,5 „...Domnul a facut sa cada asupra Lui
nelegiuirea noastra a tuturor… si prin ranile Lui suntem tamaduiti.”
Ce incurajatoare, ce intaritoare, ce glorioase sunt aceste versete! Dar ar trebui ele sa ne faca neglijenti,
iresponsabili sau nebuni? Nu, ci
ascultati-l pe Pavel vorbind despre acest punct:
Romani 6:15 „Ce urmeaza de aici? Sa pacatuim pentru ca nu mai suntem sub Lege,
ci sub har? Nicidecum.”
Sa examinam acum subiectul sigurantei credinciosului dintr-o alta
perspectiva.
4. Scripturile
invata ca Dumnezeu este Autorul si Desavarsitorul mantuirii
credinciosului.
Notati mai multe pasaje clare care trateaza acest punct:
Filipeni 1:6 „Sunt incredintat ca Acela care a inceput in
voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Cristos.”
Evrei 12:2 „Sa ne uitam tinta
Evrei 5:9 „...S-a facut pentru toti cei ce-L asculta, urzitorul
unei mantuiri vesnice...”
1 Corinteni 1:5-8 „Caci in El ati fost imbogatiti in
toate privintele, cu orice vorbire si cu orice cunostinta. In felul acesta marturia despre Cristos a
fost bine intarita in mijlocul vostru; asa ca nu duceti lipsa de nici un fel de
dar, in asteptarea aratarii Domnului nostru Isus Cristos. El va va intari pana la sfarsit, in asa fel
ca sa fiti fara vina in ziua venirii Domnului nostru Isus Cristos.”
Si va mai ofer la acest punct inca un pasaj:
Efeseni 2:8 „Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul
lui Dumnezeu.”
Mantuirea este in intregime a lui Dumnezeu.
El este „Capetenia” si „desavarsirea”.
El a inceput si El va termina.
Chiar credinta este darul Sau.
Este intru totul de neimaginat, de neconceput ca Dumnezeu – care stie
astazi cum va fi omul maine si in tot viitorul – i-ar da credinta sa creada, ar
incepe in el o lucrare buna si apoi ar lasa-o neterminata; ar incepe, iar apoi
ar abandona ca si cum nu ar fi hotarat; ar incepe, iar apoi ar abandona ca si
cum nu ar fi Dumnezeul neschimbabil; ar incepe iar apoi ar abandona ca si cum
ar fi un copil ce se joaca – jucandu-se cu problema mantuirii, jucandu-se cu
sufletele vesnice ale oamenilor, jucandu-se cu Cerul si Iadul, jucandu-se cu vesnicia. Nu, nu, nu!
Frati si surori, nici nu ne putem imagina un astfel de lucru. In spatele inceputului lui Dumnezeu in mantuirea
unui pacatos stau hotararea si promisiunea Sa vesnica. El o va duce la bun sfarsit!
Dar sa vedem acum un alt punct al textului meu.
5. CRESTINII NU SE TIN SINGURI. DUMNEZEU II TINE.
Ascultati ce spune Cuvantul:
Ioan 10:27-29 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si
ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica,
in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea. Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare
decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu.”
Despre crestini se declara ca sunt in mana lui Cristos Fiul, si de asemenea
in mana lui Dumnezeu Tatal. Se mai spune
ca nici un om nu ii poate smulge din aceste maini.
Dar saracul crestin neinvatat, poate spune tremurand „dar nu ii alunga
poate Dumnezeu?”
Asculta cuvintele lui Cristos la aceasta intrebare:
Ioan 6:37 „Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce
vine la Mine, nu-l voi izgoni afara.” Cristos
afirma clar ca nu ii va arunca afara!
As vrea sa mai notati si alte pasaje referitoare la acest punct, si anume ca
Dumnezeu il tine pe credincios:
1 Petru 1:3-6 „Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului
nostru Isus Cristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin
invierea lui Isus Cristos din morti, la o nadejde vie, si la o mostenire
nestricacioasa, si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri
pentru voi. Voi sunteti paziti de
puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in
vremurile de apoi! In ea voi va bucurati
mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin
felurite incercari.”
Nu vad cum ar fi putut fi posibil, chiar pentru un Duh omniscient, sa fi
folosit un limbaj mai clar si mai raspicat decat acesta. O, copil al lui Dumnezeu, observa cu atentie
ce spune acest verset: Dumnezeu „ne-a nascut din nou” si ne-a nascut la
o „nadejde vie”. „O nadejde
vie”!
Nu una moarta, fara mangaiere, ci una vie, care respira, o nadejde
inspiratoare pentru suflet. „Ne-a nascut
din nou”.
„La o mostenire nestricacioasa, si neintinata, si care nu se poate vesteji,
pastrata in ceruri pentru voi...” Si apoi, pentru ca situatia sa
fie si mai sigura, aceasta mostenire nu este pusa in mana crestinului, care ar
putea-o risipi intr-o „viata destrabalata”, care ar putea-o vinde pe „un
blid de ciorba”, care ar putea-o arunca pentru „treizeci de arginti”,
care ar putea-o lepada pentru vreo placere lumeasca trecatoare, sau care ar
putea-o pierde datorita vreunui pacat disperat.
Observati ce spune „...o mostenire... pastrata in ceruri pentru voi.”
Ce fapt binecuvantat – Dumnezeu ne-o pastreaza. Aceasta mostenire glorioasa este pastrata in
Ceruri in timpul anilor in care crestinul este inca minor.
Galateni 4:1-6 explica: „...dar cata vreme mostenitorul este
nevarstnic, eu spun ca nu se deosebeste cu nimic de un rob, macar ca este stapan
pe tot. Ci este sub epitropi si ingrijitori,
pana la vremea randuita de tatal sau.
Tot asa si noi, cand eram nevarstnici, eram sub robia invataturilor incepatoare
ale lumii. Dar cand a venit implinirea
vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca sa
rascumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam infierea. Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a
trimis in inima Duhul Fiului Sau, care striga: ‚Ava’, adica: ‚Tata!’”
Nu este in posesia sa. Nu poate
nicidecum sa o piarda! Nici sa o dea,
nici sa o lepede. „Pastrata in ceruri
pentru voi”, unde oamenii rai si demonii nu pot ajunge.
Dar unii, inca indoielnici, vor spune: „Da, nu este nici o problema cu mostenirea,
dar cum ramane cu crestinul, mostenitorul?”
O, frate zbuciumat, asculta intreg pasajul. Asculta-l, convinge-te si fi mangaiat. „...ne-a nascut din nou... la o nadejde vie... pastrata in ceruri pentru voi. Voi sunteti paziti de puterea lui
Dumnezeu...” Ultima parte a
pasajului se potriveste asa de bine, „In ea voi va bucurati mult, macar ca
acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari.”
„In ea voi va bucurati mult.” Da, de
ce nu? Vremea incercarilor si
necazurilor nu este lunga. Oh, crestine,
priveste in sus. Priveste la lucrarea
Dumnezeului si Mantuitorului Tau. Nu fi
plin de teama, ci de credinta.
Dar va mai dau si alte versete care sustin pastrarea credinciosului de
Dumnezeu. Ascultati-le:
2 Timotei 1:12 „Si din pricina aceasta sufar aceste lucruri;
dar nu mi-e rusine, caci stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca
ce I-am incredintat pana in ziua aceea.”
Da, preaiubitilor, Dumnezeu poate sa pazeasca si va pazi „pana in ziua
aceea”. Acea zi a zilelor... cu siguranta ca El poate pastra in zile mai usoare!
Ascultati-l din nou pe Pavel:
Romani 8:35-39 „Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui
Cristos? Necazul, sau stramtorarea, sau
prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia sau
sabia? Dupa cum este scris: ‚Din
pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat.’ Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai
mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea,
nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de
acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura,
nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus
Cristos, Domnul nostru.”
Aceasta declaratie glorioasa a marelui Apostol al Neamurilor nu are nevoie
de comentarii. Luati-o, frati si
surori. Vi-o pun pe inima. Credeti-o si lasati-o sa va inveseleasca si sa
va sustina.
Iov 1:6-10 „Fiii lui Dumnezeu au venit intr-o zi de s-au infatisat
inaintea Domnului. Si a venit si Satana in
mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: ‚De
unde vii?’ Si Satana a raspuns Domnului: ‚De la cutreierarea pamantului si de
la plimbarea pe care am facut-o pe el.’ Domnul a zis Satanei: ‚Ai vazut pe
robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet,
care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau.’ Si Satana a raspuns Domnului:
‚Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui, si
turmele lui acopera tara.’”
Da, preaiubitilor, Dumnezeu isi pastreaza copiii.
In urma cu cativa ani am fost intr-un anume oras din acest stat. Am avut mai multe servicii; Dumnezeu a fost
cu noi. Intr-o dimineata, pe cand ne
apropiam de casa de rugaciune, atentia mi-a fost atrasa de un om care statea in
picioare langa usa. „Vezi omul
acela? El este imoral, necredincios,
cartofor si parior. Nu a pus piciorul in
vreo biserica de cincisprezece ani.” Noi
ne-am tinut serviciul; Dumnezeu a fost prezent.
Acest om, asa cum a afirmat in marturisirea sa din seara respectiva, a
fost convertit in timpul serviciului. In
acea seara, spre uimirea congregatiei, el a iesit pentru a se alatura
bisericii. Se auzeau soapte in intreaga
casa, si au fost facute unele remarci auzibile, „Ce mai inseamna aceasta?” „Se va alatura el bisericii?” „Nu se va putea tine.” „Nu va rezista nici o saptamana.” El a auzit ce se spunea. Dupa cativa ani, am predicat din nou in acelasi
oras. Dupa serviciu, un om a venit la
mine si m-a intrebat, „Ma cunosti?” L-am
recunoscut imediat. El a spus: „Tii
minte ce au spus despre mine in seara in care m-am alaturat bisericii? Aveau dreptate. Au spus adevarul (in ochi avea lacrimi
mari). Nu m-am tinut. Curand am cazut. Dar Dumnezeu m-a tinut. El niciodata nu mi-a dat drumul. Stiu ca el mantuieste.”
Niciodata nu voi uita cum m-a impresionat declaratia linistita facuta de
acel om in seara respectiva. Dumnezeu
s-a dovedit credincios. Acesta, crestini,
este intregul secret. Dumnezeu tine. Dumnezeu isi pastreaza poporul.
O mare incredere si o mare mangaiere am dintr-un alt punct al textului meu.
6. CRISTOS S-A RUGAT SI INCA SE ROAGA PENTRU AI SAI.
Ascultati ce spune Biblia despre acest lucru:
Ioan 11:41-42 „Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Stiam ca totdeauna Ma asculti; dar vorbesc
astfel pentru norodul care sta imprejur, ca sa creada ca Tu M-ai trimis.”
Oh, increderea Fiului in Tatal. „Stiam
ca totdeauna Ma asculti.” Iar acum, fratilor, priviti pentru cine se roaga Isus:
Ioan 17:11 „Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si
Eu vin
Ioan 17:20 „Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei
ce vor crede in Mine prin cuvantul lor.”
Frati crestini, aceasta va cuprinde pe voi si pe mine, aceasta cuprinde pe
fiecare biet pacatos care va deveni vreodata credincios. Tatal il asculta intotdeauna pe Isus. Isus se roaga pentru ai Sai.
Ascultati din nou:
Luca 22:31-32 „Domnul a zis: ‚Simone, Simone, Satana
v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar Eu
M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta; si dupa ce te vei intoarce
V-am spus cum Satana l-a vrut pe Iov, dar a vazut ca Dumnezeu l-a
ocrotit. Acum, el il vrea pe Simon
Petru; dupa cum ne vrea pe noi toti; dar Isus i-a spus lui Simon, „Eu M-am
rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta.”
Dar cel mai consolator dintre toate versetele care vorbesc despre acest
subiect, este cel care face parte din textul meu:
Evrei 7:25 „De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit
pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa
mijloceasca pentru ei.”
In vreme ce aici suntem inconjurati in fiecare zi de ispite grele, ingrijorati
de pacate, hartuiti de Diavol, poticnindu-ne de multe ori, trecand prin mari intristari
si necazuri de multe ori, ducand lupte grele de multe ori, El nu ne uita nici macar
o clipa. In tot acest timp El este la
dreapta Tatalui, mijlocind pentru noi.
El traieste pururea, mijloceste pururea.
Va esua Isus? S-ar ruga El pentru
o imposibilitate? El spune ca Tatal Il
asculta intotdeauna!
Dar sa mai vedem o alta linie a invataturii Scripturii.
7. ACEASTA DECLARA
CA DUHUL SFANT PECETLUIESTE CREDINCIOSUL PENTRU ZIUA RASCUMPARARII.
Efeseni 4:30 „Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui
Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.”
Cand are loc aceasta pecetluire? Dupa
moarte, chiar inaintea mortii, sau atunci cand omul crede? Aceasta este o intrebare importanta.
Din nou va implor, ascultati ce spune Biblia:
Efeseni 1:13-14 „Si voi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului
(Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu
Duhul Sfant, care fusese fagaduit, si care este o arvuna a mostenirii noastre,
pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”
Aceste versete arata fara indoiala ca imediat ce pacatosul este nascut din
nou; crede in Cristos, Duhul Sfant il pecetluieste pentru totdeauna. Aceasta pecetluire este declarata a fi „arvuna
mostenirii noastre”. Prima transa. Da, o dovada clara ca o vom obtine pe toata.
Crestini, continuati sa ma urmariti, si veti gasi o alta temelie a nadejdii
in acest subiect.
8. CREDINCIOSII SUNT DECLARATI A FI MOSTENITORI AI
LUI DUMNEZEU SI IMPREUNA MOSTENITORI CU ISUS CRISTOS.
Sa vedem ce spune Biblia; si incercati sa ii prindeti intelesul. Ascultati:
Romani 8:15-17 „Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai
aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: ‚Ava!’
adica: ‚Tata!’” Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem
copii ai lui Dumnezeu. Si, daca suntem
copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori
cu Cristos, daca suferim cu adevarat impreuna cu El, ca sa fim si proslaviti impreuna
cu El.”
Inainte de a face orice comentarii, sa ascultam un alt pasaj:
Galateni 4:4-7 „Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a
trimes pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca sa rascumpere pe cei
ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam infierea. Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a
trimes in inima Duhul Fiului Sau, care striga: ‚Ava,’ adica: ‚Tata!’ Asa ca nu
mai esti rob, ci fiu; si daca esti fiu, esti si mostenitor, prin Dumnezeu.”
„Fii”, „Fii ai lui Dumnezeu”, „Mostenitori ai lui Dumnezeu”, „Impreuna mostenitori
cu Cristos”. Frati si
surori, ascultati-ma, sunt sigur ca vorbesc cu reverenta. Daca titlul de proprietate al lui Cristos
este bun, atunci la fel este cel al credinciosului. Notati acest fapt: Credinciosii nu sunt numai
fiii si fiicele adoptate ale lui Dumnezeu, ci sunt totodata si fii din nastere. Nascuti din Duhul. Biblia, in marea Sa indurare pentru slabiciunile
si lipsa noastra de intelegere, ne arata aceste mari adevaruri in asa multe cai
– fii adoptati si fii din nastere.
Ne va dezmosteni Tatal? Daca am fost
adusi in familia Sa datorita vreunor merite ale noastre, atunci este
posibil. Dar Cristos, Fiul Sau preaiubit
este cauza acestei mosteniri. Datorita
Lui am fost adusi in familia lui Dumnezeu.
Atata timp cat Cristos ramane credincios fratilor si surorilor Sale mai
mici, nu va exista nici o dezmostenire.
Daca va exista, atunci fie Cristos, fie Dumnezeu ar esua. Ar fi, intr-adevar, nenorocul, pierderea si
condamnarea noastra, dar esecul ar fi al lui Dumnezeu. Fara nimic sa ne vorbeasca de bine, El ne-a
adoptat. Ne-a facut mostenitorii Lui si impreuna
mostenitori cu Fiul Sau. Preaiubitilor,
eu sunt convins ca nu va exista nici un esec.
Omniscienta si omnipotenta Lui sunt garantia intregii probleme; sa fim incurajati.
Si mai exista un punct glorios in textul meu; ascultati-l:
9. ISUS MANTUIESTE CREDINCIOSII DE PACATELE LOR
Matei 1:21 „...si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va
mantui pe poporul Lui de pacatele sale.”
Acest nume nu a fost dat fiului Betleemului de Iosif sau Maria. Nu a fost dat de nici una din rudele sau
prietenii lor. Acest nume a venit din
ceruri „si-i vei pune numele Isus”.
De ce acest nume? De ce sa se
numeasca Isus? Autorul numelor ne da
motivul pentru care a fost ales acest nume: „pentru ca El va mantui pe
poporul Lui de pacatele sale”. Ah,
El stia ca ei vor pacatui; grav, de multe ori.
Dar aceste pacate nu ii vor condamna.
El ii va mantui de pacatele lor.
Va rog sa observati cuvantul „a mantui”. Pun aceste intrebari: „Este un om mantuit
atata vreme cat el se afla in pericol? Cand
un om se increde in Isus, este el atunci mantuit, sau se afla in conditia de mantuire
posibila, daca se tine cu credinciosie?”
Scripturile spun „va mantui”.
Cum il putem numi pe om mantuit, cata vreme se afla in pericolul
pierzaniei? Daca cineva este mantuit,
oare pericolul de a fi pierdut nu este indepartat de la el pe vecie? Oh, frati, exista o mare diferenta intre a fi
mantuit si a fi adus intr-o pozitie de mantuire posibila, daca se mai face
ceva, daca se mai intruneste alta conditie!
De ce sa ii puna numele „ISUS”?
Motivul este glorios, da, faptul este unul slavit: „...pentru ca El
va mantui pe poporul Lui de pacatele sale.”
Frati si surori, sa va mai spun alte motive care m-au condus spre credinta
sigurantei credinciosului.
1) Mi s-a parut, dupa un studiu atent al Cuvantului,
ca daca nu avem siguranta, si asta pe vecie, si imediat dupa ce am crezut in
Isus Cristos – o spun cu reverenta – mi s-a parut ca l-ar putea implica pe
Cristos intr-un fals.
Observati urmatoarele versete:
„Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine” (Ioan
10:27). „Totusi temelia tare a lui
Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: ‚Domnul cunoaste pe cei ce sunt
ai Lui’…” (2 Timotei 2:19)
Pastrati in minte aceste doua afirmatii clare. „Ii cunosc.” Si „Domnul cunoaste pe
cei ce sunt ai Lui”.
Daca ne incredem in Isus astazi, nu cunoaste Dumnezeu acest lucru? Dumnezeul cel omniscient, nu stie El chiar
ceasul, ba chiar momentul in care pacatosul pocait crede in El?...
Matei 25:34 „...Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti
Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.”
Matei 7:23 „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la
Mine, voi toti care lucrati faradelege.”
Matei 25:41 „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul
cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!”
Luati aminte la aceste cuvinte: „Niciodata nu v-am cunoscut.” Ar fi acest lucru adevarat daca in acea
multime din stanga unii ar fi fost vreodata crestini?
In fata acestor doua afirmatii clare, „Ii cunosc” si „Domnul cunoaste pe
cei ce sunt ai Lui”, daca, atunci cand vom fi la judecata, Dumnezeu le-ar
spune unora, „Niciodata nu v-am cunoscut”, iar in acel numar ar fi chiar
si numai unul care odata a fost crestin, nu ar fi implicat Dumnezeu intr-un
fals? Cu siguranta, fratilor, cei ce
aluneca in final sunt cei ce niciodata nu l-au acceptat pe Cristos cu adevarat
ca Mantuitor.
Un alt motiv pentru care cred in siguranta credinciosului este acesta:
2) ALTFEL, IN ANUMITE SITUATII, CONDITIA PACATOSULUI
AR FI
Suntem invatati in Cuvantul lui Dumnezeu ca pacatosul este mantuit prin
har. „Caci prin har ati fost mantuiti,
prin credinta...” (Efeseni 2:8)
Daca credinciosul nu este in siguranta, nu este deja mantuit, atunci o alta
conditie a fost adaugata la mantuirea lui – aceea de a „se tine”. Daca ar fi adevarat, nu ar fi conditia noastra
mai rea decat cea a pacatosului? Pacatosul
este mantuit prin har. Crestinul este mantuit
prin har si prin „tinere”. Daca ar fi
adevarat, nu ar reprezenta aceasta un argument solid pentru amanarea mantuirii
pana suntem foarte batrani, sau pana in ceasul mortii? Cu siguranta ca fiecare ceas in care ar
trebui sa „ne tinem” ar adauga mult la pericolul nostru. Este posibil, frate, ca pacatosul care nu s-a
increzut niciodata in Cristos sa aiba o sansa mai buna decat crestinul? Nu incalca acest lucru intreaga invatatura a
Cuvantului Sfant al lui Dumnezeu?
Nu suntem toti mantuiti in acelasi fel?
„Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul
lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).
Mantuirea nu este castigata, nici inainte si nici dupa convertire; este un
dar. Nici nu se pune in discutie „tinerea”. Ni se da mantuirea o data pentru totdeauna
atunci cand ne incredem in Cristos.
Si iata un alt lucru care m-a influentat mult in a crede siguranta
permanenta a credinciosilor:
3) DACA UN CREDINCIOS AR CADEA O SINGURA
DATA, AR FI PIERDUT IRECUPERABIL.
Ca dovada, ascultati Scriptura:
Evrei 6:4-6 „Caci cei ce au fost luminati odata, si au
gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul
cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor – si care totusi au cazut,
este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc
din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau sa fie batjocorit.”
Observati cu atentie fiecare cuvant din acest pasaj remarcabil: „luminati
odata”, „au gustat darul ceresc” („a dat pe singurul Sau Fiu”; „darul
lui Dumnezeu este viata vesnica”), „partasi Duhului Sfant”, „au gustat
Cuvantul bun al lui Dumnezeu”, „si puterile veacului viitor”, daca „totusi
au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la pocainta.”
Pentru a mantui un asemenea om, ar fi nevoie de un Cristos nou, sau o alta
rastignire. Ar trebui ca El sa fie din
nou ranit si lovit. Ar trebui sa fie un
alt Ghetimani, si o alta Golgota. Dar,
oh, la ce bun toate acestea? Daca
Cristos, prin suferinta si moartea Sa, a esuat o data, nu ar esua din nou? Daca spalarea in scumpul sange al Fiului lui
Dumnezeu nu aduce iertare finala de prima data, cum ar putea-o aduce a doua oara?...
Dar, din nou:
4) DACA UN CREDINCIOS AR PUTEA CADEA,
ACEASTA AR DETERMINA APARITIA UNEI INTREBARI FOARTE INCURCATE.
Iat-o:
Cate pacate, sau ce fel de pacate, ar fi necesare sa determine un om sa cada?
Cine ar putea da raspuns unei intrebari asa de grele? Ce biserica poate raspunde? Ce om?
Ce fel de pacate, sau cat de multe, dupa ce omul devine crestin, ii vor
condamna sufletul? Va rog pe toti sa va
ganditi la aceste intrebari. Va fi un
singur pacat indeajuns a determina caderea unui om? Sau douazeci?
Sau o suta? Noi pacatuim in
fiecare zi. Oh, care este limita, acea
limita, dincolo de care omul cade, este pierdut, fara nici o nadejde a vietii
vesnice? Poate un om sti vreodata ca se
afla langa acea limita, sau ca a trecut-o?
Oh, ce intrebare grea!
Dar ascultati din nou:
5) DACA UN CREDINCIOS AR PUTEA CADEA, AR
FACE CA UNELE LUCRURI DIN BIBLIE SA FIE FOARTE NECONSECVENTE.
Observati acest pasaj, de exemplu:
Luca 15:10 „Tot asa, va spun ca este bucurie inaintea ingerilor
lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste.”
Pastrati intregul tablou in minte.
Aici pe pamant avem un biet, condamnat pacatos. El se pocaieste, se intoarce de la pacatele
sale la Cristos ca Mantuitor al sau.
Credinta sa slaba incepe sa se tina de Cristos ca substitut al sau. Dar aceasta nu este decat o parte din tablou;
mai sunt si alti spectatori. Cerul priveste
in jos la aceasta scena.
Priviti, in vreme ce pacatosul se pocaieste, „este bucurie inaintea ingerilor
lui Dumnezeu”. Cerul este in extaz,
Isus Cristos se bucura. Cat de emotionanta
si miscatoare este aceasta scena! Dar asteapta,
nu fa vreo greseala. Nu lasa ca bucuria
ta sa fie prematura. Oh, Isuse
Cristoase, daca omul este pierdut, omniscienta ta ar fi dovedita falsa cel
putin de aceasta data. Te-ai bucurat
de risipitorul care s-a intors, dar vine Diavolul si ti-l fura! Oare face Cerul asemenea greseli? Ofera Cristos mantuire unui om, se bucura ca
el isi intinde incet mana sa o primeasca, numai pentru a-si retrage brusc darul
din fata lui? Face Isus asa ceva? Isus, fiind omniscient, vazand pacatosul pocait,
dar stiind ca in final va fi pierdut, s-ar mai bucura? Se poate concepe ca Cristos, ingerii si intreg
Cerul sa se bucure pentru orice pacatos care se pocaieste, daca problema salvarii
finale ar fi asa de nesigura? Ce
neconsecventa ar parea Biblia!
SA LUAM UN ALT PASAJ:
Ioan 14:2-3 „In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un
loc, Ma voi intoarce...”
Unul din cele mai placute ganduri ale mele cu privire
Dar inainte de a trage o concluzie, am sa va atrag atentia asupra unor
obiectii fata de pozitia adoptata in aceasta predica:
UNELE
OBIECTII
1. SPUN UNII, „DACA AS CREDE ACEA DOCTRINA,
A SIGURANTEI ABSOLUTE A CREDINCIOSILOR, M-AS DUCE SI AS PACATUI.”
Eu personal am auzit aceasta expresie de multe ori. Dar cat de uimitoare sunt aceste cuvinte in
gura unui crestin! A unuia care a fost
regenerat. A unuia a carui inima a fost
schimbata. A unuia care il iubeste pe
Dumnezeu si uraste pacatul!
Pot intelege pe deplin cum scroafa care a fost spalata s-ar intoarce sa se
balaceasca in noroi. „...scroafa spalata
s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla” (2 Petru 2:22). Ea inca era
o scroafa. Natura sa era inca neschimbata. Ea iubea mocirla. Daca scroafa ar fi fost regenerata,
transformata intr-o oaie, ea nu s-ar fi intors in mocirla – accidental numai,
sau manata de vreo forta externa. Poate
ar fi intrat in noroi din nou, dar nu din iubire de noroi!
Pot intelege pe deplin cum cainele s-ar intoarce la ce a vomitat, „...Cainele
s-a intors la ce varsase...” (2 Petru 2:22). Doar fiindca el a ramas caine. Natura sa este neschimbata. Dar nu pot intelege cum un om regenerat cu
adevarat poate vorbi despre intoarcere la pacat. Pot intelege pe deplin cum corbul trimis nu
s-a mai intors
Observati versetul:
1 Ioan 2:15 „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui
nu este in El.”
„M-as duce si as pacatui.” Pentru un
om regenerat, un om cu o natura noua care il calauzeste; cat trebuie sa pacatuiasca? Pacatul este repulsiv pentru cel regenerat. Nu vreau sa spun ca un crestin adevarat nu va
pacatui. Vechea natura va continua lupta
impotriva celei noi. Ne va conduce spre
multe lucruri pe care nu le iubim. Sa
presupunem ca un copil care isi iubeste mult mama, fiindu-i devotat, datorita
marii devotiuni a mamei pentru el, copilul ar spune „Eu ma duc sa pacatuiesc. Stiu ca mama va continua sa ma iubeasca, de
aceea voi continua sa comit greseli.” Ce credeti despre un crestin care ar
spune „Stiu ca Dumnezeu ma iubeste si m-a mantuit, de aceea ma voi indrepta cat
de mult pot inspre Diavol.” Isi poate
imagina cineva un crestin adevarat care ar spune astfel de lucruri?
Dar sa luam acum in considerare o alta obiectie:
2. SPUN UNII, „DAR ESTE UN FAPT DOVEDIT CA
UNII CAD.”
Aceasta afirmatie cred ca este crezuta sincer de foarte multi. Din experienta mea personala, si din ceea ce stiu
de la altii, cred sincer ca aceasta este cea mai serioasa dificultate a intregii
probleme.
Sunt atat de multi crestini practicanti care par ca traiesc corect o vreme,
iar apoi cad. Ei nu doar par a fi crestini,
ci sunt activi si par a fi consacrati, iar apoi cad intr-un mod disperat. Poti vorbi cu o suta de oameni care cred ca
un crestin poate cadea, si este posibil ca fiecare dintre ei sa fie influentati,
mai mult sau mai putin, chiar de acest lucru.
Putini se vor referi la invataturile Bibliei. Iti vor spune despre cutare sau cutare om
care a fost odata crestin (?) si a cazut.
Iti vor aminti despre anumite cazuri ipotetice. Acesta este marele lor argument!
„Sa presupunem ca omul acesta care este crestin ar comite o crima.” „Sa presupunem cutare si cutare lucru.”
Invataturile ferme, directe si clare ale Cuvantului lui Dumnezeu sunt
nesocotite in favoarea acestor cazuri imaginare. Recent am discutat cu o persoana proeminenta
despre acest subiect. El era un membru
activ al bisericii de care apartinea. El
era ferm in credinta ca ar fi posibil pentru un crestin sa fie pierdut. De fiecare data cand il indrumam spre Cuvantul
lui Dumnezeu, el isi imagina un caz. Am incercat
din rasputeri sa il determin sa vada ca problema trebuie rezolvata de Biblie,
nu de imaginatie. Dupa parerea mea, el
era absolut sincer in convingerea sa. In
biserica sa era un alt membru, chiar mai devotat decat el. Ea era absolut devotata bisericii sale, si
aducea toate dovezile ca era crestina.
Era constiincioasa si consacrata.
Si cu toate acestea, intr-o zi, in timpul unei adunari de marturisiri, cand
fratii si surorile isi marturiseau experientele, ea a realizat dintr-o data ca
a inteles totul gresit. Dupa aceea,
singura acasa, ce batalie puternica a avut de dus. Ea a fost condusa spre lumina. Experienta sa de crestina, cand a spus-o, a
fost glorioasa. I-am spus fratelui impovarat:
„Sa presupunem ca aceasta sora, inainte de noua sa experienta, ar fi fost
ispitita in pacat si infidelitate, ce ai fi crezut, ca a cazut cu siguranta din
har?” El a inteles ceea ce am vrut sa
spun. Ascultati Biblia:
1 Ioan 2:19 „Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau
dintre ai nostri. Caci daca ar fi fost
dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti
sunt dintre ai nostri.”
Acest verset explica multe presupuse caderi. Cat de mult de poate rataci un crestin adevarat? Nu stiu.
Sunt sigur ca poate merge departe.
Dar adanc in inima sa va fi un dor de a se intoarce
3. DAR UN ALTUL SPUNE „DAR BIBLIA SPUNE CA
TREBUIE SA NE TINEM TARI PANA
Sa vedem ce spune Biblia:
Evrei 3:14 „Caci
ne-am facut partasi ai lui Cristos, daca pastram pana la sfarsit increderea
nezguduita de la inceput.”
Evrei 10:38 „Si cel neprihanit va trai prin credinta: dar
daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el.”
Acestea sunt declaratii facute de Pavel.
Multe din pasajele puternice din Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la
siguranta credinciosului se gasesc in scrierile lui Pavel. El nu se contrazice singur. (Fiindca el scria fiind influentat de Duhul
Sfant Insusi). In afara de acestea,
ascultati ce spune in aceeasi carte din care au fost luate aceste pasaje, in
versetul urmator ultimului pasaj:
Evrei 10:39 „Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi
ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului.”
Unii pot da inapoi, dar nu acei care au fost convertiti cu adevarat. „Nu credinciosii”, a spus Pavel.
De ce iau oamenii pasaje izolate in afara contextului lor imediat, cand
prin utilizarea lor gresita aduc numai indoiala, tristete si necaz?
Dar priviti la un alt pasaj deseori citat:
„Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii” (Apocalipsa
2:10). Astfel, ei spun „tu trebuie sa
fii credincios pana la moarte pentru a fi in final mantuit”.
Dar nu acesta este intelesul versetului.
Si nici nu spune „fii credincios pana la moarte pentru a fi mantuit”. Ascultati ce spune clar: „Fii credincios pana
la moarte, si-ti voi da cununa vietii.”
Nu viata, ci cununa vietii. O, cat
de tare invata Scriptura ca cei credinciosi vor fi rasplatiti. O coroana; Dumnezeu ofera o rasplata, o
coroana, pentru fiecare slujitor credincios.
In concluzie, preaiubitilor, permiteti-mi sa va atrag atentia asupra a doua
pasaje din Scriptura:
1 Corinteni 3:11-15 „Caci nimeni nu poate pune o alta
temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Cristos. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie,
aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, lucrarea fiecaruia va fi data
pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia
aceea, ramane in picioare, el va primi o rasplata. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin
foc.”
2 Petru 1:4-11 „...prin care El ne-a dat fagaduintele Lui
nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti,
dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin pofte. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa
uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, infranarea;
cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati;
cu dragostea de frati, iubirea de oameni.
Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa
fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului
nostru Isus Cristos. Dar cine nu are
aceste lucruri, este orb, umbla cu ochii inchisi, si a uitat ca a fost curatit
de vechile lui pacate. De aceea, fratilor,
cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca
faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata. In adevar, in chipul acesta vi se va da din
belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus
Cristos.”
Aceste doua pasaje invata doua adevaruri importante pe care cu totii ar
trebui sa le stim. Ne vor ajuta mult in intelegerea
corecta a acestui maret subiect pe care il studiem acum.
Primul invata ca putem fi mantuiti ca prin foc.
Al doilea ca putem avea intrare din belsug in ceruri.
Pe care din
acestea doua o vrem? Putem avea una din
ele. Vrem sa fim mantuiti ca prin
foc? Abia sa ajungem in Ceruri? Sa nu avem nici macar un snop sa ii aruncam
la picioare? Sa nu fi condus nici macar
un suflet spre Cristos? Toata cladirea
pe care am construit-o sa o vedem la sfarsit ca fiind „lemn, fan, trestie”?
Preaiubitilor, vrem noi acest lucru?
Sau vrem mai degraba sa avem o intrare „din belsug”? Sa nu fim mantuiti doar noi, ci altii impreuna
cu noi? Intreaga cladire pe care am
construit-o, pe marea temelie sa fie dovedita la sfarsit ca fiind „aur,
argint, pietre scumpe”. Ce va
fi? Ce va fi?
2 Petru 3:17-18 „Voi deci, prea iubitilor, stiind mai dinainte
aceste lucruri, paziti-va ca nu cumva sa va lasati tarati de ratacirea acestor
nelegiuiti, si sa va pierdeti taria; ci cresteti in harul si in cunostinta
Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos.
A Lui sa fie slava, acum si in ziua vesniciei. Amin.”
Traducere si adaptare de Iosif Raul Enyedi