Doctrina biblica
a alegerii
De C. D. Cole
Partea I - Doctrina Biblica A Alegerii
Partea a II-a - Intrebarile
si raspunsurile Dr. Cole cu privire la Doctrina Alegerii si alte subiecte
aferente.
INTRODUCERE
Cu
mare placere si cu speranta mare publicam DOCTRINA BIBLICA A ALEGERII in romaneste. Este foarte important si binefacator sa
cunoastem aceasta doctrina. Credem ca
aceasta carte mica si doctrina ei odata studiate vor fi o incurajare si un
ajutor.
Biblia
spune multe despre alegeri dar multi oameni Crestini nu inteleg aceasta doctrina. Dar pentru ca ,,Mintuirea vine de
Vrem
ca prin aceasta carte mica ,,sa lucram si noi impreuna la bucuria voastra"
(2 Corinteni 1. 24).
Cu ajutorul lui Dumnezeu,
Curtis Pugh
21 martie, 2000
Timisoara, Romania
Fratele Pavel a scris, ,,De
aceea rabd totul pentru cei alesi, pentru ca si ei sa capete mintuirea care
este in Hristos Isus, impreuna cu slava vecinica" (2 Timotei 2.10).
Partea I
INTRODUCERE
Interactiunea cu scrierile D-lui doctor C.D. Cole, m-a
determinat sa ma simt un om binecuvantat. D-l Cole a fost un predicator profund
doctrinar cu un dar deosebit de a pune cuvintele vorbite intr-o forma scrisa.
Fratele Cole a parasit deja aceasta viata si este cu Domnul acum. A trait insa indeajuns
pentru a-si vedea publicat cel de-al doilea volum al lucrarii sale despre Pacat,
Mantuire si Slujire. De fapt a murit chiar citind aceasta carte.
Biserica Baptista "Bryan
Station" a hotarat sa-i publice scrierile. Fiul lui ne-a dat permisiunea
de a le tipari iar aceasta carte face parte din seriile de carti pe care speram
sa le publicam. Partea I a mai fost tiparita inainte iar acum doar o retiparim
exact cum a fost in forma initiala. Partea a-II-a a acestei carti va fi
prezentata la sfarsitul primei parti, in cadrul unei introduceri similare cu
aceasta.
Fie ca Domnul sa binecuvanteze
Cuvantul Lui in timp ce este citit de cei care cerceteaza aceste pagini.
Alfred M.
Gormley
Pastor: Bryan
Station Baptist Church
Lexington,
Kentucky
Ales! - Ce cuvant binecuvantat!
Ce doctrina glorioasa! Cine nu se bucura sa stie ca a fost ales pentru niste
binecuvantari marete? Alegerea este intru
mantuire - este cea mai mare dintre toate binecuvantarile. Din pacate, acesta
este un adevar neglijat chiar de cei care pretind a crede in el, iar altii au
un sentiment de repulsie atunci cand se aminteste despre acest adevar revelat
biblic, care il onoreaza pe Dumnezeu si il smereste pe om. Spurgeon spunea:
"Se pare ca exista o prejudecata inversunata in mintea oamenilor impotriva
acestei doctrine, si desi multe alte doctrine sunt primite de crestinii
practicanti, unele cu o anumita rezerva, altele cu bucurie, totusi aceasta
doctrina, de cele mai multe ori, este desconsiderata si data la o parte."
Daca acest lucru era adevarat pe timpul lui
Spurgeon, cu atat mai adevarat este in zilele noastre. Cu privire la aceasta
doctrina, este o indepartare alarmanta fata de credinta parintilor nostri baptisti.
Atingand acest aspect al credintei noastre, baptistii au ajuns la punctul in
care au un crez calvinist si un cler arminian.
Totusi sunt unii care iubesc
doctrina Alegerii. Pentru ei Alegerea este fundamentul pe care se sprijina
celelalte doctrine ale rascumpararii omului. O iubesc destul de mult incat s-o
predice in ciuda criticismului si a persecutiei. Acestia mai degraba ar renunta
la amvoane decat sa taca cu privire la acest pretios crez al unei credinte mantuitoare.
Dar toti cei care iubesc aceasta doctrina au urat-o odata, de aceea nu au cu ce
se mandri. Orice om prin natura lui este arminian. Pentru a face un om sa
iubeasca doctrina Alegerii e necesara lucrarea regeneratoare a Duhului Sfant si
Cuvantul lui Dumnezeu explicat de Duhul lui Dumnezeu. Cat de important este ca
cei credinciosi sa aiba atitudinea unui elev care invata! Pentru a face aceasta
trebuie sa recunoastem superioritatea intelepciunii
lui Dumnezeu ale carui ganduri nu se potrivesc totdeauna cu ale noastre. Biblia
ne-a fost data pentru a ne corecta gandirea. Pocainta este o schimbare a mintii
care rezulta intr-o schimbare a gandirii. Noi nu putem veni
Doctrinele harului si-au gasit
expresia in doua sisteme de teologie cunoscute sub numele de Calvinism si
Arminianism. Aceste doua sisteme nu au fost denumite dupa numele fondatorilor lor
ci dupa numele celor care le-au popularizat. Sistemul de adevaruri cunoscut sub
numele de Calvinism a fost predicat de Augustin destul de devreme, si inainte
de Augustin, de Hristos si de Apostoli, fiind evidentiat in mod special de
Apostolul Pavel. Sistemul de erori
cunoscut sub numele de Arminianism a fost proclamat de Pelagius in sec. V. Nu
exista pozitie de mijloc intre aceste doua sisteme; fiecare om, in gandirea lui
religioasa, se situeaza fie pe una fie pe cealalta dintre aceste pozitii. Unii incearca
sa le imbine pe cele doua insa acesta nu este un mod corect de a gandi. Sa spui
ca nu esti nici calvinist nici arminian inseamna ca incerci sa eviti subiectul.
Doctrinele lui Pavel sunt reprezentate fie de Calvinism fie de Arminianism.
Sistemul adevarat este cel bazat pe adevarul depravarii inerente si totale a
omului; sistemul fals este cel bazat pe dogma romana a liberii alegeri.
Aspecte generale pentru inlaturarea prejudecatilor
Nu exista alta doctrina
interpretata mai gresit. Argumentul fratelui A.S Pettie impotriva dusmanilor
depravarii totale este aplicabil si aici, atunci cand acesta spune: " Nu va
asteptati niciodata la o afirmatie corecta cu privire la aceasta doctrina
atunci cand aceasta vine de pe buze ostile". Modul in care a fost tratata
doctrina alegerii de catre oponentii ei, a fost asemanator cu modul in care
primii crestini au fost tratati de imparatii romani pagani. Crestinii din
primele veacuri erau adesea imbracati in piei de animale injunghiate si dati
spre a fi atacati de animale salbatice. In acelasi mod si doctrina alegerii
este imbracata intr-o haina urata pentru a putea fi ridiculizata. Vom incerca
acum sa dezbracam acest adevar glorios de acea haina falsa si vicioasa cu care
mainile dusmanoase l-au robit, pentru ca apoi sa-l acoperim cu haina sfinteniei
si a intelepciunii.
1.
Alegerea nu inseamna mantuire dar este intru
mantuire. "Ce putem spune atunci? Ca Israel n-a capatat ce cauta, iar ramasita
aleasa a capatat; pe cand ceilalti au fost impietriti" (Rom. 11:7)."
De la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mantuire" (2 Tes. 2:13). Acum daca cei alesi obtin mantuirea si daca
alegerea este intru mantuire, atunci alegerea trebuie sa preceada mantuirea.
Oamenii sunt mantuiti cand cred in Hristos nu cand sunt alesi. Roosevelt nu a devenit
presedinte cand a fost ales ci cand a fost inaugurat. A fost nu numai o alegere
ci si o intrare in aceasta postura. Alesii lui Dumnezeu sunt indusi in pozitia
de sfintire prin chemarea efectiva, (lucrarea miscatoare a Duhului Sfant) prin
care au inceput sa creada in Evanghelie. Vezi 1 Cor. 1:29; 2 Tes. 2: 13, 14.
2.
Alegerea nu reprezinta cauza trimiterii
in iad a nimanui, deoarece alegerea este intru mantuire. Nici macar ne-alegerea
nu este responsabila pentru condamnarea pacatosilor. Pacatul este cel care
trimite oamenii in iad, si toti oamenii sunt pacatosi prin natura si faptele
lor - toti sunt pacatosi indiferent de alegere sau ne-alegere. Faptul ca
alegerea este intru mantuire nu inseamna ca ne-alegerea este intru condamnare. In
viata noastra, pacatul este elementul care ne condamna. Alegerea nu dauneaza
nimanui.
3.
Alegerea apartine sistemului de har. In
zilele apostolului Pavel era o ramasita printre evrei care a fost mantuita prin
alegerea harului. Atitudinea oamenilor cu privire la alegere este testul acid
al credintei lor in har. Cei care se opun alegerii nu pot sustine cu tarie ca
ei cred in mantuirea prin har. Aceasta s-a putut vedea in crezurile Crestinismului.
Acele denominatiuni care cred in mantuirea prin fapte nu au nici un loc in
confesiunile lor de credinta pentru doctrina alegerii; cei care cred in mantuirea
prin har, in afara meritelor umane, nu au uitat sa includa alegerea in crezul
scris. Primul grup este reprezentat de romano-catolici, al doilea de baptisti.
4.
Alegerea nu impiedica mantuirea nimanui
dintre cei care ar vrea sa fie mantuiti. Dar trebuie facuta distinctia intre
simpla dorinta de a scapa de iad si dorinta de a fi mantuit de sau din pacat. Dorinta de a scapa de iad e o
dorinta naturala - nimeni n-ar vrea sa arda. Dorinta de a fi mantuit de pacat e
o dorinta spirituala care rezulta din lucrarea de cercetare a Duhului Sfant.
Iar harul lui Dumnezeu care alege este chiar mama acestei dorinte. Sa reprezinti
doctrina alegerii prin a spune ca Dumnezeu a dat un ospat al evangheliei si un
om a venit la masa flamand dupa o bucata de paine, iar Dumnezeu ii spune
"Nu, asta nu-i pentru tine, tu nu faci parte dintre cei alesi", inseamna
o deformare a adevarului despre sfanta doctrina. Iata adevarul: - Dumnezeu a
dat acest ospat dar problema este ca nimeni nu vine la masa. "Toti intr-un
singur glas au inceput sa gaseasca scuze". Dumnezeu stia sigur cum va reactiona
natura pervertita a omului, asa ca n-a precupetit nici un efort pentru a-si
umple mesele. Prin urmare El le spune servitorilor sa mearga afara si sa-i indemne
sa intre (vezi Luca 14:23). Daca n-ar fi lucrarea de mantuire a lui Hristos,
n-ar fi nici un ospat; daca n-ar fi lucrarea de convingere a Duhului Sfant,
n-ar fi nici un musafir la masa. O simpla invitatie nu aduce pe nimeni la masa.
5.
Alegerea inseamna ca destinul omului
este in mainile lui Dumnezeu. Multi dintre noi considera ca o axioma, afirmatia
potrivit careia destinul fiecarui om este in mainile lui. Dar aceasta inseamna
sa negi chiar esenta Scripturii. Destinul omului nu este niciodata in
propriile-i maini, nici inainte si nici dupa ce este salvat. A fost destinul
meu in mainile mele inainte de a fi mantuit? Daca este asa, eu m-am regenerat
pe mine insumi; am inviat, prin propria-mi putere dintr-o stare de pacat si
moarte. Eu sunt propriul meu binefacator si nu am nimanui cui sa multumesc decat
mie insumi pentru ca sunt viu si salvat. Sa piara un asemenea gand! Prin harul
lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt. Citeste Ioan 1:13; Efeseni 2:1-10; 2 Tim. 1:9;
Iacov 1:18.
Dar acum, este destinul meu in mainile
mele? In acest caz as putea fie sa ma sustin mantuit fie sa-mi pierd mantuirea.
In Biblie insa scrie ca noi suntem sustinuti de puterea lui Dumnezeu prin
credinta. 1 Petru 1:15; Ps. 37:28; Ioan 10: 27-29; Filip. 1:6; Evr. 13:5. Daca
destinul meu nu este in siguranta in mainile mele dupa ce sunt mantuit cum ar
putea fi in siguranta inainte de convertirea mea? Sfantul lui Dumnezeu moare,
trupul lui merge in mormant si devine o mare de tarana. Este atunci destinul
lui in propriile-i maini? Daca este asa, ce speranta poate el avea de a iesi
din mormant cu un trup nemuritor si perfect? Nici una, daca destinul lui este in
propriile-i maini.
Aceasta teorie potrivit careia
destinul unui sfant este sau a fost in propriile lui maini, rastoarna chiar
legile naturii si implica faptul ca apa s-ar putea ridica deasupra nivelului
punctului ei de izvorare; sau ca un om s-ar putea urca in pod tragandu-se de sireturi,
ca un etiopian si-ar putea schimba culoarea sau ca un leopard si-ar putea sterge
petele, ca un om mort si-ar putea da viata, ca evolutia e adevarata si Dumnezeu
este un mincinos. Teoria potrivit careia destinul cuiva ar putea fi in
propriile lui maini produce incredere in sine si supraevaluare. Credinta ca
destinul este in mainile lui Dumnezeu produce lepadare de sine si credinta in
Dumnezeu.
6.
Alegerea sta in picioare sau cade in
functie de modul in care intelegem doctrina suveranitatii lui Dumnezeu si a
depravarii fiintei umane. Daca Dumnezeu este suveran si omul este pacatos,
atunci rezulta ca o consecinta naturala fie ca doar unii vor fi mantuiti, fie ca
nimeni nu va fi mantuit, fie ca toti vor
fi mantuiti. Rezultatele practice ale alegerii sunt ca unii, adica multi, vor
fi mantuiti. Alegerea nu este planul de a mantui doar o mica grupare de oameni.
Isus s-a dat pe sine insusi ca jertfa 'pentru cei multi'. Vezi Mat. 20: 28,
Rev. 5:9. Suveranitatea lui Dumnezeu implica bucuria Lui (Ioan 5:21; Mat. 11:
25-27), puterea Lui (Iov 23:13; Ier. 32:17; Mat. 19:26); si mila Lui (Rom.
9:18).
7.
Cei alesi se manifesta prin pocainta,
credinta si fapte bune. Aceste gratii, fiind
plantate de Dumnezeu in om, nu sunt cauzele ci marturia alegerii. Vezi 1 Tes.
1: 3-10; 2 Petru 1 : 5-10; Filip. 2:12-13; Luca 18:7. Omul care nu se roaga,
care nu s-a pocait de pacatul sau , nu se increde in Dumnezeu, nu se implica in
fapte bune, nu are dreptul sa pretinda ca este unul dintre alesii lui Dumnezeu.
Evaluarea si respingerea unor perspective false
Multi crestini practicanti nu si-au
format nici o parere cu privire la doctrina alegerii. Deoarece nu s-au gandit
destul si nu au studiat, nici macar nu au o opinie despre acest lucru. Multi au
vederi eronate. Vom mentiona cateva astfel de perspective.
1.
Conceptia potrivit careia oamenii sunt
alesi atunci cand cred. Aceasta parere este usor de respins deoarece este
contrara atat bunului simt cat si Scripturii. Alegerea este facuta in scopul mantuirii, si de aceea
trebuie sa preceada mantuirea. Nu ar avea sens sa vorbim despre a alege pe
cineva pentru a face "ceva" pe
care deja l-a facut. Omul are mantuirea atunci cand crede, deci actul alegerii
la acel moment nu ar fi necesar. ALEGEREA A AVUT LOC IN ETERNITATE; MANTUIREA
ARE LOC ATUNCI CAND PACATOSUL CREDE.
2.
Parerea potrivit careia alegerea apartine
numai iudeilor. Aceasta parere ia neamurilor confortul promis in Romani
8:28-39. Mai mult decat atat, Pavel, care a fost un apostol al neamurilor,
spune ca a indurat toate lucrurile de dragul alesilor pentru ca ei sa obtina mantuirea
( 2 Tim. 2:10).
3.
Parerea potrivit careia alegerea a fost
facuta in eternitate, dar avand in vedere pocainta si credinta. Potrivit
acestui punct de vedere, Dumnezeu, in vesnicie, s-a uitat de-a lungul timpului si
a vazut pe cei care se vor pocai si vor crede si cei, pe care El a prevazut ca
se vor pocai si vor crede, au fost alesi pentru mantuire. Acest parere este
corecta numai intr-un anumit punct, si anume, ca alegerea a avut loc in
eternitate. Este gresita insa atunci cand face ca esenta alegerii sa fie mai
mult legata de pacatos decat de Dumnezeu. Citeste Efes. 1: 4-6 unde alegerea si
predestinarea se spune ca sunt "dupa buna placere a voii Sale" si
"Spre lauda si gloria harului Sau". Acest punct de vedere, desi
popular in randul majoritatii baptistilor de astazi, este totusi deschis pentru
multe obiectii:
(1)
Neaga ceea ce Biblia spune despre
natura conditiei umane. Biblia nu descrie omul natural ca avand credinta (1
Cor. 2:14; Ioan 3:3). Atat pocainta cat si credinta sunt daruri de
(2)
Acest punct de vedere face ca rasa umana
sa difere prin natura, pe cand in Biblie scrie ca toti suntem, prin firea
noastra, copii ai maniei, toti facuti din acelasi aluat. Efes. 2:3; Rom. 9:21.
Oamenii devin diferiti doar prin nasterea din nou. Ioan 3:6.
(3)
Denatureaza semnificatia scripturala a
expresiei "a cunoaste mai dinainte". Cuvantul asa cum este folosit in
Biblie inseamna mai mult decat a cunoaste mai dinainte ceva despre persoane. In
Rom. 8:28-30 cei cunoscuti mai dinainte sunt predestinati sa fie asemenea
chipului lui Hristos, si sunt chemati, socotiti neprihaniti si glorificati. In
1 Petru 1:2 expresia folosita este asemanatoare cu cea folosita in versetul 20
al aceluiasi capitol, acea de "desemnat mai dinainte" unde semnificatia
nu poate fi aceea de "a cunoaste mai dinainte" pe Hristos. Cunoasterea
mai dinainte a lui Dumnezeu cu privire la persoane este fara limite; in timp
ce, cunoasterea mai dinainte a Lui este limitata la cei care sunt de fapt mantuiti
si glorificati.
(4)
Cade sub incidenta celei mai mari obiectii
care ar putea fi adusa Bibliei. Deseori se pune intrebarea, "Daca anumiti
oameni sunt alesi si mantuiti, atunci la ce folos sa mai predicam celor care nu
sunt alesi?" Si pe buna dreptate ne putem intreba, "Daca Dumnezeu stie
cine se va pocai si va crede, atunci de ce sa mai predicam celor care dupa
cunoasterea mai dinainte a lui Dumnezeu, nu se vor pocai si nu vor crede?"
Se va pocai si va crede vreunul dintre cei despre care El a stiut mai dinainte
ca nu se vor pocai si nu vor crede? Daca este asa, Atunci El a cunoscut mai
dinainte o minciuna.
Chiar aici este punctul slab al
multor misiuni moderne. Se bazeaza mai mult pe grija pentru cei pierduti decat
pe ascultarea de porunca lui Dumnezeu. Inspiratia misiunilor se sprijina mai
degraba pe rezultatele practice ale lucrarii misionare, decat pe bucuria de a
face voia lui Dumnezeu. Este principiul potrivit caruia facem ceva pentru ca
rezultatele sunt satisfacatoare pentru noi.
Daca noi suntem credinciosi,
Dumnezeu este multumit de eforturile noastre chiar si atunci cand nu sunt
rezultate. Gandeste-te la 2 Cor. 2:15-16. Alesii inaintea convertirii lor sunt
cunoscuti numai de Dumnezeu. Noi trebuie sa predicam evanghelia la fiecare fiinta
pentru ca El ne-a poruncit iar El va avea grija de rezultate. Conform cu Isaia
55:11; 1 Cor. 3:5-6; Ioan 6:37-45. Este responsabilitatea noastra sa fim
martori si este responsabilitatea Lui sa faca marturia noastra eficienta.
Doctrina definita, explicata si demonstrata
Ce este alegerea din perspectiva
modului in care termenul este folosit in Biblie? Alegerea inseamna o optiune -
a selecta dintr-o multime - a particulariza - a lua pe unul si a lasa pe celalalt.
Daca sunt douasprezece mere intr-un cos si le iau pe toate, nu poate fi vorba
de nici o alegere; dar daca iau sapte si las cinci, putem vorbi despre o
alegere. Alegerea, asa cum este prezentata in Biblie, inseamna ca Dumnezeu a facut
o alegere din randul fiilor oamenilor. La inceput Dumnezeu a ales anumiti
indivizi, pe care i-a dat Fiului Sau, si pentru care Hristos a murit ca
substitut in locul lor, care in timp aud Evanghelia si cred in Hristos pentru a
trai vesnic. Sa amplificam putin aceste aspecte prin a pune trei intrebari
foarte pertinente:
1.
Cine face alegerea? Cine alege persoanele
care vor fi mantuite? Daca oamenii sunt alesi pentru a fi mantuiti cine face
aceasta alegere? Trebuie sa fie sau o selectie sau universalism. Limbajul
folosit in Scriptura pare foarte clar in raspunsul la aceasta intrebare. Marcu
13:20 vorbeste despre cei alesi, pe care El i-a ales, in citatul, "din
pricina celor alesi". Cuvantul alegere este asociat lui Dumnezeu nu
omului, Dumnezeu este alegatorul, oamenii Lui sunt alesii, si harul este sursa.
Doctrina potrivit careia Dumnezeu voteaza pentru noi, diavolul voteaza impotriva
noastra iar noi suntem cei care decidem, este complet in afara spectrului invataturii
din Scriptura, si este aproape prea ridicola chiar pentru a o lua in
considerare. Citeste Ioan 15:16; 2 Tes. 2:13; Efes. 1:4.
2.
Cand a fost facuta alegerea? Ca si raspuns,
noi suntem redusi la tacere in fata Scripturii. Insa Biblia raspunde cu o
claritate ca lumina soarelui. In Efes. 1:4 citim ca: "In El, Dumnezeu ne-a
ales inainte de intemeierea lumii". Expresia "inainte de intemeierea
lumii" se gaseste in Ioan 17:24, unde se vorbeste despre dragostea eterna
a Tatalui pentru Fiul, si in 1 Petru 1:20, unde se refera la eterna determinare
a ratiunii divine cu privire la moartea lui Hristos. Sunt multe expresii
similare. Vezi Apoc. 13:8; 2 Tes. 2:13; 2 Tim. 1:9. Alegerea este eterna!
3.
De ce a fost facuta alegerea? A fost facuta
pe baza a ceva bun existent in cel pacatos? Atunci nimeni nu ar fi fost ales
deoarece nimeni nu este bun. Sfintenia nu este cauza ci efectul alegerii. Alesi
pentru a deveni sfinti, nu pentru ca suntem sfinti, Efes. 1:4, si nici, dupa
cum am vazut deja, in vederea unei potentiale pocainte si credinte. Alegerea
este cauza pocaintei si credintei si nu efectul lor. A spune ca Dumnezeu alege
oamenii pentru mantuire pentru ca El intrevede ca ei se vor pocai, vor crede si
vor fi mantuiti, inseamna sa atribui nebunie Dumnezeului infinit de intelept.
Este ca si cum un presedinte ar da un decret prin care soarele trebuie sa rasara
maine pentru ca el a prevazut dinainte ca va rasari; ori ca si un sculptor care
ar alege o anumita bucata de marmura pentru ca a intrevazut ca se va transforma
in imaginea pe care el a dorit-o. Invitam astfel orice Arminian sa-si puna
aceste intrebari si sa caute raspunsurile in Scriptura.
Abordarea obiectiilor si raspunsurile aferente
Sunt multe obiectii care se aduc
impotriva acestei doctrine. Uneori autorii acestor obiectii vorbesc cam tare si
sunt furiosi si din pacate multi dintre ei sunt din randul baptistilor. Sa
predici aceasta doctrina demodata a credintei noastre asa cum a facut Bunyan,
Fuller, Gill, Spurgeon, Boyce, Broadus, Pendleton, Graves, Jarrell, Carroll,
Jeter, Boyce Taylor si multi alti reprezentanti ai denominatiei noastre, inseamna
sa te opui celei mai puternice opozitii. Nici John Wesley insusi n-a spus
cuvinte mai grele impotriva acestei invataturi fundamentale a credintei noastre
decat o fac asa numitii baptisti ai zilelor noastre. Arminianismul, acel vlastar
al papalitatii, a avut de-a lungul ultimilor douazeci de ani o crestere
nefireasca de copil adoptiv a unui grup din ce in ce mai mare de baptisti.
1.
Se obiecteaza ca parerea noastra despre
alegere limiteaza mila lui Dumnezeu. Chiar acum criticam criticul, deoarece cel
care aduce aceasta obiectie limiteaza de fapt atat mila lui Dumnezeu cat si
puterea Lui. El admite ca mila lui
Dumnezeu se limiteaza la cel credincios,
si cu aceasta suntem de acord; dar el neaga ca Dumnezeu ar putea face un
om sa creada fara sa-i violeze propria vointa, si prin aceasta se limiteaza
puterea lui Dumnezeu. Noi credem ca Dumnezeu poate sa-i dea unui om o minte
sensibila si sa-i deschida vointa in ziua puterii Lui. La acest punct trebuie sa
abordam doua aspecte. In primul rand, daca Dumnezeu incearca sa mantuiasca
fiecare membru al rasei cazute a lui Adam si nu reuseste, atunci puterea Lui
este limitata si El nu este Domnul Dumnezeu cel Atotputernic. In al doilea rand,
daca nu incearca sa mantuiasca fiecare membru al rasei cazute, atunci mila Lui
e limitata. Trebuie din necesitate sa-I limitam fie mila, fie puterea, ori s-o
luam de-a dreptul inspre pozitia universalista. Dar inainte sa facem asta, sa
mergem mai intai la "lege si marturie", care spune, "Voi avea
mila de oricine-Mi va placea sa am mila, si ma voi indura de oricine-Mi va placea
sa Ma indur… Astfel, El are mila de cine vrea si impietreste pe cine vrea"
(Rom. 9:15-18). Trebuie sa se spuna, pentru linistea si speranta marilor pacatosi,
ca mila lui Dumnezeu nu este limitata de conditia naturala a pacatosului. Toti
pacatosii sunt morti pana Dumnezeu le da viata. El poate sa dea la o parte
inima de piatra. Nu exista om prea pacatos ca sa nu poata fi mantuit. Ne putem
ruga chiar pentru mantuirea "sefului" pacatosilor cu siguranta ca
Dumnezeu poate sa-l mantuiasca daca vrea. "Inima imparatului este ca un rau
de ape in mana Domnului, pe care il indreapta incotro vrea" (Prov. 21:1).
Ne bucuram sa spunem impreuna cu Ieremia ca nu este nimic prea greu pentru
Domnul. Ne putem ruga pentru mantuirea celor dragi ai nostri avand sentimentul
leprosului care a zis, "Doamne daca vrei, poti sa ma curatesti" (Mat.
8:2). Chiar inainte de a pleca in China, Robert Morrison a fost intrebat de un
american sceptic daca totusi crede ca I-ar putea influenta cu ceva pe acei
chinezi. Replica lui scurta a fost, "Nu dar cred ca Dumnezeu poate".
Aceasta ar trebui sa fie si increderea noastra si speranta atunci cand stam inaintea
pacatosilor si le predicam pe "HRISTOS SI EL RASTIGNIT".
2.
Alta obiectie adusa alegerii este ca Il
face pe Dumnezeu nedrept. Aceasta obiectie scoate la iveala o inima rea.
Conform acestui fapt Creatorul ar fi obligat fata de creatura. Face ca mantuirea
sa devina o obligatie divina. Neaga dreptul olarului de a decide asupra vasului
de lut: sa faca un vas de cinste sau unul de rusine. Urmand acelasi mod de a rationa,
presedintele unui stat independent ar fi nedrept, daca ar ierta numai anumiti
oameni (exceptie facand cazul in care ar goli inchisorile si ar elibera toti detinutii).
Punctul nostru de vedere cu privire la alegere este in armonie chiar cu ceea ce
arminienii considera a fi corect si drept pentru un om guvernator. Oricine isi
poate da seama ca iertarea unor oameni nu dauneaza celorlalti oameni care nu
sunt iertati. Cei care nu sunt iertati sunt in inchisoare nu datorita faptului
ca guvernatorul a refuzat sa-I ierte, ci pentru delicventa impotriva statului.
Nu trebuie sa-I atribuim si lui Dumnezeu cel putin suveranitatea atribuita unui
guvernator de stat? Mantuirea ca iertare este ceva care nu se dobandeste prin
merit. Daca ar fi pe baza meritelor atunci Dumnezeu ar fi nedrept daca nu ar
aplica acest principiu la toti oamenii.
Mantuirea
nu este un atribut al dreptatii ci al milei. Nu dreptatea a fost cea care l-a
condus pe Dumnezeu sa aduca mantuirea, ci mila Lui. Dreptatea inseamna, pur si
simplu, ca fiecare om sa primeasca ceea ce merita. Cei care merg in iad nu vor
avea pe cine sa dea vina decat pe ei insisi, pe cand cei care merg in cer nu
vor avea pe altcineva sa laude decat pe Dumnezeu. Citeste Rom. 9:22-23.
3.
Se obiecteaza apoi ca parerea noastra
cu privire la alegere este impotriva doctrinei "liberei vointe". Din
nou cel care obiecteaza greseste afirmand acestea. Viziunea noastra explica si
sustine doctrina liberei vointe'. Fara alegere, invitatia la vointa libera ar
fi neglijata. Doctrina biblica a vointei libere nu
implica libertatea sau vointa umana de a face ce este bine. Vointa umana este
libera, insa aceasta libertate este restransa de limitele unei naturi
pervertite. Este libera ca apa; apa este libera sa curga la vale. Este libera
ca vulturul; vulturul este liber sa manance hoituri pentru ca aceasta este
natura lui, acesta insa ar muri de foame intr-un lan de grau. Nu sta in natura
vulturului sa manance mancare curata, el se hraneste cu cadavre. La fel si pacatosii
mor de foame in prezenta painii vietii. Domnul nostru a spus unor pacatosi care
erau chiar in fata Lui "Si nu vreti sa veniti la mine ca sa aveti viata!"
(Ioan 5:40). Nu este natural pentru un pacatos sa se increada in Hristos. Mantuirea
prin credinta intr-un Hristos crucificat este o piatra de poticnire pentru
iudeu si nebunie pentru grec; numai cei chemati, atat evrei cat si greci cred in
aceasta ca fiind intelepciunea si puterea lui Dumnezeu. Vezi Cor. 1:23-24.
Sa luam exemplul unui cadavru.
Din punct de vedere fizic, poate sa se ridice si sa mearga? Intr-un anumit
sens, da…, nu este legat cu catuse si nu exista nici un obstacol extern. Dar,
pe de alta parte, acel cadavru nu este liber. Este impiedicat chiar de
propria-I conditie (naturala). Natura lui este destinata de a se descompune si
a merge inapoi in tarana. Nu natura mortii este cea care te determina sa te misti.
Sa luam exemplul unui cadavru spiritual - un om mort in nelegiuiri si pacate.
Este acest om liber sa se pocaiasca, sa creada si sa faca fapte bune? Da, intr-un
fel. Nu sunt piedici exterioare. Dumnezeu nu impiedica ci incurajeaza prin Sfantul
Lui Cuvant. Dar cadavrul este impiedicat de a face ceva prin propria-I natura.
Trebuie sa existe miracolul nasterii din nou, deoarece daca nu se naste cineva
de sus, nu poate vedea sau intra in imparatia lui Dumnezeu. Ioan 3:3-5.
Este dureros pentru unii dintre
noi sa-i vedem pe unii frati care au uitat credinta inaintasilor nostri baptisti
cu privire la acest aspect si s-au alaturat Catolicilor sau Arminienilor. Daca
se indoieste cineva de aceasta acuza, sa citeasca juramantul de credinta
adoptat de Catolici la conciliul de
Aaa…, deci adevarata problema a
celui care obiecteaza nu este alegerea, este altceva. Adevarata lui obiectie se
refera la totala depravare sau neputinta umana de a face binele. Nu pot face
ceva mai bine aici decat sa citez pe Percy W. Hewart din Londra, Anglia. El
spune: "Mi se pare ca majoritatea obiectiilor cu privire la suveranitatea
harului lui Dumnezeu, la dragostea lui Dumnezeu care alege, sunt de fapt obiectii
cu privire la altceva, si anume obiectii referitoare la faptul ca omul este o
epava. Daca cercetezi mai adanc argumentul lor, vei afla ca foarte putini au
obiectii referitoare la alegere. Si de ce n-ar face-o? Alegerea nu dauneaza la
nimeni. Cum ar putea ca salvarea unui om de la pierzare sa dauneze altui om?
Adevarata obiectie in zilele noastre nu se refera la alegere, cu toate ca acest
cuvant a facut obiectul multor controverse; adevarata obiectie se refera la
faptul care este revelat in Psalmul 51, acela ca am fost zamisliti in
nelegiuire, ca am fost nascuti pacatosi prin natura noastra si morti in pacat,
pana cand, asa cum citim in Galateni1, "Cand Dumnezeu - care m-a pus
deoparte din pantecele mamei mele, si m-a chemat prin harul sau, - a gasit cu
cale sa descopere in mine pe Fiul Sau…" O, preaiubiti prieteni, nu meritam
altceva decat osanda. Recunoaste aceasta si atunci alegerea este singura speranta.
Recunoaste ca suntem niste bieti pacatosi pierduti, morti in nelegiuiri si pacate,
rai in mod continuu; admite ca nu exista in om nici o scanteie care ar putea fi
transformata in flacara, ci dimpotriva credinciosii se nasc din nou din samanta
incoruptibila pe care Domnul o pune; recunoaste ca daca cineva este in Hristos,
este o faptura noua, pentru ca noi suntem lucrarea Lui, fiind creati prin Isus
Hristos. Toate acestea ne spun ca alegerea trebuie imediat acceptata. Fiecare
credincios adevarat ingenunchind subscrie punctului nostru de vedere in ce
priveste doctrina alegerii. Nu te poti ruga dand putin credit si sinelui tau.
Harul suveran se evidentiaza prin rugaciune chiar daca uneori nu este asa
vizibil. Nici un om mantuit nu ar putea ingenunchea inaintea lui Dumnezeu avand
pretentia ca Dumnezeu l-a facut diferit de ceilalti care nu sunt mantuiti, ci
mai degraba spune ca Pavel, "Prin Harul lui Dumnezeu sunt ceea ce
sunt". Si prin rugaciunea pentru cei pierduti, noi il imploram pe Dumnezeu
sa-i convinga si sa-i converteasca. Noi nu depindem de vointa lor libera ci il
imploram pe Dumnezeu sa-i faca voitori sa vina
Un pastor metodist a mers odata
sa asculte predica unui pastor prezbiterian. Dupa predica, metodistul a spus
prezbiterianului, "Aceasta a fost o predica arminiana foarte buna."
"Da" a replicat prezbiterianul, "Noi suntem buni arminieni cand
predicam si voi metodistii sunteti buni calvinisti cand va rugati." Este
mai mult adevar decat poezie aici!!
4.
Se obiecteaza de asemenea ca parerea
noastra asupra doctrinei alegerii este o doctrina noua in randul misionarilor
baptisti. De fapt, ceea ce se afirma aici este ca, fiind asa de veche, a
devenit demodata. Ignoranta care iese la iveala printr-o astfel de pretentie
este intr-adevar de compatimit. In cautarea unor argumente de aparare ne indreptam
spre doua surse de informatie: 1. Confesiunile de Credinta si 2. Afirmatii ale unor pastori si scriitori
renumiti.
(1)
Confesiunile de Credinta
Paterinieni, dupa cum spune W.
A. Jarrell, au apelat la textul din Romani 9 pentru a demonstra doctrinele
despre alegerea neconditionata. Vezi istoria lui Jarrell, pag. 139.
Paterinienii erau parintii antici ai baptistilor.
Waldenistii, prin care trebuie a
se extrage succesiunea bisericii baptiste, au declarat urmatoarele:
"Dumnezeu salveaza de la coruptie si osanda pe cei pe care i-a ales de la intemeierea
pamantului, nu in functie de vreo dispozitie, credinta sau sfintenie pe care a
vazut-o mai dinainte in ei, ci pur si simplu prin mila Lui, prin Isus Hristos,
trecand peste toate celelalte potrivit gandirii Lui de necuprins, a liberei
Sale vointe si dreptatii Lui." Data acestei confesiuni a fost 1120! ! !
Confesiunea de
Confesiunea de
(2)
Predicatori si scriitori renumiti
John A. Broadus, fost presedinte
al Seminarului Teologic al Southern-Baptist: "Din perspectiva divina,
observam ca Scriptura ne invata despre o alegere eterna a oamenilor pentru viata
vesnica pur si simplu pe baza bunului plac al lui Dumnezeu."
A.
H. Strong, fost presedinte al
Seminarului Teologic Rochester: "Alegerea este actul etern al lui
Dumnezeu, prin care, dupa bunul Lui plac suveran si fara nici un merit
anticipat al oamenilor, El alege un anumit numar de pacatosi pentru a fi
recipientele Harului Sau deosebit si a Duhului Sau si astfel sa fie partasii
voluntari ai mantuirii lui Hristos."
B.
H. Carroll, fondatorul si primul presedinte
al Seminarului Baptist de Sud-Vest: "Fiecare om ales de Dumnezeu in
Hristos este atras de Duhul
J. P. Boyce, fondatorul si
primul presedinte al Seminarului Baptist de Sud: "Dumnezeu la alegerea Sa,
a hotarat sa mantuiasca un anumit numar de indivizi ai rasei umane, nu pentru
sau datorita vreunui merit sau fapte din partea acestora, nu pe baza valorii
lor in fata Lui; ci dupa bunul Lui plac".
W. T. Conner, profesor de
teologie
Pastorul J. W. Lee, din
Batesville, Miss.: "Cred ca Dumnezeu a hotarat inainte de intemeierea
lumii mantuirea anumitor oameni si modul in care sa se realizeze mantuirea lor.
Oamenii nu sunt alesi pentru ca se pocaiesc si cred, ci se pocaiesc si cred
pentru ca sunt alesi".
La lista de mai sus a acestor
baptisti bine cunoscuti si apreciati, am mai putea adauga citate din Jill, Fuller,
Spurgeon, Bunyan, Pendleton, Mullins, Dargan, Jeter, Eaton, Graves si multi altii, numarul lor fiind prea mare
pentru a putea fi mentionati. Din pacate este adevarat ca multi dintre pastorii
nostri au considerat doctrina alegerii ca pe o parere personala si nu au
predicat-o niciodata. Personal cunoastem unii frati care sustin ca alegerea
este clar prezentata in Biblie dar ca nu ne putem permite sa predicam despre ea
deoarece ar putea cauza discutii neplacute in biserica. Aceasta atitudine este
mai rea decat compromisul: inseamna abandonarea adevarului. Este acel duh care
conduce predicatorii sa nu fie pe placul lui Dumnezeu pentru a fi pe placul
oamenilor. Scriitorul considera ca tacerea cu privire la acest subiect a produs
mai mult daune decat opozitie deschisa. Acei care se opun alegerii in mod
deschis, mai devreme sau mai tarziu devin ridicoli in fata tuturor baptistilor
care iubesc Biblia.
5.
Se obiecteaza in continuare ca viziunea
noastra asupra doctrinei alegerii face oamenii sa fie nepasatori in trairea
lor. Se spune ca daca cineva crede in aceasta doctrina ar putea spune:
"Daca sunt ales, voi fi mantuit; daca nu sunt ales, voi fi pierdut, deci
nu conteaza ceea ce cred sau ceea ce fac". Aceeasi obiectie a fost adusa
de nenumarate ori doctrinei "pastrarii sfintilor". Acesta este rationalism
exagerat. Inseamna instaurarea gandirii umane impotriva revelatiei divine. Nu tine
cont de lucrarea harului lui Dumnezeu in inima omului. Daca baptistii renunta
la alegere pe un astfel de fond, pentru a fi consecventi, acestia vor trebui sa
renunte si la doctrina pastarii, pe baza acelorasi considerente. Alegerea nu inseamna
ca cei alesi vor fi mantuiti indiferent daca acestia cred sau nu, si nici
faptul ca cei ne-alesi vor fi osanditi indiferent de cat de mult se vor pocai si
vor crede. Cei alesi vor fi mantuiti prin pocainta si credinta, ambele fiind
daruri de
Obiectia pe care o luam in
considerare acum pur si simplu nu se potriveste cu realitatea. Cei care cred in
aceasta doctrina au fost si inca sunt printre cei mai credinciosi. August
Toplady a provocat lumea la a-i arata un martir provenit dintre cei care neaga
alegerea. Puritanii, care au fost numiti astfel datorita puritatii vietilor
lor, cu unele exceptii (daca exista totusi), au crezut in alegerea personala,
eterna si neconditionata si bineinteles in siguranta mantuirii. Modernismul
genereaza o crestere rapida a numarului de aderenti la propria-I ideologie, insa
acestia vin din randul arminienilor. Altii au rasturnat lumea pentru a gasi macar
un critic din scoala criticii germane, un singur spiritualist sau un singur
discipol al lui Russell, sau un singur adept al miscarii 'Christian Science'
care sa creada in suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu si in doctrina
alegerii. Fara nici o exceptie acesti eretici sunt arminieni. Acest fapt aspect
este foarte important si nu trebuie sa-l ignoram.
6.
Opozantii sustin ca viziunea noastra cu
privire la alegere distruge spiritul de misiune. Ei afirma cu tarie ca daca
alegerea neconditionata ar gasi acceptare universala in randul nostru, atunci
am inceta sa mai fim misionari. Exista o multime de dovezi istorice cu ajutorul
carora sa contrazicem aceasta ipoteza. Cu ajutorul lui Dumnezeu, William Carey,
un calvinist convins, a fost considerat tatal misiunii moderne. Andrew Fuller,
primul secretar al societatii care l-a trimis pe Carey in India, a sustinut cu
tenacitate conceptia noastra cu privire la alegere. Acest lucru nu a distrus
spiritul misionar din acesti oameni. "Ne dam seama ca o prajitura este buna,
daca se mananca". Credinta in doctrina alegerii nu a distrus spiritul
misionar din Judson, Spurgeon, Boyce, Eaton, Graves, Carroll si nici din multi
alti lideri baptisti. Biserica Murray, pe care Dr. J. F. Love a numit-o cea mai
mare biserica misionara de pe pamant, a ascultat aceasta doctrina predicata de
Boyce Taylor timp de mai mult de patruzeci de ani. Cele mai misionare biserici
din zilele noastre sunt cele care au fost purificate de ereziile lui James
Arminius.
Alegerea este in fapt temelia
sperantei in lucrarea misionara. Daca ar fi sa asteptam de la natura, dispozitia
sau vointa unui pacatos care il uraste pe Dumnezeu, sa raspunda la evanghelie,
am putea foarte usor sa cadem in disperare. Dar atunci cand stim ca duhul este
acela care sensibilizeaza, putem merge inainte cu evanghelia harului lui
Dumnezeu in speranta ca Dumnezeu va face ca unii, deviati de la calea cea buna
datorita naturii lor pacatoase, sa se intoarca
Doctrina alegerii da un anume sens evanghelizarii care este asa de
necesara astazi. Tine cont de faptul ca pacatosii "cred prin har"
(Fapte 18:27) si de faptul ca in timp ce Pavel sadeste si Apolo uda, Dumnezeu
este acela care face ca totul sa creasca. Arminianismul a avut un anumit impact
in randurile baptistilor; si care sunt rezultatele acum? Ne-a dat puteri omenesti
dar ne-a furat puterea lui Dumnezeu. A dezvoltat tehnica (materialismul) si a saracit
spiritualitatea. Prin natura sentimentalista si metodele lui materialiste, ne-a
umplut bisericile mai mult cu Ismaeli decat cu Isaaci.
Daca acest mic tratat are nevoie
de mai mult suport scriptural, urmatoarele pasaje vor fi folositoare in acest
sens: Ps. 65:4; Fapte 13:48; Ioan 6:37; 44-45; 17:1-2; Mat. 11:25-26; 2Cor. 12:3;
10:4.
INTRODUCERE PARTEA A DOUA
Partea a doua a acestei carti cu
privire la doctrina biblica a alegerii consta din corespondenta dintre doamna
Marjorie Bond (vaduva, acum fiind d-na Milton Moorhouse) si Dr. Cole.
Scrisorile sunt suficient de explicative pentru a intelege despre ce este
vorba. Am scris d-nei Moorhouse care cu multa generozitate mi-a dat permisiunea
de a adauga scrisorile in parte a doua a acestei carti. Deoarece gandurile
d-nei Moorhouse merg in aceeasi directie cu cele ale celorlalti oameni care pun
sub semnul intrebarii doctrina alegerii, am hotarat sa le prezentam intr-o
maniera cat mai apropiata de modul in care au fost scrise in corespondenta lor.
Am scos unele afirmatii care nu au legatura cu aceasta doctrina astfel incat citirea
sa fie instructiva si interesanta.
Dr. Cole este acum cu Domnul. Inainte
de a se desparti de aceasta viata, mi-a trimis acest material pentru a fi
publicat. Am convingerea ca aceasta carte va fi de mare ajutor celor care in
mod sincer doresc sa cunoasca invatatura adevarata a acestei doctrine. Dumnezeu
l-a binecuvantat pe fratele Cole prin faptul ca l-a ajutat sa-si puna gandurile
intr-un limbaj accesibil astfel incat sa poata fi usor inteles. Este un
privilegiu pentru noi sa-i putem edita scrierile.
Pentru cei care citesc aceasta
carte, ne rugam sa poata vedea maretia Domnului nostru si sa vada, asa cum
declara Iacov in Fapte 15:18, ca "Toate lucrurile Ii sunt cunoscute de la inceputurile
lumii". De asemenea Pavel spune in Efes. 1:11: "In El am fost facuti si
mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face
toate dupa sfatul voii sale". Inima noastra se bucura de faptul ca
Dumnezeu ne-a ales spre Mantuire. Daca n-ar fi fost doctrina alegerii, baptistii
ar fi folosit mijloace omenesti pentru a aduce oamenii
Domnul sa binecuvanteze aceasta
carte si fie ca cei care nu au inteles aceasta glorioasa doctrina sa poata
vedea ca mantuirea noastra este a Domnului de la inceput pana la sfarsit, iar
toti cei care Il cunosc, sa-L laude pentru mila Lui nesfarsita pentru cei ai
Lui.
Alfred M. Gormley
Pastor: Bryan Station Baptist
Church
Lexington, Kentucky
26 Iunie, 1968
1505 Scotland
Street
Calgary,
Alberta
5 Octombrie,
1959
Dr. C. D. Cole
746 W. Noel
Rt. 2
Madisonville, Kentucky
Domnule Dr. Cole,
Cu toate ca va sunt total
necunoscuta, parintii mei l-au cunoscut pe Dr. Shields de-a lungul anilor si au
citit "The Witness" in mod regulat. Ca rezultat al unui articol de-al
d-voastra pe care l-am citit cu cativa ani in urma, am simtit ca trebuie sa va
scriu pentru a cauta mai multa lumina in legatura cu acest subiect al alegerii.
Articolul d-voastra a deschis o
linie de gandire complet noua pentru mine; ca multi oameni, nici eu nu am fost
de acord deloc (la inceput) cu aceasta doctrina dar m-am simtit provocata de ea
si in acelasi timp tulburata. De atunci, m-am intors la ea din cand in cand si in
sfarsit toamna aceasta am ajuns s-o studiez in detaliu. Am citit ce am putut
din Spurgeon in legatura cu acest subiect, din Dr. Shields, si de asemeni am imprumutat
o copie a teologiei lui Strong care mi s-a parut cam dificila. Treptat am
dezvoltat o obsesie cu privire la aceasta doctrina incat abia ma mai pot gandi si
la altceva. Cu toate acestea, sunt atat de multe lucruri pe care nu le inteleg.
Stiu ca "inima este inselatoare cu privire la toate lucrurile" si
poate ca si inima mea ma inseala atunci cand spun ca de fapt intrebarile care
apar in mintea mea nu izvorasc atat de mult din refuzul de a admite natura pacatoasa
cat din neputinta de a reconcilia aceasta doctrina cu alte pasaje din Scriptura.
Totdeauna am crezut ca alegerea si
predestinarea erau lucruri care ii preocupau pe prezbiterieni. Nu mi-am
imaginat niciodata ca exista asa de multe dovezi scripturale sau ca baptisti
cred in asa ceva! Oricum, am simtit ca daca Biblia ne invata dupa cum se vede
despre aceasta doctrina atunci ar trebui sa stiu mai multe despre ea si ar
trebui sa cred in ea, chiar daca imi place sau nu si chiar daca o inteleg in intregime
sau nu.
Mintea imi alearga in cercuri ca
o veverita in cusca, pana cand sunt sfarsita de oboseala. Cand cred ca am inteles
si am acceptat-o, Satan imi induce noi indoieli. Ti se taie respiratia! Sa
crezi ca cineva nu ar putea fi ales, e ca si cum ai vedea moartea cu ochii. Mai
mult ca niciodata, cred ca mantuirea noastra este numai prin har. Totdeauna cand
vorbeam despre mantuire, consideram ca este in totalitate harul lui Dumnezeu,
acest lucru insemnand ca planul Lui de a ne mantui este un dar nemeritat de
vreme ce nimic din noi nu merita nici chiar dorinta lui de a ne salva. De
asemenea, mantuirea este un dar pentru ca nu am putea niciodata lucra destul incat
sa dobandim suficienta neprihanire ca astfel sa meritam mantuirea. Dar bineinteles
ca harul cuprinde mult mai mult decat atat. Cand realizezi ca o persoana nici
nu vrea sa fie mantuita daca nu este
aleasa, atunci realizezi cat de indatorati suntem harului, pentru ca este numai
har dupa har.
M-am intrebat uneori daca nu
cumva obiectiile noastre sunt directionate mai degraba spre ideea suveranitatii
totale a lui Dumnezeu decat spre natura pacatoasa a omului. Mi se pare ca mergi
impotriva naturii umane crezand ca Dumnezeu poate sa faca ce vrea cu noi fara
ca noi sa avem vreo sansa de a ne impotrivi.
Aproape ca mi-e teama sa pun in
cuvinte unele obiectii care mi-au venit in minte; m-ar face vinovata de
blasfemie sau sacrilegiu pentru ca din totdeauna am considerat ca a critica pe
Dumnezeu este un lucru foarte grav. Si totusi, pentru a-mi pune in ordine gandirea,
simt ca ar trebui sa va dezvalui cateva aspecte ale acestei doctrine care ma
tulbura si care par sa contrazica alte pasaje din Scriptura si alte doctrine.
De asemeni, conduc un grup de
studiu biblic cu femeile tinere, si am studiat acest subiect (din pacate, un
orb care conduce alt orb). Urmeaza sa avem o discutie pe acest subiect in seara
de 5 noiembrie si as vrea sa clarific cateva lucruri pentru mine personal inainte
de aceasta intalnire.
Probabil va fi mai usor pentru
d-voastra sa-mi raspundeti daca imi voi organiza intrebarile sub forma de
puncte:
1. Unii oameni simt in mod
direct ca doctrina alegerii este nedreapta. Realizez din cartea d-voastra, dupa
cum si din Scriptura, ca Dumnezeu nu este dator fata de nimeni sa mantuiasca pe
cineva si mai mult El are dreptul sa reverse darul mantuirii asupra cui vrea. Insa
acest sentiment persista, pentru ca daca o anumita persoana nici macar nu are sansa
sa accepte sau sa respinga mantuirea, respectivul om e "batut de soarta"
de doua ori, cum s-ar spune.
Inainte de a studia doctrina
alegerii, totdeauna am crezut ca daca cineva este catusi de putin interesat in
a fi mantuit, ca si raspuns la rugaciunile rudelor si prietenilor, Duhul Sfant
va lucra la inima acelei persoane aducand-o la punctul in care va trebui sa
decida pentru sau impotriva lui Hristos.
Insa, daca singurii oameni care Il
vor accepta pe Hristos sunt aceia care au fost "insemnati" pentru a
fi mantuiti din'nainte de a exista timpul, atunci restul rasei umane nu are
nici macar sansa de a refuza. In ce masura mai sunt atunci raspunzatori de
pierzarea lor?
O femeie din grupul meu, care
provenea din sud, mi-a spus odata dupa studiu, "Daca aceasta invatatura
este corecta, atunci totul pare sa fie fara speranta. Am crezut ca oricine
poate fi mantuit; si ca decizia este a lor. Dar daca Dumnezeu a ales dinainte,
acestia nu au nici o sansa oricat de mult ne-am ruga pentru ei".
Am incercat sa scot in evidenta
faptul ca rasa umana era pierduta oricum, indiferent daca luam in considerare
aceasta doctrina sau nu, si faptul ca alegerea unora nu inseamna ca ceilalti
sunt intr-o situatie mai rea decat ar fi fost fara aceasta alegere. Si totusi
cu o anumita parte din mine - inteleg ce simte, pentru ca din cand in cand, in
ciuda tuturor rugaciunilor mele de a primi lumina, am acelasi sentiment … acela
ca daca nu esti ales, nu ai nici o sansa. Te simti ca si cum totul ti s-a luat
din maini si nu ti se da o sansa egala cu ceilalti.
Inteleg toate argumentele despre
guvernatorul acelei inchisori si sunt de acord cu ele in mintea mea. Dar inima
mea spune neincetat ca desi este adevarat ca un om nu este in inchisoare pentru
ca guvernatorul nu l-a iertat ci pentru raul care l-a facut, totusi ceea ce-l tine
acolo este lipsa de iertare.
Exista argumente in Scriptura
care sa sustina interpretarea faptului potrivit caruia daca nu am fi alesi, nu
am arata niciodata nici cel mai mic interes pentru a fi mantuiti? Stiu din
Romani 8:7-8 si din alte pasaje, ca prin firea noastra pamanteasca suntem in vrajmasie
cu Dumnezeu. Dar totdeauna am crezut ca daca Duhul Sfant lucreaza in inima unui
om, sa zicem cineva care arata interes in a deveni crestin, atunci acel om are sansa
de a decide sa fie mantuit sau nu. Dar evident, Duhul Sfant nici macar nu
lucreaza in inima cuiva cere nu a fost ales dinainte. Exista suport in Scriptura
pentru aceasta?
2. Daca Dumnezeu alege numai
anumiti oameni pentru mantuire, sau capaciteaza numai anumiti oameni pentru a
beneficia de mantuire, atunci cum interpretati versete ca Ioan 3:16? Credeam ca
Hristos a murit "pentru pacatele tuturor oamenilor" (1 Ioan 2:2) nu
doar pentru cele ale alesilor. Spurgeon pare sa creada ca El a murit numai
pentru cei alesi.
Ce se intampla atunci cu versete
ca "El doreste ca nimeni sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta" si
din nou "ci acum porunceste tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca";
si mai mult cum putem spune ca Dumnezeu nu doreste pieirea nimanui daca
El nu da posibilitatea tuturor oamenilor de a fi salvati?
4.
Cum explicati faptul ca o persoana este
foarte cercetata dar decide sa respinga mantuirea? Au fost sau nu au fost alesi?
Tatal meu care a murit in iulie, a fost un bun lucrator crestin laic si medic in
acelasi timp si a condus multe suflete
As dori acum sa stiu un lucru: a
fost aceasta tanara aleasa, iar daca nu, cum a ajuns totusi sa fie cercetata? Si-ar
pierde timpul Duhul Sfant (sa spunem asa), cercetand pe cineva care nici macar
nu a fost ales de Dumnezeu? Daca a fost aleasa de ce nu s-a intors? Am crezut ca
a fi ales inseamna ca trebuie sa te intorci fie ca realizezi sau nu. E posibil
ca anumiti oameni sa fie alesi pentru mantuire, dar datorita exercitarii vointei
lor libere, sa respinga mantuirea?
4. De asemeni, va rog sa-mi explicati
versetul "multi sunt chemati dar putini sunt alesi". Daca acest
verset spune "multi sunt chemati dar putini accepta" atunci as intelege.
Dar nu disting intre "chemare" si "alegere". As fi crezut ca este acelasi lucru.
5.
In final, in ciuda tuturor argumentelor,
ma trezesc cuprinsa de un fel de atitudine fatalista - ce-o fi, o fi… Probabil
aceasta izvoraste mai mult din studiul meu asupra suveranitatii lui Dumnezeu
decat din doctrina alegerii.
Cu toate acestea, ma trezesc
argumentand, "Daca Dumnezeu are un plan pentru fiecare individ si fiecare
popor, daca El hotaraste care putere va urma, El pune stapanitori si El ii
conduce, etc., daca El e atotsuveran, atunci isi va duce la indeplinire
lucrarea indiferent de eforturile lui Satan de a pune piedici sau de nereusita
omului de cealalta parte.
D-voastra spuneti ca deoarece
alegerea este o chestiune secreta, trebuie sa continuam sa marturisim si sa lasam
rezultatele in mana lui Dumnezeu. Adevarat. Dar pe de cealalta parte, nu vad ce
importanta are daca stim sau nu, de vreme ce Dumnezeu stie cine e ales si ii va
mantui fie ca ne facem partea noastra sau nu. Chiar daca nu marturisesc, planul
lui Dumnezeu de a mantui anumiti oameni nu va fi impiedicat. Simplul fapt ca
Dumnezeu i-a ales, e suficient sa asigure mantuirea lor, fie ca marturisim sau
nu, datorita simplului fapt ca Dumnezeu este suveran si i-a ales deja pentru mantuire.
Sunt de acord ca nu stiu cine este ales si cine nu. Dar nici nu trebuie sa stiu.
Acestia vor fi mantuiti oricum, daca Dumnezeu vrea.
Am citit in teologia lui Strong
ca rugaciunile noastre nu schimba niciodata modul lui Dumnezeu de a gandi,
ideea fiind ca daca noi crestem in experienta crestina si traim aproape de
Dumnezeu, ar trebui sa invatam sa ne rugam pentru acele lucruri care sunt in
conformitate cu scopul lui Dumnezeu pentru noi; si astfel El raspunde rugaciunilor
noastre.
Dar din nou…, daca are un anumit
plan pentru anumiti indivizi sau natiuni, acestea vor fi aduse la indeplinire si
fara rugaciunea noastra. Daca acest lucru e adevarat, atunci ceea ce am crezut
noi a fi raspuns la rugaciuni, reprezinta doar implinirea unui plan divin care
ar fi fost realizat la fel de bine si fara rugaciunea noastra. Dar, pentru ca
noi nu cunoastem viitorul, credem ca l-am convins pe Dumnezeu si spunem ca El a
raspuns rugaciunilor noastre. Insa deoarece El a avut un anumit plan dinainte,
aceste lucruri s-ar fi intamplat indiferent de circumstante. Intelegeti ce
vreau sa spun?
Totdeauna am crezut, intr-o
anumita limita, ca il puteam convinge pe Dumnezeu, bineinteles atata timp cat
nu-I ceream ceva in afara voii Lui - cand spun aceasta ma refer la placerea Lui
sau voia Lui in mare si nu la un plan fix si premeditat. Se pare ca am crezut ca,
de exemplu, daca cineva drag ar fi bolnav si Dumnezeu nu a luat nici o decizie
sigura despre faptul ca atunci era momentul sa moara, Dumnezeu i-ar lasa viata
ca raspuns la rugaciune. Insa datorita suveranitatii, motivul pentru care
Dumnezeu i-a lasat viata, a fost pur si simplu pentru ca El nu a considerat ca
a venit timpul pentru ca acea persoana sa moara. Deci rugaciunea mea nu a avut
nimic de a face cu acest fapt. Persoana si-ar fi revenit daca acesta este
planul Lui sau ar fi murit daca asa a hotarat El.
Daca rugaciunea nu schimba gandul
lui Dumnezeu, atunci care a fost rostul mijlocirii lui Avraam pentru Sodoma si
Gomora? Dumnezeu oricum ar fi salvat 50, 40 sau 10, daca ar fi fost gasiti. Sau
Moise mijlocind pentru Israel. Dumnezeu a avut un plan pentru Israel pe care
urma sa-l indeplineasca indiferent de rugaciunea lui Moise astfel incat atat
Moise cat si noi ne rugam pentru ceva care oricum se va intampla fie ca ne rugam
sau nu. Pentru mine, aceasta distruge tot sensul rugaciunii. Aproape te face sa
crezi ca te amagesti gandind ca realizam ceva prin rugaciune, in realitate
totul fiind decis dinainte.
Acum, de exemplu, in cazul
orfelinatului lui Mueller, Dumnezeu a avut un plan pentru acea lucrare care va
fi dus la indeplinire de vreme ce El e suveran. Daca rugaciunea nu are nici o
greutate in fata lui Dumnezeu (adica sa-l influenteze in vreun fel), atunci
acel camion cu lapte s-ar fi mai defectat exact in fata orfelinatului (si
astfel asigurand necesarul de lapte pentru toti copiii din orfelinat) daca Mueller n-ar fi stat toata noaptea pe
genunchi rugandu-se? Dupa cum spun teologii, nu rugaciunea lui Mueller a dus la
provizia miraculoasa de lapte pentru orfelinat, ci a fost doar o parte a
planului care urma sa se intample oricum. Mueller putea la fel de bine sa-si
petreaca noaptea in pat. Nu inteleg. Pentru mine, un asemenea rationament
contrazice Iacov 5:16 si pe altii care sustin rugaciunea persistenta/tenace. Ma
intreb uneori daca nu cumva problema este la modul in care interpreteaza
oamenii Scriptura si nu in Scriptura insasi.
A fost o scrisoare groaznic de
lunga si imi cer scuze pentru atatea discutii. Insa acest subiect este, cred,
prea vast pentru a putea fi tratat prin corespondenta. Cat de mult mi-as dori sa
stam fata in fata si sa stam de vorba. O sa tin o copie a acestei scrisori
pentru a putea face referinta la ea atunci cand voi primi raspunsul d-voastra.
Sper sa nu credeti ca incerc sa-mi impun propriile pareri; dar articolul
d-voastra m-a miscat cu adevarat. As putea vedea minunatia acestei doctrine daca
nu ar contrazice alte parti din Scriptura.
Sper si ma rog sa-mi puteti da
mai multa lumina si ca nu veti fi ofensat de o scrisoare asa de lunga primita
de la o straina.
Cu multe multumiri in asteptarea
raspunsului d-voastra,
Cu recunostinta,
Marjorie Bond
746 West Noel
Madisonville,
Kentucky
20 octombrie,
1959
1505 Scotland Street
Calgary, Alberta
Canada
Stimata D-na Bond,
Salutari in Numele Aceluia al carui
Nume este deasupra oricarui nume!
Am primit scrisoarea d-voastra
din 5 octombrie la timp, dar din pacate nu ar fi putut sa ma gaseasca intr-o
perioada mai ocupata ca aceasta, fapt care explica intarzierea raspunsului meu.
Lucrez
In primul rand, dati-mi voie sa
va laud pentru atitudinea sincera cu care ati abordat doctrina alegerii si
celelalte subiecte adiacente; si de asemeni as vrea sa va felicit pentru modul in
care ati inteles aceste doctrine. Foarte rar primesc scrisori scrise asa de
bine cu privire la un anumit subiect. Va prezentati problemele intr-o
perspectiva foarte clara, ceea ce usureaza modul lor de abordare. Si ma simt in
cunostinta de cauza sa va raspund, deoarece si eu ma confrunt cu problemele pe
care d-voastra le ridicati. Pe cat de mult as vrea sa va raspund satisfacator,
pe atat mi-e teama ca va voi dezamagi.
Cred ca sunteti tulburata pe
nedrept de neputinta de a armoniza tot ceea ce este in Biblie. Aceasta carte
este revelatia Infinitului si o minte finita nu poate intelege perfect tot ceea
ce Dumnezeu a revelat. Daca acest lucru ar fi posibil, atunci acesta ar putea
fi un argument impotriva Bibliei ca si insuflata de Dumnezeu si redusa la un
simplu produs uman. Mai mult decat atat, determinarea de a armoniza contradictiile
aparente, rezulta cu siguranta din unul din cele trei lucruri regasite in viata
reala. Astfel, fie se ignora suveranitatea lui Dumnezeu, fie responsabilitatea
umana, sau altfel se sfarseste in tulburarea experimentata de d-voastra, asa
cum atat de sincer ati marturisit. Pe de o parte sunt asa numitii Baptisti
Primitivi (Hardshells) care nu pot imbina neputinta umana cu responsabilitatea in
problema pocaintei si a credintei. Si astfel ei accentueaza doctrina suveranitatii,
poruncile divine si neputinta umana, si ignora Scriptura care porunceste pacatosilor
sa se pocaiasca si sa creada in evanghelie. Prin urmare ei nu au o evanghelie
pentru cei pierduti. Pe de cealalta parte sunt cei care predica doctrina
responsabilitatii umane si porunca de a se pocai si crede, si nu au nimic de
spus despre neputinta umana, poruncile divine si suveranitate. Aici chiar in
propria-mi biserica sau in asociatie, la fel ca si prin partile de sud, in general nu se prea stie de doctrina
alegerii, natura pacatoasa si suveranitate in mantuire. Acest lucru se intampla
pentru ca fratii cred ca nu le pot predica pe ambele, ca cele doua nu se pot
reconcilia - daca una este adevarata, cealalta trebuie sa fie falsa. In cazul
d-voastra, exista atat hotararea de a accepta tot ce scrie in Biblie cat si
dorinta de a le armoniza, totul rezultand in confuzie si tulburare. Cu riscul
de a fi considerati inconsecventi, sa luam Scriptura in intregime chiar daca
putem sau nu sa o armonizam. Dr. J. B. Moody (unul dintre parintii mei in
credinta) obisnuia sa spuna ca daca cineva asteapta sa accepte doctrinele pana
cand reuseste sa le armonizeze, nu le va accepta niciodata; modul de a le
armoniza este acela de a le primi fara intrebari, si ele se vor armoniza in
sufletul nostru. Acest lucru poate nu este in totalitate adevarat dar ajuta. Nu
spun ca nu trebuie sa facem nici un efort de a armoniza doctrinele care par
contradictorii, insa as vrea sa avertizez pe cei care au o anumita incapatanare
de a face aceasta. Sfarsind aceasta introducere, voi lua acum in ordine intrebarile
d-voastra.
1.
E adevarat ca cei mai multi (as spune
toti) oamenii cred ca alegerea e
nedreapta. Acesta nu-i un lucru
deosebit, de vreme ce gandirea carnala este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu.
Unii oameni iubesc un Dumnezeu inventat de ei, insa numai cei nascuti din nou
pot iubi un Dumnezeu Suveran care face ce vrea cu ce e al lui. 1Ioan 4:7.
Drepturile lui Dumnezeu asupra rasei umane pacatoase sunt aceleasi cu cele ale
olarului asupra lutului. Vedem foarte clar ca in acest caz acuzatul nu are nici
o pretentie din partea curtii de justitie omeneasca. Si la fel de adevarat este
faptul ca nici pacatosul nu are pretentii din partea unui Dumnezeu ofensat. Mai
mult decat atat, sa consideri alegerea ca fiind nedreapta inseamna sa pui mantuirea
intr-un context justitional, luand asfel orice speranta de la pacatos.
Cand gasim oameni care par
interesati in evanghelie, suntem incurajati sa credem ca fac parte dintre cei
alesi, deoarece cei alesi nu sunt mantuiti fara a arata interes in a fi mantuiti.
Iar cand ne rugam pentru mantuirea lor, nu-i cerem Duhului Sfant sa-i puna pe
un gard de unde ar putea sa cada fie de-o parte fie de cealalta parte a
gardului. Ei sunt deja de partea gresita - atitudinea de respingere ignoranta a
lui Hristos - si noi ne rugam ca El sa-i duca din imparatia intunericului in imparatia
Fiului Sau. Col. 1:13. Ne rugam pentru convertirea lor prin credinta in
Hristos, pentru a nu fi lasati la dispozitia alegerii facuta de natura lor pacatoasa.
Faptul ca Dumnezeu nu-i convinge si nu-i converteste pe toti carora le predicam
si pentru care ne rugam, se datoreaza suveranitatii si nu slabiciunii Sale. Nu ne
rugam unui Dumnezeu slab. Oricum trebuie sa facem o distinctie intre dorinta de
a fi mantuit de pacat si dorinta de a scapa de iad. Nimeni nu vrea sa arda, dar
dorinta de a fi mantuit de pacat este o dorinta sfanta creata de Duhul Sfant. Si
cand El da nastere unei asemenea dorinte, pasul care urmeaza cu siguranta va fi
convertirea. Insa noi nu putem determina cu siguranta motivatia unei dorinte.
D-voastra intrebati in ce masura
sunt ei (cei ne-alesi) raspunzatori pentru pierzarea lor? Ei sunt raspunzatori
pentru toate pacatele pe care le fac si pentru natura lor pacatoasa. Ceea ce
face cineva reprezinta o revelare a ceea ce este acea persoana. Acest lucru nu
este clar sau evident pentru modul in care concepem noi dreptatea. Nu pot intelege
cum poate Dumnezeu sa ma considere raspunzator pentru exercitarea unei naturi pacatoase
pe care am mostenit-o, nefiind deloc
implicat in dobandirea ei, pentru ca este o natura cu care m-am nascut. Daca ar
fi sa stau sa-L judec pe Dumnezeu (piara acest gand) as spune ca nu este drept
sa ma pedepseasca pentru o natura pacatoasa mostenita. Accept responsabilitatea
fata de pacat, chiar daca nu pot intelege sensul dreptatii acestui lucru. Cei
care nu au fost "insemnati" pentru a fi mantuiti se impart in doua
grupe: cei carora li se predica evanghelia si cei care nu aud niciodata despre
Isus ca Mantuitor. Cei carora li se predica evanghelia sunt raspunzatori pentru
toate pacatele, inclusiv pacatul de a-L respinge pe Isus, pe cand cei care nu
aud despre El nu sunt vinovati de pacatul de a-L respinge pe El, dar sunt
vinovati de alte pacate de care vor fi raspunzatori. Paganii care nu au auzit
niciodata de evanghelie nu vor fi responsabili de pacatul necredintei. Fie ca intelegem
sau nu, pacatosul trebuie sa dea socoteala in fata Dumnezeu in toata depravarea
si neajutorarea lui.
Doamnei din grupul d-voastra
care a afirmat ca doctrina alegerii face ca totul sa fie fara nici o speranta,
adaugand ca ea a crezut ca toti vor fi mantuiti si ca decizia este a
"lor", ar trebui sa I se raspunda in felul urmator. Oricine poate fi
mantuit daca vrea sa fie mantuit in modul lui Dumnezeu de a mantui prin credinta
in Isus, dar nimeni prin el insusi nu vrea sa fie mantuit in asemenea mod.
Calea lui Dumnezeu este nebunie pentru el, (1 Cor. 2:14; 2 Cor. 4:3-6; Rom.
10:1-3). Decizia este a "lor" dar decizia de a se increde in Isus
este rezultatul unei minti innoite - rezultatul harului din suflet. Pavel vorbeste
despre aceleasi lucruri cand credea ca trebuie sa faca multe lucruri impotriva
lui Isus din Nazaret, Fapte 26:9. Si cand vorbeste despre convertirea lui, o
atribuie in totalitate harului lui Dumnezeu, 1 Cor. 15:10; Gal. 1:14-16. Nu
exista auto-mantuire, nici in obtinere si nici in aplicarea ei. Lucrarea
Duhului Sfant in noi este la fel de importanta ca lucrarea lui Hristos pentru
noi. Pavel spune ca evreii cereau un semn (ii cereau sa faca o minune), iar
grecii ii cereau semne de intelepciune deosebita (ei ii cereau sa filozofeze)
dar el fara sa se ingrijeasca de dorintele lor, l-a predicat pe Hristos cel rastignit.
Pentru un evreu de rand, mantuirea prin credinta intr-un Hristos crucificat,
era ceva scandalos, si pentru grec era nebunie. Dar cei care in mod efectiv
erau chemati de Duhul Sfant, puteau sa vada puterea si intelepciunea lui
Dumnezeu in acest plan de mantuire, 1 Cor. 1:22-31. Faptul ca Dumnezeu nu cheama
in mod efectiv mai multi decat o face, nu se datoreaza inabilitatii ci
suveranitatii Sale. Asa cum am spus si in articolul meu despre doctrina
alegerii, trebuie sa limitam fie puterea lui Dumnezeu, fie mila Lui, sau s-o luam
tot inainte spre universalism. Daca Dumnezeu incearca sa-i salveze pe toti si
nu reuseste, El nu e atotputernic. Daca nu mantuieste pe toata lumea, atunci
mila Lui nu este universala. Rom. 9:18 spune clar ca mila Lui este limitata si
este acordata in mod suveran. A merita mila cuiva este o contradictie in
termeni. Iar firea din noi - ramasita a depravarii - se revolta impotriva
acestui aspect al suveranitatii Divine. Si scriitorul isi da seama de acest
lucru la fel ca si d-voastra.
2.
Sunt pasaje ca Ioan 3:16 si 1 Ioan 2:2
care par sa spuna ca Hristos a murit pentru fiecare individ. Oricum, cuvantul
"lume" rareori desemneaza conceptul de "fiecare individ al rasei
umane". Cuvantul "lume" este folosit uneori pentru a distinge pe
cei mantuiti de cei pierduti (1 Ioan 5:19); pe evrei de neamuri (Rom. 11:11-15)
si pe cei putini de cei multi (Ioan 12:19). Cred ca Ioan 3:16 si 1 Ioan 2:2 ne invata
ca Isus a murit atat pentru evrei cat si pentru neamuri. El a murit pentru
oamenii pacatosi dar nu pentru orice fel de pacatosi. Evreii au crezut ca Mesia
ii va scapa de sub robie si va distruge neamurile. Insa Ioan spune ca El este
sprijinul sau tronul de Mila pentru toti credinciosii indiferent de clasa
sociala sau culoare. In alte cuvinte, Hristos nu este un Mantuitor al intregului
trib. Daca consideram moartea lui Hristos din perspectiva substitutionista,
atunci sunt de acord cu Spurgeon ca El a murit numai pentru cei alesi. Daca El
a murit in locul fiecarui individ atunci fiecare individ va fi mantuit, altfel
moartea lui nu ar mai avea sens. Acum, eu cred ca intr-un anumit sens moartea
lui Hristos afecteaza fiecare individ. Dreptul de a judeca aceasta lume este rasplata
lui Hristos pentru suferintele Sale. Toata judecata a fost incredintata Fiului,
Ioan 5:22. In pilda comorii ascunse, Hristos este omul care a cumparat un camp
(lumea) de dragul comorii (cei alesi) adica de dragul acelora pe care El i-a
primit de
In 2 Petru 3:9, apostolul explica
de ce Domnul nu s-a intors pe acest pamant, motivul fiind ca, El vrea ca nimeni
sa nu piara ci toti sa se pocaiasca. Aceasta se refera la scopul voii Lui.
Scopul lui Dumnezeu este ca toti sa se pocaiasca si sa fie mantuiti. In indelunga
Lui suferinta, El asteapta pana cand toti "prea iubitii" au fost adusi
la pocainta. Cei "prea iubiti" sunt descrisi ca cei "care au capatat
o credinta de acelasi pret cu a noastra" (1:2); cei carora li s-a daruit
"tot ce priveste viata si evlavia" (1:3); si care au fugit de stricaciunea
care este in lume (1:4). In 2 Petru 3:15, apostolul le spune acelorasi prea
iubiti, ca trebuie sa considere indelunga suferinta a Domnului ca si mantuire. Indelunga
suferinta pentru cei alesi il tine pe Isus pe tronul Sau de mediere pana cand
toti vor fi salvati. Daca ar fi venit mai devreme decat era planificat, multi
dintre cei alesi n-ar fi fost mantuiti. Sunt crestin de 51 de ani, iar daca El
ar fi venit inainte de convertirea mea, as fi pierit in pacatele mele. Nu
acesta este scopul voii Sale, ca toti cei pe care Tatal i-a dat Lui, sa piara.
Cuvintele "toti" si "fiecare" sunt foarte rar folosite in
sensul absolut. Vezi Matei 3:5-7, 1 Cor. 4:5. Cuvantul "toti" din 2
Petru 3:9 ii reprezinta pe toti cei prea iubiti care vor fi adusi la pocainta.
Poate nu este corect gramatical, dar este corect teologic si necesar pentru
claritate. Hristos va veni sa judece numai atunci cand toti cei pe care Tatal
i-a dat Fiului vor veni la pocainta. Si atunci cand va veni El, ne va duce in
era unui "cer nou si a unui pamant nou", unde locuieste neprihanirea.
3.
Povestea pe care tatal d-voastra v-a
spus-o desemneaza multe cazuri de oameni care au parut a fi cercetati si totusi
s-au opus celor care incercau sa-i conduca
Exista o cercetare naturala cu
privire la pacat care poate fi simtita de oricine este confruntat cu pacatul
lui (Ioan 8:9), si este cercetarea evangheliei pe care o face Duhul Sfant si
care conduce la pocainta si credinta. Dumnezeu niciodata nu lasa neterminata
lucrarea pe care a inceput-o intr-un suflet, Filip. 1:6. Duhul Sfant, dupa parerea
mea, nu incearca niciodata sa regenereze sufletul unui ne-ales. Sunt multe
dovezi in Scriptura in legatura cu acest fapt. In Noul testament se vorbeste
despre cei dati Fiului de catre Tatal si a caror mantuire este asigurata. Acestia
sunt numiti "oi" si "alesi" inainte de a veni
Ati intrebat daca acea femeie a
fost sau nu "aleasa"? Nu stiu. Pot sa spun numai ca la acel moment nu
a dat dovada de a fi aleasa. Oricum este posibil ca mai tarziu sa fi fost
cercetata de Duhul Sfant cu privire la pacatul necredintei ei si adusa la pocainta.
Noi putem considera daca o persoana este aleasa sau nu, numai prin atitudinea
fata de evanghelia lui Hristos. Daca ea a fost o oaie a lui Hristos atunci cu
siguranta a venit
4.
"Multi sunt chemati dar putini
sunt alesi" (Mat. 20:16; 22:14). Chemare in Noul Testament inseamna de
obicei chemarea efectiva la mantuire - sfintii sunt facuti printr-o chemare
divina, dar pasajul de mai sus nu semnifica acest lucru. Inseamna, evident, ca
multi dintre cei care nu au fost alesi de Dumnezeu, aud invitatia de a-l
accepta pe Hristos, 1 Tes. 1:4-7; 2 Tes. 2:13. Chemare si alegere nu inseamna
acelasi lucru. Alegerea a avut loc in eternitate, in trecut; chemarea are loc in
timp si aduce convertirea la credinta in Hristos. Exista o chemare generala
adresata fiecarui credincios prin predicarea evangheliei, si exista o chemare
speciala a Duhului Sfant care induce acceptarea chemarii generale. Chemarea
generala prin predicarea evangheliei este adresata oamenilor ca si pacatosi;
chemarea speciala prin Duhul Sfant este adresata alesilor si rezulta in mantuire.
Rom. 8:28 se refera la aceasta chemare efectiva. Vezi de asemeni 1 Cor. 1:26;
Gal. 1:15-16.
5.
Va plangeti ca sunteti cuprinsa de un
fel de atitudine fatalista - "ce-o fi, o fi…". Este o diferenta imensa intre ceva rece si
impersonal numit "soarta" si lucrarea providentiala a unui Dumnezeu maret
si intelept. Lucrurile nu apar pur si simplu datorita soartei ci prin
Dumnezeul, "care face toate lucrurile dupa sfatul voii Sale", (Efes.
1:11). Dr. Charles Hodges a fost odata intrebat daca crede in "ce-o fi, o
fi…". El a replicat, "Da, cred; de ce?…ati vrea sa cred ca "ce-o
fi, nu va fi…"? Profetia este o prezicere divina a multor lucruri care
urmeaza sa se intample si aceste preziceri au avut loc sau vor urma.
Al doilea pasaj al scrisorii
d-voastra exprima un adevar glorios. Dumnezeu conduce aceasta lume, si poate
face chiar si mania omului sa-L laude pe Dumnezeu; El limiteaza chiar si ramasita
de rau pe care oamenii ar mai putea sa-l faca. Ps. 76:10; Prov. 21:1.
Daca ma refer la primul paragraf
al scrisorii d-voastre (pg. 27), este adevarat ca cei alesi vor fi mantuiti, si
ca lipsa marturisirii mele nu va impiedica planul lui Dumnezeu de a-i mantui.
Dumnezeu ma foloseste dar nu este dependent de mine. Nu indraznesc sa cred ca
Dumnezeu este neajutorat fara mine; daca eu nu cooperez atunci el va folosi pe
altcineva. Nu trebuie sa marturisesc cu gandul la obtinerea unor rezultate, ci
din ascultare de voia sau porunca Lui. Nu pot stii voia Lui cu privire la cei carora
le marturisesc. Noi trebuie sa marturisim oamenilor ca unor pacatosi, nu ca
unor pacatosi alesi. Alegerea nu are nici o legatura cu obligatia noastra de a
marturisi. Isaia a continuat sa predice chiar si atunci cand i s-a spus ca nu
vor fi rezultate bune in ce priveste raspunsurile oamenilor. Isaia 6:8-13.
Scrisoarea D-voastra se incheie
cu intrebari referitoare la rugaciune. Nu cred sa va fiu de prea mare ajutor
aici, dar voi face totusi cateva observatii. Rugaciunea este unul din
mijloacele prin care Dumnezeu aduce la indeplinire ceea ce a promis. Rugaciunea
implinita este realizarea Duhului Sfant. El cunoaste mintea si voia lui
Dumnezeu si mijloceste pentru noi in concordanta cu voia lui Dumnezeu. Romani
8:26-27. Cum poate stii cineva daca rugaciunea lui este compusa de Duhul Sfant,
nu pot spune. Insa Duhul Sfant ne conduce in rugaciune pentru acele lucruri
care sunt in interiorul spectrului voii divine, si daca cerem ceva dupa voia
Lui, El ne va auzi, 1 Ioan 5:14. Suntem invatati sa ne rugam ca voia Lui sa se
faca. Aceasta inseamna ca noi nu trebuie sa incercam sa schimbam voia Lui prin
rugaciunea noastra. Acest fapt ar lua controlul din mainile lui Dumnezeu si
ne-ar face pe noi raspunzatori.
Fie ca putem armoniza sau nu rugaciunea
noastra cu poruncile Lui, este datoria noastra sa ne rugam, pentru ca El ne
porunceste acest lucru, Luca 18:1. Rugaciunea implica doua aspecte: neputinta
noastra si puterea Lui. Rugaciunea e un act de dependenta de Dumnezeu, care
"poate sa faca mai mult decat cerem sau credem noi", Efes. 3:20.
Nu pretind ca pot reconcilia
doctrina poruncilor divine cu pasaje ca Iacov 4: 2-3 si 5:16. Dar pot vedea cum
rugaciunea poate prevala fara sa-L schimbe totusi pe Dumnezeu, mai ales daca o
consideram ca un mod in care voia Lui este adusa la indeplinire. In cazul lui
Muller, cred ca el a fost manat de Duhul Sfant sa stea toata noaptea pe
genunchi pentru a se ruga sa primeasca lapte pentru copii. Avem aceeasi problema
in cazul naufragiului lui Pavel asa cum e prezentat in Fapte 27. Cand orice
speranta de fi salvat a disparut (27:20), ingerul lui Dumnezeu i-a spus lui
Pavel ca nimeni nu va pieri. Apoi ii mangaie pe marinarii disperati, pe soldati
si pe prizonieri zicand: "Linistiti-va, caci am incredere in Dumnezeu ca
mi se va intampla asa cum mi s-a spus" (27:25). Apoi mai tarziu, cand
marinarii incercau sa fuga de pe corabie, Pavel a zis sutasului si ostasilor:
"Daca oamenii acestia nu vor ramanea in corabie, nu puteti fi scapati"(27:31).
Dumnezeu a afirmat ca nu va pieri nimeni si Pavel a crezut in El, si totusi a
crezut ca siguranta lor depindea de faptul daca marinarii ramaneau pe corabie.
L-am putea acuza pe Pavel de inconsecventa dar acesta este modul in care s-au
desfasurat lucrurile.
In ce priveste rugaciunea pentru
cei bolnavi, totdeauna trebuie sa ne rugam chiar daca nu stim care este voia
divina in diverse cazuri. Este hotarat ca orice om sa moara, si cand vine acel
moment, rugaciunea noastra nu va anula voia divina. David a recunoscut acest
lucru cand s-a rugat pentru copilul lui bolnav. A postit si s-a rugat cat timp
copilul a fost in viata, dar cand copilul a murit, el s-a plecat in fata aratarii
voii lui Dumnezeu si a zis, "Cat traia copilul posteam si plangeam, caci
ziceam: "Cine stie daca nu se va indura Domnul de mine si daca nu va trai
copilul?", 2 Sam. 12:22. Rugaciunea lui Pavel de a i se indeparta tepusul
este un alt exemplu de rugaciune in afara sferei voii lui Dumnezeu. Pavel s-a
rugat fara sa stie voia lui Dumnezeu, iar cand i s-a descoperit ca de fapt i se
va da har sustinator in loc de indepartarea tepusului, s-a plecat in supunere si
a spus: "Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele pentru ca
puterea lui Hristos sa ramana in
mine" (2 Cor. 12:9).
De multe ori mintea imi fuge la
razboiul groaznic dintre Nord si Sud, asa numitul razboi civil. Au fost oameni
ai lui Dumnezeu de ambele parti, oameni evlaviosi si oameni ai rugaciunii care
s-au rugat lui Dumnezeu pentru victorie. Cred ca se considera ca cei mai valorosi
oameni ai lui Dumnezeu au apartinut Armatei de Sud cu oameni ca Robert E. Lee,
Stonewall Jackson si Robert E. Johnston, si acum toti ne bucuram ca a fost voia
lui Dumnezeu ca Uniunea sa castige.
Cel mai potrivit lucru pentru
noi ar fi sa cautam fata lui Dumnezeu, sa ne rugam si sa multumim pentru
binecuvantarile Lui, si apoi sa ne plecam in fata modului misterios in care
Dumnezeu protejaza vietile noastre.
" Dumnezeu tine cheia a tot
ce este necunoscut,
si
ma bucur;
Daca alte maini ar detine cheia,
Sau daca mi-ar fi incredintat-o
mie,
As
fi trist.
"Ce s-ar intampla daca
grijile zilei de maine ar fi aici
Fara pic de
odihna!
As vrea mai
degraba ca El sa descuie acea zi
Si in timp ce
orele se scurg liber, El sa spuna:
"Voia mea este cea mai buna".
" Chiar
neclara-mi vedere
Ma face sa ma
simt in siguranta;
In bajbaiala de
pe cararea-mi incetosata,
Simt mana Lui; Il
aud spunand,
"Ajutorul
Meu este sigur".
"Nu pot
citi planurile lui de viitor;
Dar stiu atat;
Am zambetul fetei
Lui,
Si tot refugiul
harului Sau,
Cat sunt aici
jos.
Destul! Aceasta
acopera toate dorintele mele,
Si astfel ma
odihnesc!
Pentru ca acolo
unde nu pot eu vedea, vede El,
Si in grija Lui
voi fi in siguranta,
Binecuvantat
pentru totdeauna."
Suntem toti niste
bieti pacatosi in cautarea unui Salvator. Acest Salvator este Isus Hristos care
spune: "Cel ce vine la mine nu-l voi alunga". Daca Hristos este
Salvatorul pacatosilor, atunci acest biet pacatos se califica pentru mantuire. Il
laud ca a murit pentru mine, si il laud pe Duhul Sfant pentru ca m-a ajutat sa-mi
vad neputinta si pentru ca a luat lucrurile lui Hristos si mi le-a aratat mie.
Ioan 16:14-15.
Domnul sa va
binecuvanteze in legatura cu discutia care va avea loc in 5 noiembrie, si sa va
faca o binecuvantare pentru altii! As fi vrut sa va fiu mai de ajutor cu aceste
raspunsuri. Dati-mi voie totusi sa va indemn sa nu va ingrijorati de nereusita incercarii
de a reconcilia doctrine care par contradictorii mintii noastre limitate.
Cu adanci multumiri
pentru aceasta ocazie de a discuta lucrurile profunde ale lui Dumnezeu.
Al d-voastra
prin legatura evangheliei,
C. D. Cole
1505 Scotland
Street
Calgary,
Alberta
6 noiembrie,
1959
Domnule Dr. Cole,
Credeti ca mai rezistati sa cititi
inca o scrisoare de la mine? Voi incerca sa nu mai scriu asa de mult de aceasta
data!
Scrisoarea d-voastra minunata si
extraordinar de folositoare a sosit acum doua saptamani, deci dupa cum vedeti
cu mult timp inainte de intalnirea noastra de seara trecuta. Am vrut sa va raspund
imediat dar apoi m-am gandit ca as putea "sa impusc doi iepuri dintr-o
lovitura", vorbind asa…Multumesc foarte mult pentru scrisoare si pentru
scurta prezentare a intalnirii d-voastre.
Nu am cuvinte sa va spun cat de
mult apreciez timpul si energia depusa pentru a ajuta o persoana cu totul
necunoscuta…si totusi, poate ca la urma urmei nu suntem chiar asa de necunoscuti
unul fata de celalalt datorita legaturii pe care evanghelia o realizeaza. Insa,
mi-e teama ca a ati pus prea multa munca in raspunsul d-voastra atat de
detaliat si nu pot sa exprim cat de multumitoare va sunt pentru aceasta. Dar
mai mult decat atat, simt ca va datorez o nemarginita recunostinta pentru
articolul d-voastra despre doctrina alegerii care mi-a starnit interesul pentru
acest subiect si mai apoi dorinta de a-l studia. Ma simt ca si cum mi s-a
deschis o usa spre o lume complet noua, si sunt asa de incantata de aceasta,
Dr. Cole. Sper ca nu este gresit ca atribui o asa de mare importanta acestui
subiect, dar intr-un fel, simt ca este cea mai importanta si cea mai personala
doctrina din toata Biblia. Stiu ca nimic nu trebuie sa eclipseze doctrina mantuirii,
dar uneori simt ca nici chiar propria mea convertire nu a avut un impact asa de
puternic asupra mea ca aceasta doctrina. Cand ai fost crescut intr-o familie
crestina, ai auzit predicarea Scripturii din copilarie si ai fost activ in
biserica, cumva nu exista o delimitare clara ca in cazul in care te-ai intoarce
de la o viata plina de vicii. Oare acest lucru se intampla pentru ca noi nu simtim
in profunzimile fiintei noastre nevoia disperata dupa Hristos asa cum este
experimentata de cei care nu cresc in biserica? Nu stiu…, dar de multe ori am
simtit ca nu ma bucur de viata mea de crestin asa cum ar trebui. De multe ori,
parea invechita si plictisitoare aceasta viata. Uneori chiar ma intrebam daca
totusi sunt mantuita. Acum totul s-a schimbat. Insusi faptul ca mantuirea mea
este prin har in totalitate - atat in aplicarea ei cat si in administrare
- a determinat multe transformari in
fiinta mea. Si pentru aceasta, d-voastra trebuie sa va multumesc. Cat de
minunat trebuie sa fie faptul de a fi un lucrator pe care Dumnezeu sa-l
foloseasca asa de mult.
Cand am citit articolul d-voastra
pentru prima oara, pe langa toate celelalte obiectii ale mele cu privire la
doctrina alegerii, nu mi-a placut ideea ca (intr-un sens) nu am avut nici o
implicatie in convertirea mea. Totdeauna am presupus ca prin Duhul, aveam
destul discernamant si inteligenta sa realizez daca un anumit lucru merita luat
in considerare sau daca merita sa lupti pentru obtinerea lui. Niciodata nu m-am
gandit ca daca sunt aleasa, nu am nici o implicare in propria-mi mantuire -
nici chiar in acceptarea ei. Insa acum vad acest lucru ca fiind partea cea mai
buna a mantuirii. Te determina sa fii umil, iti taie respiratia, te sperie si
te incanta in acelasi timp. Nu pot sa-mi iau gandul de la acest lucru, Dr.
Cole. Cand ma gandesc ca toti acesti ani (am 41), am fost lipsita de aceasta invatatura
extraordinara si nu am simtit bucuria si incantarea ei.
Aceste aspecte au facut ca mantuirea
si convertirea mea sa fie mai reale si mai personale. Totdeauna I-am invidiat
pe cei care vorbeau cu asa de mare bucurie despre convertirea lor si care simteau
cu adevarat ca ceva s-a intamplat in viata lor (eu nu am putut spune asta
niciodata). Nu puteam sa-mi amintesc o perioada din viata mea in care n-am
crezut, daca intelegeti ce vreau sa spun. Si asta ma speria; mi-era o teama
ciudata de faptul ca poate la urma urmei tot ceea ce aveam era doar un set de
crezuri datorita faptului ca fusesem crescuta intr-o familie crestina si am
acceptat credinta asa cum am acceptat si celelalte tipare de conduita si gandire.
M-am rugat luni in sir ca daca sunt intr-adevar mantuita, Dumnezeu sa ma faca sa
realizez aceasta deasupra oricarei umbre de indoiala, si sa-mi dea
"bucuria mantuirii Sale", nu doar goliciunea unei vieti corecte.
Nici n-am visat ca voi primi
"marturia Duhului" prin doctrina alegerii. N-as vrea ca Dumnezeu sa
creada ca nu sunt recunoscatoare pentru mantuire. Sunt, dar chiar acum ma simt
parca mai recunoscatoare pentru alegere. E ceva rau in asta?
Asemeni cuiva care a fost salvat
de la inec in timp ce multi altii au pierit, ma intreb mereu: "de ce eu?,
de ce eu?". Inainte, cand ma trezeam dimineata ma simteam foarte obosita si
asa de mult mi-as fi dorit sa nu trebuiasca sa merg la lucru (sunt vaduva de razboi);
acum imediat ce deschid ochii am senzatia ca s-a intamplat ceva nou si incantator;
apoi ceva imi strafulgera mintea in valuri de amintiri… "esti aleasa"
si ma cuprinde o asa de mare bucurie incat ma trezesc imediat si sunt gata de
lucru.
Nu pot sa explic - dar daca intr-un
fel, consideri ca propria-ti convertire depinde si de tine intr-o masura oricat
de mica, cred ca acest fapt ia din maretia si stralucirea mantuirii. Dar cand gandul
si constientizarea acestui aspect realizeaza un impact total in fiinta ta (adica
faptul ca nu numai acordarea mantuirii se datoreaza harului lui Dumnezeu
ci si alegerea ta ca si recipient), nu
mai poti face nimic decat sa te adancesti in incantare, dragoste si lauda.
Acum, trebuie sa va povestesc
despre seara trecuta. Au fost aproape 30 de femei. In cei 7 sau 8 ani de cand
conduc acest grup, nu a existat ceva care sa aiba o impresie mai puternica
asupra lor decat doctrina alegerii! Au venit la ele cu Biblii, creioane si
…obiectii! Am trecut peste tot materialul din nou, cu mare grija, amintindu-le in
primul rand ca:
(a)
Alegerea a fost necesara datorita
depravarii omului, si am dezvoltat aceasta in jurul afirmatiei d-voastre potrivit
careia doar ne pacalim daca putem crede ca cineva ar dori vreodata sa-L caute
pe Dumnezeu in starea noastra neregenerata, in afara calauzirii Duhului Sfant si
a alegerii. (Gen. 6:5; Ps. 14:3; Isa. 64:3; Rom. 3:10; si Efes. 2:1- Le-am
rugat sa citeasca tare aceste referinte).
(b)
Suveranitatea lui Dumnezeu justifica
alegerea. El are aceleasi drepturi asupra noastra asemeni olarului asupra
lutului, etc., reliefand calitati ale lui Dumnezeu ca si absoluta Sa dreptate,
sfintenie, omniscienta, existenta de sine, etc, aspecte care il indreptatesc sa
actioneze intr-un mod suveran.
(c)
Dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu
protejaza alegerea; Aceasta nu poate fi nedreapta deoarece lui Dumnezeu ii este
imposibil sa faca ceva gresit, nedrept, neloial… "El nu se poate nega pe
Sine Insusi". Indiferent de cum ni se pare acest lucru, avem cunostinta si
linistea ca Judecatorul intregului pamant va face ce este drept.
Dupa ce mi-am sfarsit
prezentarea, participantii au pus intrebari. Mi-a parut insa rau de o femeie
din grup. A venit la biserica noastra de
Toti avem tendinta de a reactiona
la fel… credem ca daca decizia ar fi fost de partea noastra, am fi avut sanse
mai mari de a fi mantuiti decat cazul in care Dumnezeu ar stabili totul din
eternitate. Si aceasta se intampla deoarece nu acceptam sau nu vrem sa acceptam
ca suntem incapabili de a ajunge
Discutia noastra a continuat mai
mult de o ora si jumatate. Aceasta femeie a crezut si ea ca si celelalte ca
doctrina alegerii contrazice unele versete din Scriptura, ca de exemplu Ioan
3:16 si 1 Ioan 2:2. Am fost bucuroasa ca am avut la indemana explicatia d-voastra
cu privire la "toti" si "lumea" ca fiind folosite rareori in
sensul lor absolut.
De asemeni, Ioan 6:37, "Pe
cel ce vine la mine nu-l voi izgoni afara"…Le-am spus sa citeasca prima
parte a acestui verset si vor avea un soc; si eu am avut cand am citit. "Tot
ce-Mi da Tatal, va ajunge
Dupa aceea, in timp ce asteptam
ceaiul, femeia despre care vorbeam a venit la mine. Mi-a parut asa de rau de
ea; era tulburata si gata sa izbucneasca in lacrimi. Am intrebat-o,
"Edythe, s-au facut mai clare lucrurile?" A ezitat putin si a spus,
"Da, intr-un fel. Dar sunt alte aspecte pe care pur si simplu nu le pot
reconcilia cu propriile-mi idei despre Dumnezeu si Biblie". I-am raspuns,
"Nici nu incerca, Edythe, Dr. Cole mi-a spus sa nu incerc sa impac toate
punctele acestei invataturi cu celelalte pasaje din Scriptura deoarece voi
produce numai confuzie, si cred ca are dreptate". Apropo, ceea ce mi-ati
spus in legatura cu o minte confuza si dezorientata, m-a ajutat foarte mult din
punct de vedere personal. M-am eliberat de toate argumentele dupa ce am citit
scrisoarea d-voastra, si I-am spus Domnului ca m-am chinuit destul sa inghesui
oceanul Lui de teologie in cescuta mintii mele si mi-am propus sa nu mai fac atata
caz de lucrurile pe care nu le intelegeam. El le-a inteles si asta e suficient
pentru mine. Acela a fost momentul din care am inceput sa am o pace asa de
mare.
Am incercat sa-I spun aceste
lucruri lui Edythe; ea mi-a raspuns, "Marjorie, aproape ca mi-am iesit din
minti saptamana asta", si vocea i s-a oprit. Apoi a spus, "Nu ma pot
gandi la nimic altceva si mereu analizez si reanalizez pana cand ajung in
pragul nebuniei". Ma durea de mila pentru ea, pentru ca si eu trecusem
prin aceeasi experienta pana cand am primit scrisoarea d-voastra. Mi-a trecut
apoi prin minte ca poate scrisoarea d-voastra ar putea-o ajuta si pe ea. Asa ca
am intrebat-o daca ar vrea sa citeasca intrebarile mele adresate d-voastra si raspunsul
d-voastra. A fost extraordinar de bucuroasa. Le aveam la mine asa ca I le-am
dat pe loc. Vreti va rog sa va rugati impreuna cu mine pentru ca aceasta femeie
sa primeasca pace si sa invete cu ajutorul Duhului Sfant sa iubeasca aceasta
doctrina asa cum o iubim si noi?
O alta femeie, nou venita in
acest grup, (insa venea la noi la biserica de cativa ani),cu un zambet foarte
placut mi-a spus la sfarsit, "Si eu simt la fel ca tine; acum stiu sa sunt
aleasa si e de-a dreptul incantator; dar tare mult as fi vrut sa-l sa-l vezi si
pe sotul meu. Atat de mult a vrut si el sa vina in aceasta seara, chiar m-a intrebat
daca te-ai supara daca s-ar strecura incet pe un scaun din spate"! Se pare
ca sotul a luat brosura de la ea si a citit-o; a fost incantat de ea, a
studiat-o, a citit-o din nou si a spus nu a mai auzit niciodata in viata lui
ceva asemanator acestei doctrine. De ce nu auzim mai multe despre aceasta
doctrina? Si stiti, Dr. Cole, mai multi oameni m-au intrebat acelasi lucru,
"De ce pastorii nostri nu ne predica despre aceasta doctrina?".
O fata din zona de sud (din
Texas, dar nu cea despre care v-am vorbit in prima mea scrisoare; ea nu a venit
seara trecuta) a fost si ea foarte interesata recunoscand totusi ca de cateva
ori unele dintre ideile si modurile ei de intelegere au fost puternic atacate. Cu
toate acestea seara trecuta in timp ce incheiam discutia, am auzit-o spunand cu
o privire stralucitoare, "Ce e cert este ca iti alunga frica de moarte,
nu-i asa?" Si stiti ceva…? Este exact ceea ce simt si eu cu toata taria.
Am ramas inmarmurita cand am auzit-o - era exact ecoul inimii mele. Uneori
chiar simt o dorinta de a ajunge cat mai repede in cer sa invat mai multe
despre alegere si alte aspecte din Biblie.
O a treia femeie, mama a unui baietel
de 6 ani mi-a spus: " Marjorie, nu stiu ce sa spun. E minunat. De cand am
facut acest studiu si am inceput sa ma gandesc la aceasta doctrina, totul a inceput
sa se clarifice in mintea mea; asa de multe versete din Scriptura care nu-mi
erau clare, acum au inceput sa se armonizeze si sa aiba sens.
O alta fata care a vorbit cu
mine in repetate randuri, mi-a spus ca la inceput (cand am tinut prima lectie in
septembrie) a simtit ca nu este de acord cu ceea ce am spus. Dar pe masura ce
citea brosura d-voastra si se gandea mai mult la acest aspect, incepea tot mai
mult sa creada ca aceasta doctrina este cu adevarat prezenta in Biblie si prin
urmare ea ar trebui sa accepte sa creada in aceasta doctrina si sa lase la o
parte partile pe care nu le intelege pana cand ajunge in cer. Seara trecuta,
dupa ce am terminat, mi-a suflat peste masa, "Si eu sunt bucuroasa in
seara asta, Marjorie! Dar mi-e teama ca unele dintre noi, nu sunt. Insa, cu
ele, problema este mai de graba ca nu vor.
Oricum, ma rog ca Duhul Sfant sa-si
faca lucrarea in inimile acelora care sunt dezorientati sau impotrivitori. Cred
ca insasi interesul lor in acest subiect e un semn incurajator, si asa cum ati
afirmat si d-voastra, nici unuia dintre noi nu-i place aceasta doctrina; Duhul
Sfant e acela care trebuie sa ne invete s-o iubim.
Am promis ca nu o sa va mai
scriu o scrisoare lunga si totusi v-am scris. Sper ca nu v-am plictisit. Insa ma
simt asa de incarcata cu toate acestea si va sunt asa de indatorata incat am
simtit nevoia sa va spun aceste lucruri. Aveti cumva si alte invataturi
prezentate sub forma de brosuri? M-am uitat zilele trecute peste niste brosuri
mai vechi din seria "Marturii" (engl. "Witnesses") si am vazut
cateva dintre cartile d-voastra sub forma de serii de volume, despre Pacat, Mantuire,
etc. As vrea tare mult sa am seria completa. Am comandat deja 40 de exemplare
ale brosurii d-voastre "Alegerea" si le-am distribuit grupului meu in
septembrie, deci de atunci incoace, le-au putut studia si examina in detaliu.
Nu va voi putea multumi niciodata indeajuns pentru articolul d-voastra. Cu
siguranta Dumnezeu v-a calauzit sa-l faceti public.
Ar fi asa de minunat sa ascultam
asemenea predici si in prezent. Pastorii, in loc de a tine acele predici
"de lapte", predigerate si tematice asa de des intalnite, de ce nu
mai tin predici doctrinale acum? Nu-i de mirare ca in zilele noastre crestinii
nu mai sunt puternici si nu mai stiu
care sunt principiile in care cred, n-au apucat niciodata sa treaca de la lapte
la carne. Am auzit un pastor baptist spunand ca suntem crestini care se hranesc
cu gustari cand de fapt ar trebui sa fim crestini care se hranesc cu o cina
bogata. Si cred ca avea dreptate.
Acum trebuie sa inchei. Din nou,
va rog sa primiti multumirile mele pentru tot ceea ce ati facut pentru mine. Ma
rog ca Dumnezeu sa va binecuvanteze din plin pe d-voastra, familia si lucrarea
d-voastra care sunt convinsa ca va fi roditoare mult peste imaginatia si asteptarile
d-voastra.
Sora d-voastra in Domnul,
Marjorie Bond
1505 Scotland
Street
Calgary,
Alberta
7 decembrie,
1959
Domnule Dr. Cole,
Dupa ce v-am trimis felicitarea
de Craciun, am primit cartile d-voastra, "Speranta Cereasca" si
"Doctrinele Divine". Multumesc foarte mult. Mi-a placut enorm de mult
studiul cu privire la doctrina lui Dumnezeu. Cat il preamareste, il inalta, si ii
recunoaste adevarata pozitie care I se cuvine de Rege al regilor si Domn al
domnilor! Am inceput sa simt de mult timp ca biserica crestina are nevoie de o
viziune noua a sfinteniei si maretiei lui Dumnezeu, si sa realizeze ca El este
"Cel Preainalt si Preamaret care dainuieste vesnic". Este prea mult
spirit de camaraderie in atitudinea noastra fata de Dumnezeu, in zilele
noastre.
Tare mult mi-as dori ca pastorii
din zilele noastre sa predice din doctrine. Cred ca membrii bisericilor noastre
ar fi inradacinati mai ferm in credinta daca am beneficia de mai multa invatatura
doctrinala si de mai putina invatatura "usoara"!
Apropo de studiul nostru despre
doctrina alegerii, inca mai primesc diverse comentarii si pareri de la unele
membre din grup. Nimic din ceea ce am studiat pana acum nu a mai starnit atata
interes. De asemeni am oferit pastorului nostru un exemplar al brosurii
d-voastre; ii astept reactia!
Cu cateva saptamani in urma,
eram in vizita la niste prieteni dintr-o alta biserica baptista, si a venit
vorba despre grupul meu de studiu biblic si doctrina alegerii. Va vine sa credeti?…Nici
o persoana din acea incapere, afara de membrii familiei mele, nu a auzit despre
alegere, ce sa mai vorbim de a intelege aceasta doctrina? Si totusi, toti erau
crestini buni - nu doar membrii nominali ai unei biserici.
Nu ajunsesem decat la niste
discutii preliminare despre acest subiect cand discutia noastra a fost intrerupta.
Insa am putut sa-mi dau seama ca nu a fost prea bine primita! (Asa cum spuneati,
toti suntem arminieni la origine). In acea seara la discutie a fost prezenta si
o anumita femeie impreuna cu tatal ei mai in varsta si care se mutasera cu doi
ani in urma in Arizona iar acum locuiau din nou in Calgary. Acum doua saptamani
dau peste aceasta femeie la oficiul postal din zona noastra. Lucra temporar
acolo si pentru ca erau deja cativa oameni care asteptau sa fie serviti, nu
prea a avut timp sa stea de vorba cu mine. Insa in timp ce ma pregateam sa
plec, mi-a spus: "Marjorie, as vrea sa stam de vorba candva despre problema
pe care am discutat-o
Domnule Dr. Cole, mi-e greu sa va
deranjez cu intrebarile mele cand stiu ca sunteti asa de ocupat, dar simt ca
sunteti foarte bine pregatit in acest domeniu si ca ma puteti ajuta mai mult
decat oricine altcineva. As putea sa va mai deranjez cu inca una sau doua intrebari?
(a)
Ce se intelege prin a intari
"chemarea si alegerea voastra"? La inceput cand am citit 2 Petru 1:5-
(b) Cuvantul "toti"
din Romani 11:32, credeti ca reprezinta un alt exemplu in care acest cuvant nu
este folosit in sens absolut? Ma refer la partea in care spune "ca El sa
aiba mila de toti". Unii considera ca acest verset se opune doctrinei
alegerii,
argumentand ca daca Dumnezeu ar
vrea sa aiba mila de toti, atunci n-ar mai alege pe unii oameni pentru mantuire
asa cum sustine doctrina alegerii.
(c) De asemeni, pentru ca tot
suntem
Nu stiu de ce, dar gandul de a
avea pacatele expuse la vedere, chiar daca nu voi fi pedepsita pentru ele, mi
se pare ca rapeste cerului o cantitate considerabila de bucurie. Am avut o cadere
spirituala foarte grava acum cativa ani, si cu toate ca acum il iubesc pe
Domnul mai mult ca niciodata, uneori simt totusi ca nimic nu poate sterge pacatele
acelor ani. Dumnezeu stie totul despre ele si m-a iertat; de ce trebuie sa fie
dezvaluite pentru ca toata lumea sa le vada, atunci cand ajung in cer?
Am crezut ca pasajele din Psalmi
care spun " cat de departe este estul de vest, atat de departe voi alunga
nelegiuirea de la tine", inseamna ca odata ce am fost mantuiti, Dumnezeu a
sters pacatele noastre si niciodata nu va mai trebui sa mai auzim de ele. Dar
se pare ca sunt unele versete in epistole care ne-ar determina sa credem ca desi
nu vom fi pedepsiti pentru pacatele noastre prin a merge in iad dar ca totusi
va trebui sa dam socoteala pentru aceste pacate. Daca asa stau lucrurile, cred
ca nici un crestin n-ar mai muri impacat cu adevarat, stiind ce-l asteapta. (De
ce oare ne este mai teama de parerea oamenilor decat de cea a lui Dumnezeu?)
(d)
Ultima mea intrebare se refera la
paginile 7-9 din brosura d-voastra "Speranta Cereasca" (engl.
"The Heavenly Hope"). Totdeauna am stiut (chiar inainte de a studia
doctrina alegerii), si am invatat atat din Scriptura cat si din diverse imnuri si
predici pe care le-am auzit, ca este periculos sa amani mantuirea pentru ca viata
ti-ar putea fi curmata inainte de a-l accepta pe Hristos si astfel ai putea fi
aruncat intr-o eternitate lipsita de prezenta lui Isus.
Dar potrivit cu doctrina
alegerii, nici unul dintre cei alesi pentru mantuire nu vor putea muri fara a
fi salvati. Corect? ("Tot ceea ce Tatal mi-a dat va veni
Mi se pare ca lucrurile au inceput
sa se clarifice in mintea mea, pana la punctul la care le pot eu pricepe. Dar cand
citesc ceva, sunt din nou dezorientata!
Dupa cum am spus, si eu credeam
ca este riscant sa amani mantuirea. Toti scriitorii de imnuri crestine vorbesc
despre aceasta. Dar de cand studiez doctrina alegerii, imi dau seama ca poate
am gresit. De fapt nu este o urgenta
reala, in sensul ca nu reprezinta o chestiune de viata si moarte. Nici un om nu
poate muri inainte de a fi mantuit daca Dumnezeu doreste sa-l mantuiasca.
Atunci, de ce unii pastori (chiar dintre cei ca d-voastra care cred in alegere)
indeamna pe oameni sa nu mai piarda timpul ci sa-l primeasca pe Hristos pana nu
e prea tarziu? Niciodata nu-i prea tarziu pentru o persoana aleasa, nu-i asa?
V-as fi recunoscatoare daca mi-ati
clarifica acest aspect.
Mi-e teama ca la un moment dat
datorita faptului ca va scriu scrisori atat de lungi nu veti mai dori sa primiti
scrisori de la mine. As avea atatea intrebari de pus, insa pastorii moderni, ca
si medicii, sunt asa de ocupati incat nu mai au timp pentru oameni.
Va multumesc din nou pentru tot
ajutorul pe care mi l-ati acordat si Dumnezeu sa va binecuvinteze in continuare.
Cu sinceritate,
Marjorie Bond
746 West Noel
Madisonville,
Kentucky
17 decembrie,
1959
Draga mea Marjorie,
Salutari si cele mai bune urari
de bine cu ocazia acestor sarbatori!
Cand ti-am trimis cartile, am
avut de gand sa-ti trimit imediat si o scrisoare pentru ati explica faptul ca
nu esti obligata sa le platesti deoarece nu le-ai comandat. Din pacate alte
lucruri mi-au luat-o inainte si inca mai planuiam sa-ti scriu cand de fapt a aparut
scrisoarea ta in care era inclusa plata cartilor. Cred ca ar trebui sa-ti
trimit inapoi o parte din bani deoarece ai platit mai mult decat era necesar
pentru ceea ce ti-am trimis eu. Numarul de carti si brosuri pe care le-am scris
aproape s-a epuizat si acesta a fost unu din motivele care m-au determinat sa-ti
trimit cartile respective. Volumul despre PACAT si MANTUIRE nu au fost inca
redactate sub forma de carte. Am una sau doua carti mari care contin articole
publicate in diverse reviste. La varsta mea (am 75 de ani), nu mai imi propun sa
public carti. Oricum, am multi prieteni printre pastorii tineri si unii poate
vor vrea sa-mi publice scrierile dupa ce eu nu mai sunt.
Dupa aceasta scurta introducere,
ma voi indrepta acum spre intrebarile tale in speranta ca iti vor fi de ajutor.
(a)
Indemnul lui Petru "sa va intariti
chemarea si alegerea voastra", este o avertizare impotriva superficialitatii.
Adica, sa nu luam mantuirea noastra de buna fara sa avem o marturie clara a
acestui lucru. Bineinteles ca se refera la a o intari pentru noi insine,
deoarece noi nu putem intari nimic pentru Dumnezeu. Cuvintele lui se refera la
asigurare (intarire) si nu la mantuire. Incepe cu harul credintei ca si darul
lui Dumnezeu, si ne indeamna sa cladim pe aceasta credinta astfel ca vietile
noastre sa nu fie goale si neroditoare. Nici un credincios neroditor nu poate
avea siguranta mantuirii ca experienta subiectiva. (Apropo de experienta ta cand
ai avut acea cadere spirituala.)
(b)
Cred ca "toti" din Rom. 11:32
este folosit in sens relativ si nu absolut, altfel am avea mantuire universala.
Mai mult, Rom. 9:18 spune ca Dumnezeu este suveran in ce priveste manifestarea
milei Lui. Aceasta nu inseamna ca el refuza sa-si manifeste mila fata de cineva
care se increde in Hristos, ci ca El nu ii determina pe toti sa caute mila Lui
- unii sunt lasati la dispozitia vointei lor carnale.
(c)
Crestinul va fi judecat pentru lucrarile
lui si nu pentru pacatele lui. Pacatele lui au fost judecate in Hristos si nu
vor apare in ziua judecatii pentru a-l condamna. Mantuirea este prin har; rasplata
este prin munca. Vor fi niveluri atat in cer cat si in iad, deoarece atat cei mantuiti
cat si cei pierduti vor fi judecati pentru faptele lor - cei pierduti vor primi
gradul de pedeapsa pe masura faptelor lor rele, si cei mantuiti vor primi
glorie pe masura lucrarii lor. Nu ma astept sa am o rasplata ca cea a lui Pavel
deoarece lucrarea mea nu o egaleaza pe a lui.
Romani 2 abordeaza principiile
judecatii sub lege: (1) trebuie sa fie potrivita cu adevarul (v.2), aceasta inseamna
sa fie potrivita cu faptele; (2) trebuie sa fie pe masura faptelor (v. 6); (3)
nu se are in vedere fata omului (v. 11 si 12). Capitolul nu ne arata cum sa fim
mantuiti, ci la ce ne putem astepta de la lege, fie ca sunt evrei sau neamuri.
Romani 14 ii avertizeaza pe
credinciosi cu privire la a judeca pe celalalt pentru diverse scrupule
referitoare la consumarea anumitor alimente si ii indeamna sa tina cont de
faptul ca toti vom sta inaintea scaunului de judecata al lui Hristos (v. 10).
Lui Dumnezeu ii vom da socoteala de ceea ce am facut, nu unii altora.
1 Corinteni 4 abordeaza judecata
crestinului ca si administrator in slujba lui Dumnezeu. Noi nu putem judeca sau
evalua lucrarea celuilalt aici si acum, pentru ca sunt atat de multe lucruri pe
care nu le cunoastem, ca de exemplu motivatii si lucruri ascunse, dar cand Isus
va veni, El va stii totul despre noi, si "atunci fiecare isi va capata
lauda de
(d)
Trebuie sa ne adresam celor pierduti ca
unor pacatosi, nu ca unor pacatosi alesi. Noi nu stim care sunt alesii pana cand
acestia nu-si manifesta alegerea prin credinta si fapte bune. Si intr-adevar
trebuie sa ne adresam lor ca unora care au nevoie de mantuire, si sa-i indemnam
sa se increada in unul si singurul Mantuitor - si sa se increada acum. Sa le
spunem sa se increada in El imediat sau sa mai astepte putin?
Este adevarat ca "niciunul
dintre cei alesi pentru a fi mantuiti nu vor putea muri nemantuiti". Dar
aceasta nu inseamna ca ei vor putea fi mantuiti in afara credintei in Domnul
Isus Hristos. Si mijloacele prin care se realizeaza mantuirea sunt la fel de
bine alese ca si cei alesi. Citeste 2 Tes. 2:13-14.
Pavel a cunoscut doctrina
alegerii mai mult decat oricine, si totusi i-a indemnat pe oameni sa vina
Vor fi anumite lucruri pe care
nu le putem intelege si doctrine pe care nu le vom putea armoniza, dar porunca
Lui pentru noi de a marturisii tuturor oamenilor despre Isus Hristos, este
foarte clara. Lucrurile ascunse apartin lui Dumnezeu, dar lucrurile descoperite
stabilesc indatoririle noastre, (Deut. 29:29).
Cu dragoste crestineasca,
C.D. Cole