Intelesul cuvintelor „toti” si
„lume”
in Sfanta Scriptura
De Hal Brunson
Doresc sa incep
cu doua absurditati:
1. Conform cu Marcu 1:5, Ioan
Botezatorul a botezat fiecare persoana din tara Iudeii si din orasul Ierusalim
pe durata lucrarii sale. Cei botezati i-ar include pe Pontius Pilat, Baraba si
fiecare membru al Sanhedrinului.
„Tot tinutul
Iudeii si toti locuitorii Ierusalimului au inceput sa iasa la el; si, marturisindu-si
pacatele, erau botezati de el in raul Iordan.” – Marcu 1:5
2. Imediat inainte de nasterea
lui Cristos, Cezar Augustus a emis un decret de taxare cu aplicatie mondiala,
obligand la plata pe indienii americani, eschimosii arctici, mongolii asiatici si
pigmeii africani!
„In vremea
aceea a iesit o porunca de
Daca Biblia
foloseste in mod consecvent termenii „toti” si „lume” intr-un sens general,1
interpretarile de mai sus a versetelor Marcu 1:5 si Luca 2:1 trebuie sa ramana
valide. Dar daca aceste interpretari raman in picioare, Biblia cade si poate fi
imediat discreditata si privita ca o carte a contradictiilor grosolane, fiindca
Ioan Botezatorul, conform altor pasaje ale Bibliei, NU a botezat intreaga
populatie a Iudeii si Ierusalimului; si nici indienii americani, eschimosii
arctici, mongolii asiatici si pigmeii africani nu au fost vreodata supusi
autoritatii romane, cu atat mai putin unui decret mondial de taxare.
Atunci cum poate
cineva explica aparentele contradictii din aceste pasaje cand sunt comparate cu
alte texte biblice si cu faptele istorice cunoscute? Daca o intelegere gresita
a termenilor „toti” si „lume” din aceste pasaje conduc spre extreme ridicole,
nu putem oare concluziona ca pervertirea adevaratului inteles poate interveni in
alte pasaje in care aceste cuvinte sunt folosite? Exista oare un raspuns satisfacator
acestei dileme propuse? Exista oare reguli clare si stricte de urmat cand se
interpreteaza acesti termeni din Biblie? Si, daca exista, care sunt acestea si
cum se folosesc ele?
Uzanta nou testamentala a
cuvintelor „toti” si „lume”
Concentrandu-ne
asupra Noului Testament, invatam ca Duhul Sfant a angajat un spectru larg de
termeni pe care traducatorii i-au redat prin „toti” si „lume”.
Cinci cuvinte
grecesti pentru „toti” in Noul Testament includ hapas (toti impreuna), holos
(intregul), hosos (cat de mult, mare, mult, lung), pas (toti,
oricare, fiecare) si pantos (in intregime). Termenii grecesti pentru
„lume” includ aion (epoca, timp indefinit, dispensatie), ge (pamant),
kosmos (ordine, aranjament, ornament, frumusete) si oikoumene
(parte locuibila a pamantului, pamant).
Acest labirint
de terminologie este simplificat doar atunci cand se studiaza uzanta etimologica
a acestor cuvinte in limba greaca. Atunci, gandind „greceste”, cineva se poate
apropia de uzanta biblica a acestor termeni mentinandu-si interpretarea in
cadrul limitelor corectitudinii, si, mai important, a scripturalitatii.
Nu este scopul
autorului acela de a incepe o investigatie etimologica extinsa a acestor
termeni numerosi si variati; si nici nu are ca scop examinarea textelor nou
testamentale in lumina dovezilor etimologice. Totusi, pentru cei care studiaza in
aprofunzime, facem urmatoarele sugestii:
1. Consultati lucrari de
referinta de Kittel, Vincent, Robertson sau Wuest pentru tratari erudite si
corecte ale acestor termeni. Studiul lui A.W. Pink asupra cuvantului kosmos
in lucrarea sa Suveranitatea lui Dumnezeu va fi de mare ajutor.
2. Comparati uzanta nou
testamentala a acestor termeni in lumina utilizarii lor in Seputaginta.
Dar daca scopul
nostru nu este o investigatie etimologica, atunci care ar fi acesta? Este urmatorul:
a formula o metoda simpla dar eficienta prin care studentul Bibliei poate
interpreta usor si sigur termenii „toti” si „lume” intr-o maniera plina de
reverenta fata de Cuvantul scris si edificatoare pentru respectivul student.
Astfel, obiectivul nostru este acela de a expune reguli de interpretare
folositoare atat eruditului, cat si novicelui, predicatorului si laicului, in
vreme ce se intalnesc cu acesti termeni in Biblie.
Pentru a
interpreta corect termenii „toti” si „lume” in Biblie, trebuie luate in
considerare trei reguli de baza:
1. Termenii trebuie interpretati
intotdeauna contextual, adica in limitele contextului imediat.
2. Termenii trebuie interpretati
intotdeauna comparativ, adica in lumina altor versete si fapte istorice
pertinente.
3. Termenii trebuie interpretati
intotdeauna conditional, adica, luand in considerare orice conditii
expuse in Biblie, ce ar incadra termenii in anumite limite.
Pentru a ne familiariza
cu aceste reguli si cu implementarea lor, sa le aplicam
Intai, sa
examinam aceste versete contextual. Contextele din Marcu capitolul unu si
Luca capitolul 2 ingusteaza imediat spectrul termenilor „toti” si „lume”.
In Marcu 1:5,
frazele „in pustie”, „tara Iudeii” si „din Ierusalim” coloreaza pasajul intr-o
puternica nuanta evreiasca. Fraza particularizeaza indubitabil poporul specific
regiunii – iudeii. Accentuarea ar fi, in general, spre excluderea Neamurilor.
Contextual, utilizarea frazei „toata
lumea” in Luca capitolul doi ar include doar pe cei de sub stapanirea ordinii
guvernamentale romane.
Exista chiar o
dovada mai puternica in favoarea limitarii spectrului cuvintelor „toti” si
„lume” din aceste pasaje, din punct de vedere comparativ.
Un studiu
comprehensiv al tratarii complete a naturii si extinderii lucrarii lui Ioan
Botezatorul in Marcu ar determina pe acei „toti” botezati de Ioan. Aceasta
determinare este intarita de Evangheliile dupa Matei si Luca. Invatam din
aceste trei surse comparate ca Ioan NU A botezat mai multe milioane de oameni in
sase luni. De fapt, el a refuzat in mod absolut botezul celor care nu au
adus „roade vrednice de pocainta” (Matei 3:8).
O interpretare comparativa
in Luca capitolul doi este imposibila din Scriptura, fiindca decretul de
taxare mentionat acolo nu se mai gaseste nicaieri altundeva in Evanghelii. Totusi,
istoria profana, cand este comparata cu naratiunea biblica, descopera doua
lucruri: primul, Imperiul Roman nu a acoperit niciodata continentele
Africa, America, Australia, nici polii Arctic si Antarctic; si al doilea,
taxarea romana nu a depasit niciodata frontierele Imperiului Roman. Daca ar fi
depasit, acolo nu ar fi existat nici autoritate militara, nici guvernamentala
pentru a o aplica. In lumina acestor fapte, termenul „lume” din Luca 2:1
trebuie sa fie strict limitat la cei de sub autoritatea ordinii guvernamentale
romane.
Conditional, „toti” din Marcu 1:5 i-a
inclus doar pe cei care intruneau conditiile anuntate formal de Ioan: explicit,
pocainta si implicit, credinta in Mesia ce urma sa vina. Dincolo de aceste
conditii a existat conditia dovezii externe a convertirii pe care Ioan a
numit-o „roade vrednice de pocainta”. De aceea, „toti” trebuie limitat la toti
cei care intruneau conditiile prescrise.
Conditia pe care se baza taxarea in
Luca 2:1 era aceea de a fi un supus Imperiului Roman. Din nou, perimetrul
frazei „toata lumea” trebuie sa fie ingustat.
Daca termenii
„toti” si „lume” trebuie interpretati contextual, comparativ si conditional, se
aduc acum la suprafata cateva consideratii foarte importante. Este oare posibil
ca cei care apeleaza la o interpretare universala a unor pasaje controversate
din Noul Testament sa nu fie „sanatosi” in exegeza pe care o fac Scripturii?
Oare a fost familiaritatea noastra cu utilizarea termenilor „toti” si „lume”
baza interpretarii pasajelor nou testamentale in care acestia se gasesc, mai
degraba decat limba greaca, mai iluminatoare?
Luati in
considerare urmatoarele:
1. „Fiindca atat de mult a
iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in
El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16).
Intrebare: Daca versetul de mai sus este universal in aplicatie, cum
se pot reconcilia aceste versete din Biblie: „…pe Esau l-am urat” (Maleahi 1:3)
si „Tu urasti pe toti lucratorii faradelegii” (Psalmul 5:5)?
Intrebare: Si-a dat Dumnezeu Fiul pentru ca „nimeni” sa nu piara, sau
ca „oricine crede sa nu piara”?
2. „Si El este jerfa de ispasire
pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii
lumi” (1 Ioan 2:2).
Intrebare: Se refera fraza „intregii lumi” la includerea Neamurilor
ca nationalitate asa cum indica Ioan 11:51-52?
Intrebare: Daca Cristos Marele Preot a facut ispasire pe capacul
ceresc al ispasirii pentru fiecare om, nu mijloceste El acum pentru toti
oamenii, universal vorbind, pentru a fi mantuiti? Dar El spune: „Nu ma rog
pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat din lume” (Ioan 17:9).
3. „Dumnezeu … doreste ca nici
unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” (2 Petru 3:9b).
Intrebare: Nu are Dumnezeul cerurilor suficienta putere pentru a implini
ceea ce voieste? Vezi Isaia 46:9-11.
Intrebare: Trebuie ca termenii „voi”, „nici unul”, „toti” sa fie
aplicati universal, sau trebuie sa fie aplicati celor carora Petru le scrie –
„alesii … dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal…” (1 Petru 1:1, 2) si
„catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra” (2 Petru
1:1).
Alte pasaje
citate de universalisti ar putea fi citate si chestionate. O tratare completa a
lor ar insemna o slujba monumentala. Dar volumul slujbei nu s-ar datora
dificultatii explicarii pasajelor. Volumul s-ar datora cantitatii aproape
inepuizabile de dovezi ce ar confirma utilizarea limitata a termenilor „toti” si
„lume”.
Exista tendinta permanenta a
studentului trandav de a se odihni confortabil pe versetele care la suprafata
par a fi simplistice in explicarea marilor doctrine, cum ar fi alegerea, rascumpararea
si sanctificarea. Universalistii isi vor baza teologia pe o mana de pasaje pe
care si le imagineaza ca avand un spectru universal. De exemplu, ei isi bazeaza
doctrina ispasirii pe Ioan 3:16, mai degraba decat pe interpretarea contextuala,
comparativa, sau conditionala a acelui verset. Nu acorda nici o autoritate
tipurilor ispasitoare din Vechiul Testament care expun consecvent si conclusiv
doctrina ispasirii particulare si limitate; si aceasta nu intr-o mana de
versete, ci capitol dupa capitol si carte dupa carte! Oare balanta este
echilibrata daca mai marele se interpreteaza in lumina celui mai mic, sau daca
se interpreteaza mai putinul in lumina celui mult? Cu siguranta ca pasajele mai
insemnate trebuie sa fie baza unei exegeze sanatoase.
Rugaciunea autorului este ca
prin acest tratat scurt si ineficient, spiritul si mintea cititorului sa fie
provocate sa se „avante in adanc” in cautarea acelor perle de mare pret ce sunt
descoperite doar cu pretul unui mare sacrificiu de timp, consacrat unui studiu
meticulos si rugaciunii arzatoare, eficace.
1 Dupa cum pretind arminienii si dupa
cum necesita sistemul lor doctrinar – n. ed.
Traducere de Iosif Raul Enyedi