Doctrina biblica

a alegerii

 

De C. D.  Cole

 

 

 

 Partea I - Doctrina  Biblica A Alegerii

 

Partea a II-a - Intrebarile si raspunsurile Dr. Cole cu privire la Doctrina Alegerii si alte subiecte aferente.

 

 

 

 

INTRODUCERE LA EDITIA ROMANEASCA

 

          Cu mare placere si cu speranta mare publicam DOCTRINA BIBLICA A ALEGERII in romaneste.  Este foarte important si binefacator sa cunoastem aceasta doctrina.  Credem ca aceasta carte mica si doctrina ei odata studiate vor fi o incurajare si un ajutor.

 

          Biblia spune multe despre alegeri dar multi oameni Crestini nu inteleg aceasta doctrina.  Dar pentru ca ,,Mintuirea vine de la Domnul" (Iona 2.9) doctrina alegerii este doctrina minunata!  Aceasta doctrina, inteleasa corect Ii aduce multa glorie lui Dumnezeu.  O sa fie un prilej de mai multa credinta in Dumnezeu si chiar mai mult de ,,bucuria mintuirii Tale."

 

          Vrem ca prin aceasta carte mica ,,sa lucram si noi impreuna la bucuria voastra" (2 Corinteni 1. 24).

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu,

 

Curtis Pugh

21 martie, 2000

Timisoara, Romania

 

Fratele Pavel a scris, ,,De aceea rabd totul pentru cei alesi, pentru ca si ei sa capete mintuirea care este in Hristos Isus, impreuna cu slava vecinica" (2 Timotei 2.10).

 

 

 

 

 

Partea I

 

 

INTRODUCERE

 

 

Interactiunea cu  scrierile D-lui doctor C.D. Cole, m-a determinat sa ma simt un om binecuvantat. D-l Cole a fost un predicator profund doctrinar cu un dar deosebit de a pune cuvintele vorbite intr-o forma scrisa. Fratele Cole a parasit deja aceasta viata si este cu Domnul acum. A trait insa indeajuns pentru a-si vedea publicat cel de-al doilea volum al lucrarii sale despre Pacat, Mantuire si Slujire. De fapt a murit chiar citind aceasta carte.

 

Biserica Baptista "Bryan Station" a hotarat sa-i publice scrierile. Fiul lui ne-a dat permisiunea de a le tipari iar aceasta carte face parte din seriile de carti pe care speram sa le publicam. Partea I a mai fost tiparita inainte iar acum doar o retiparim exact cum a fost in forma initiala. Partea a-II-a a acestei carti va fi prezentata la sfarsitul primei parti, in cadrul unei introduceri similare cu aceasta.

 

Fie ca Domnul sa binecuvanteze Cuvantul Lui in timp ce este citit de cei care cerceteaza aceste pagini.

 

 

Alfred M. Gormley

Pastor: Bryan Station Baptist Church

Lexington, Kentucky

 

 

 

Ales! - Ce cuvant binecuvantat! Ce doctrina glorioasa! Cine nu se bucura sa stie ca a fost ales pentru niste binecuvantari marete? Alegerea este intru mantuire - este cea mai mare dintre toate binecuvantarile. Din pacate, acesta este un adevar neglijat chiar de cei care pretind a crede in el, iar altii au un sentiment de repulsie atunci cand se aminteste despre acest adevar revelat biblic, care il onoreaza pe Dumnezeu si il smereste pe om. Spurgeon spunea: "Se pare ca exista o prejudecata inversunata in mintea oamenilor impotriva acestei doctrine, si desi multe alte doctrine sunt primite de crestinii practicanti, unele cu o anumita rezerva, altele cu bucurie, totusi aceasta doctrina, de cele mai multe ori, este desconsiderata si data la o parte."

 

 Daca acest lucru era adevarat pe timpul lui Spurgeon, cu atat mai adevarat este in zilele noastre. Cu privire la aceasta doctrina, este o indepartare alarmanta fata de credinta parintilor nostri baptisti. Atingand acest aspect al credintei noastre, baptistii au ajuns la punctul in care au un crez calvinist si un cler arminian.

 

Totusi sunt unii care iubesc doctrina Alegerii. Pentru ei Alegerea este fundamentul pe care se sprijina celelalte doctrine ale rascumpararii omului. O iubesc destul de mult incat s-o predice in ciuda criticismului si a persecutiei. Acestia mai degraba ar renunta la amvoane decat sa taca cu privire la acest pretios crez al unei credinte mantuitoare. Dar toti cei care iubesc aceasta doctrina au urat-o odata, de aceea nu au cu ce se mandri. Orice om prin natura lui este arminian. Pentru a face un om sa iubeasca doctrina Alegerii e necesara lucrarea regeneratoare a Duhului Sfant si Cuvantul lui Dumnezeu explicat de Duhul lui Dumnezeu. Cat de important este ca cei credinciosi sa aiba atitudinea unui elev care invata! Pentru a face aceasta

 trebuie sa recunoastem superioritatea intelepciunii lui Dumnezeu ale carui ganduri nu se potrivesc totdeauna cu ale noastre. Biblia ne-a fost data pentru a ne corecta gandirea. Pocainta este o schimbare a mintii care rezulta intr-o schimbare a gandirii. Noi nu putem veni la Biblie pentru a o critica ci Biblia ne critica pe noi. Nu ne putem apropia de Biblie considerandu-ne infailibili, ci prin har putem veni in umilinta. Fie ca harul sa fie dat fiecarui scriitor si cititor astfel incat sa avem o atitudine corecta a inimii in fata lui Dumnezeu. Cea mai sigura marturie a unei stari mantuite este aceea de a avea o atitudine corecta fata de Cuvantul lui Dumnezeu. Draga cititorule, da-i voie scriitorului sa te atentioneze cu privire la orice intnetie de "a lua in ras" doctrinele Bibliei.

 

Doctrinele harului si-au gasit expresia in doua sisteme de teologie cunoscute sub numele de Calvinism si Arminianism. Aceste doua sisteme nu au fost denumite dupa numele fondatorilor lor ci dupa numele celor care le-au popularizat. Sistemul de adevaruri cunoscut sub numele de Calvinism a fost predicat de Augustin destul de devreme, si inainte de Augustin, de Hristos si de Apostoli, fiind evidentiat in mod special de Apostolul Pavel.  Sistemul de erori cunoscut sub numele de Arminianism a fost proclamat de Pelagius in sec. V. Nu exista pozitie de mijloc intre aceste doua sisteme; fiecare om, in gandirea lui religioasa, se situeaza fie pe una fie pe cealalta dintre aceste pozitii. Unii incearca sa le imbine pe cele doua insa acesta nu este un mod corect de a gandi. Sa spui ca nu esti nici calvinist nici arminian inseamna ca incerci sa eviti subiectul. Doctrinele lui Pavel sunt reprezentate fie de Calvinism fie de Arminianism. Sistemul adevarat este cel bazat pe adevarul depravarii inerente si totale a omului; sistemul fals este cel bazat pe dogma romana a liberii alegeri.

 

 

 

 

Aspecte generale pentru inlaturarea prejudecatilor

 

 

Nu exista alta doctrina interpretata mai gresit. Argumentul fratelui A.S Pettie impotriva dusmanilor depravarii totale este aplicabil si aici, atunci cand acesta spune: " Nu va asteptati niciodata la o afirmatie corecta cu privire la aceasta doctrina atunci cand aceasta vine de pe buze ostile". Modul in care a fost tratata doctrina alegerii de catre oponentii ei, a fost asemanator cu modul in care primii crestini au fost tratati de imparatii romani pagani. Crestinii din primele veacuri erau adesea imbracati in piei de animale injunghiate si dati spre a fi atacati de animale salbatice. In acelasi mod si doctrina alegerii este imbracata intr-o haina urata pentru a putea fi ridiculizata. Vom incerca acum sa dezbracam acest adevar glorios de acea haina falsa si vicioasa cu care mainile dusmanoase l-au robit, pentru ca apoi sa-l acoperim cu haina sfinteniei si a intelepciunii.

 

1.    Alegerea nu inseamna mantuire dar este intru mantuire. "Ce putem spune atunci? Ca Israel n-a capatat ce cauta, iar ramasita aleasa a capatat; pe cand ceilalti au fost impietriti" (Rom. 11:7)." De la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mantuire" (2 Tes. 2:13).  Acum daca cei alesi obtin mantuirea si daca alegerea este intru mantuire, atunci alegerea trebuie sa preceada mantuirea. Oamenii sunt mantuiti cand cred in Hristos nu cand sunt alesi. Roosevelt nu a devenit presedinte cand a fost ales ci cand a fost inaugurat. A fost nu numai o alegere ci si o intrare in aceasta postura. Alesii lui Dumnezeu sunt indusi in pozitia de sfintire prin chemarea efectiva, (lucrarea miscatoare a Duhului Sfant) prin care au inceput sa creada in Evanghelie. Vezi 1 Cor. 1:29; 2 Tes. 2: 13, 14.

2.    Alegerea nu reprezinta cauza trimiterii in iad a nimanui, deoarece alegerea este intru mantuire. Nici macar ne-alegerea nu este responsabila pentru condamnarea pacatosilor. Pacatul este cel care trimite oamenii in iad, si toti oamenii sunt pacatosi prin natura si faptele lor - toti sunt pacatosi indiferent de alegere sau ne-alegere. Faptul ca alegerea este intru mantuire nu inseamna ca ne-alegerea este intru condamnare. In viata noastra, pacatul este elementul care ne condamna. Alegerea nu dauneaza nimanui.

3.    Alegerea apartine sistemului de har. In zilele apostolului Pavel era o ramasita printre evrei care a fost mantuita prin alegerea harului. Atitudinea oamenilor cu privire la alegere este testul acid al credintei lor in har. Cei care se opun alegerii nu pot sustine cu tarie ca ei cred in mantuirea prin har. Aceasta s-a putut vedea in crezurile Crestinismului. Acele denominatiuni care cred in mantuirea prin fapte nu au nici un loc in confesiunile lor de credinta pentru doctrina alegerii; cei care cred in mantuirea prin har, in afara meritelor umane, nu au uitat sa includa alegerea in crezul scris. Primul grup este reprezentat de romano-catolici, al doilea de baptisti.

4.    Alegerea nu impiedica mantuirea nimanui dintre cei care ar vrea sa fie mantuiti. Dar trebuie facuta distinctia intre simpla dorinta de a scapa de iad si dorinta de a fi mantuit de sau din pacat. Dorinta de a scapa de iad e o dorinta naturala - nimeni n-ar vrea sa arda. Dorinta de a fi mantuit de pacat e o dorinta spirituala care rezulta din lucrarea de cercetare a Duhului Sfant. Iar harul lui Dumnezeu care alege este chiar mama acestei dorinte. Sa reprezinti doctrina alegerii prin a spune ca Dumnezeu a dat un ospat al evangheliei si un om a venit la masa flamand dupa o bucata de paine, iar Dumnezeu ii spune "Nu, asta nu-i pentru tine, tu nu faci parte dintre cei alesi", inseamna o deformare a adevarului despre sfanta doctrina. Iata adevarul: - Dumnezeu a dat acest ospat dar problema este ca nimeni nu vine la masa. "Toti intr-un singur glas au inceput sa gaseasca scuze". Dumnezeu stia sigur cum va reactiona natura pervertita a omului, asa ca n-a precupetit nici un efort pentru a-si umple mesele. Prin urmare El le spune servitorilor sa mearga afara si sa-i indemne sa intre (vezi Luca 14:23). Daca n-ar fi lucrarea de mantuire a lui Hristos, n-ar fi nici un ospat; daca n-ar fi lucrarea de convingere a Duhului Sfant, n-ar fi nici un musafir la masa. O simpla invitatie nu aduce pe nimeni la masa.

5.    Alegerea inseamna ca destinul omului este in mainile lui Dumnezeu. Multi dintre noi considera ca o axioma, afirmatia potrivit careia destinul fiecarui om este in mainile lui. Dar aceasta inseamna sa negi chiar esenta Scripturii. Destinul omului nu este niciodata in propriile-i maini, nici inainte si nici dupa ce este salvat. A fost destinul meu in mainile mele inainte de a fi mantuit? Daca este asa, eu m-am regenerat pe mine insumi; am inviat, prin propria-mi putere dintr-o stare de pacat si moarte. Eu sunt propriul meu binefacator si nu am nimanui cui sa multumesc decat mie insumi pentru ca sunt viu si salvat. Sa piara un asemenea gand! Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt. Citeste Ioan 1:13; Efeseni 2:1-10; 2 Tim. 1:9; Iacov 1:18.

 

Dar acum, este destinul meu in mainile mele? In acest caz as putea fie sa ma sustin mantuit fie sa-mi pierd mantuirea. In Biblie insa scrie ca noi suntem sustinuti de puterea lui Dumnezeu prin credinta. 1 Petru 1:15; Ps. 37:28; Ioan 10: 27-29; Filip. 1:6; Evr. 13:5. Daca destinul meu nu este in siguranta in mainile mele dupa ce sunt mantuit cum ar putea fi in siguranta inainte de convertirea mea? Sfantul lui Dumnezeu moare, trupul lui merge in mormant si devine o mare de tarana. Este atunci destinul lui in propriile-i maini? Daca este asa, ce speranta poate el avea de a iesi din mormant cu un trup nemuritor si perfect? Nici una, daca destinul lui este in propriile-i maini.

 

Aceasta teorie potrivit careia destinul unui sfant este sau a fost in propriile lui maini, rastoarna chiar legile naturii si implica faptul ca apa s-ar putea ridica deasupra nivelului punctului ei de izvorare; sau ca un om s-ar putea urca in pod tragandu-se de sireturi, ca un etiopian si-ar putea schimba culoarea sau ca un leopard si-ar putea sterge petele, ca un om mort si-ar putea da viata, ca evolutia e adevarata si Dumnezeu este un mincinos. Teoria potrivit careia destinul cuiva ar putea fi in propriile lui maini produce incredere in sine si supraevaluare. Credinta ca destinul este in mainile lui Dumnezeu produce lepadare de sine si credinta in Dumnezeu.

 

6.    Alegerea sta in picioare sau cade in functie de modul in care intelegem doctrina suveranitatii lui Dumnezeu si a depravarii fiintei umane. Daca Dumnezeu este suveran si omul este pacatos, atunci rezulta ca o consecinta naturala fie ca doar unii vor fi mantuiti, fie ca nimeni nu va fi mantuit, fie ca  toti vor fi mantuiti. Rezultatele practice ale alegerii sunt ca unii, adica multi, vor fi mantuiti. Alegerea nu este planul de a mantui doar o mica grupare de oameni. Isus s-a dat pe sine insusi ca jertfa 'pentru cei multi'. Vezi Mat. 20: 28, Rev. 5:9. Suveranitatea lui Dumnezeu implica bucuria Lui (Ioan 5:21; Mat. 11: 25-27), puterea Lui (Iov 23:13; Ier. 32:17; Mat. 19:26); si mila Lui (Rom. 9:18).

7.    Cei alesi se manifesta prin pocainta, credinta si fapte bune. Aceste gratii, fiind plantate de Dumnezeu in om, nu sunt cauzele ci marturia alegerii. Vezi 1 Tes. 1: 3-10; 2 Petru 1 : 5-10; Filip. 2:12-13; Luca 18:7. Omul care nu se roaga, care nu s-a pocait de pacatul sau , nu se increde in Dumnezeu, nu se implica in fapte bune, nu are dreptul sa pretinda ca este unul dintre alesii lui Dumnezeu.

 

 

 

Evaluarea si respingerea unor perspective false

 

 

Multi crestini practicanti nu si-au format nici o parere cu privire la doctrina alegerii. Deoarece nu s-au gandit destul si nu au studiat, nici macar nu au o opinie despre acest lucru. Multi au vederi eronate. Vom mentiona cateva astfel de perspective.

 

1.    Conceptia potrivit careia oamenii sunt alesi atunci cand cred. Aceasta parere este usor de respins deoarece este contrara atat bunului simt cat si Scripturii. Alegerea  este facuta in scopul mantuirii, si de aceea trebuie sa preceada mantuirea. Nu ar avea sens sa vorbim despre a alege pe cineva pentru a face "ceva" pe care deja l-a facut. Omul are mantuirea atunci cand crede, deci actul alegerii la acel moment nu ar fi necesar. ALEGEREA A AVUT LOC IN ETERNITATE; MANTUIREA ARE LOC ATUNCI CAND PACATOSUL CREDE.

 

2.    Parerea potrivit careia alegerea apartine numai iudeilor. Aceasta parere ia neamurilor confortul promis in Romani 8:28-39. Mai mult decat atat, Pavel, care a fost un apostol al neamurilor, spune ca a indurat toate lucrurile de dragul alesilor pentru ca ei sa obtina mantuirea ( 2 Tim. 2:10).

 

3.    Parerea potrivit careia alegerea a fost facuta in eternitate, dar avand in vedere pocainta si credinta. Potrivit acestui punct de vedere, Dumnezeu, in vesnicie, s-a uitat de-a lungul timpului si a vazut pe cei care se vor pocai si vor crede si cei, pe care El a prevazut ca se vor pocai si vor crede, au fost alesi pentru mantuire. Acest parere este corecta numai intr-un anumit punct, si anume, ca alegerea a avut loc in eternitate. Este gresita insa atunci cand face ca esenta alegerii sa fie mai mult legata de pacatos decat de Dumnezeu. Citeste Efes. 1: 4-6 unde alegerea si predestinarea se spune ca sunt "dupa buna placere a voii Sale" si "Spre lauda si gloria harului Sau". Acest punct de vedere, desi popular in randul majoritatii baptistilor de astazi, este totusi deschis pentru multe obiectii:

(1) Neaga ceea ce Biblia spune despre natura conditiei umane. Biblia nu descrie omul natural ca avand credinta (1 Cor. 2:14; Ioan 3:3). Atat pocainta cat si credinta sunt daruri de la Dumnezeu, si Dumnezeu nu a vazut aceste daruri in nici un pacatos in afara intentiei Lui de a le da aceste daruri. " Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui, si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor" (Fapte 5:31). "Cand au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slavit pe Dumnezeu si au zis: "Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocainta, ca sa aiba viata" ( Fapte 11:18). "Sa indrepte cu blandete pe potrivnici, in nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta, ca sa ajunga la cunostinta adevarului" (2 Tim. 2:25). Citeste de asemenea, Efes. 2: 8-10; 1 Cor. 3:5. Alegerea nu exista datorita unei viitoare credinte ci datorita unei viitoare necredinte. Nu este vorba de alegerea de catre Dumnezeu a celor credinciosi ci credinta alesului lui Dumnezeu, daca vrem sa fim fideli cuvintelor din Scriptura ( Titus 1:1).

(2) Acest punct de vedere face ca rasa umana sa difere prin natura, pe cand in Biblie scrie ca toti suntem, prin firea noastra, copii ai maniei, toti facuti din acelasi aluat. Efes. 2:3; Rom. 9:21. Oamenii devin diferiti doar prin nasterea din nou. Ioan 3:6.

(3) Denatureaza semnificatia scripturala a expresiei "a cunoaste mai dinainte". Cuvantul asa cum este folosit in Biblie inseamna mai mult decat a cunoaste mai dinainte ceva despre persoane. In Rom. 8:28-30 cei cunoscuti mai dinainte sunt predestinati sa fie asemenea chipului lui Hristos, si sunt chemati, socotiti neprihaniti si glorificati. In 1 Petru 1:2 expresia folosita este asemanatoare cu cea folosita in versetul 20 al aceluiasi capitol, acea de "desemnat mai dinainte" unde semnificatia nu poate fi aceea de "a cunoaste mai dinainte" pe Hristos. Cunoasterea mai dinainte a lui Dumnezeu cu privire la persoane este fara limite; in timp ce, cunoasterea mai dinainte a Lui este limitata la cei care sunt de fapt mantuiti si glorificati.

(4) Cade sub incidenta celei mai mari obiectii care ar putea fi adusa Bibliei. Deseori se pune intrebarea, "Daca anumiti oameni sunt alesi si mantuiti, atunci la ce folos sa mai predicam celor care nu sunt alesi?" Si pe buna dreptate ne putem intreba, "Daca Dumnezeu stie cine se va pocai si va crede, atunci de ce sa mai predicam celor care dupa cunoasterea mai dinainte a lui Dumnezeu, nu se vor pocai si nu vor crede?" Se va pocai si va crede vreunul dintre cei despre care El a stiut mai dinainte ca nu se vor pocai si nu vor crede? Daca este asa, Atunci El a cunoscut mai dinainte o minciuna.

 

Chiar aici este punctul slab al multor misiuni moderne. Se bazeaza mai mult pe grija pentru cei pierduti decat pe ascultarea de porunca lui Dumnezeu. Inspiratia misiunilor se sprijina mai degraba pe rezultatele practice ale lucrarii misionare, decat pe bucuria de a face voia lui Dumnezeu. Este principiul potrivit caruia facem ceva pentru ca rezultatele sunt satisfacatoare pentru noi.

 

Daca noi suntem credinciosi, Dumnezeu este multumit de eforturile noastre chiar si atunci cand nu sunt rezultate. Gandeste-te la 2 Cor. 2:15-16. Alesii inaintea convertirii lor sunt cunoscuti numai de Dumnezeu. Noi trebuie sa predicam evanghelia la fiecare fiinta pentru ca El ne-a poruncit iar El va avea grija de rezultate. Conform cu Isaia 55:11; 1 Cor. 3:5-6; Ioan 6:37-45. Este responsabilitatea noastra sa fim martori si este responsabilitatea Lui sa faca marturia noastra eficienta.

 

 

 

 

Doctrina definita, explicata si demonstrata

 

 

Ce este alegerea din perspectiva modului in care termenul este folosit in Biblie? Alegerea inseamna o optiune - a selecta dintr-o multime - a particulariza - a lua pe unul si a lasa pe celalalt. Daca sunt douasprezece mere intr-un cos si le iau pe toate, nu poate fi vorba de nici o alegere; dar daca iau sapte si las cinci, putem vorbi despre o alegere. Alegerea, asa cum este prezentata in Biblie, inseamna ca Dumnezeu a facut o alegere din randul fiilor oamenilor. La inceput Dumnezeu a ales anumiti indivizi, pe care i-a dat Fiului Sau, si pentru care Hristos a murit ca substitut in locul lor, care in timp aud Evanghelia si cred in Hristos pentru a trai vesnic. Sa amplificam putin aceste aspecte prin a pune trei intrebari foarte pertinente:

 

1.    Cine face alegerea? Cine alege persoanele care vor fi mantuite? Daca oamenii sunt alesi pentru a fi mantuiti cine face aceasta alegere? Trebuie sa fie sau o selectie sau universalism. Limbajul folosit in Scriptura pare foarte clar in raspunsul la aceasta intrebare. Marcu 13:20 vorbeste despre cei alesi, pe care El i-a ales, in citatul, "din pricina celor alesi". Cuvantul alegere este asociat lui Dumnezeu nu omului, Dumnezeu este alegatorul, oamenii Lui sunt alesii, si harul este sursa. Doctrina potrivit careia Dumnezeu voteaza pentru noi, diavolul voteaza impotriva noastra iar noi suntem cei care decidem, este complet in afara spectrului invataturii din Scriptura, si este aproape prea ridicola chiar pentru a o lua in considerare. Citeste Ioan 15:16; 2 Tes. 2:13; Efes. 1:4.

2.    Cand a fost facuta alegerea? Ca si raspuns, noi suntem redusi la tacere in fata Scripturii. Insa Biblia raspunde cu o claritate ca lumina soarelui. In Efes. 1:4 citim ca: "In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii". Expresia "inainte de intemeierea lumii" se gaseste in Ioan 17:24, unde se vorbeste despre dragostea eterna a Tatalui pentru Fiul, si in 1 Petru 1:20, unde se refera la eterna determinare a ratiunii divine cu privire la moartea lui Hristos. Sunt multe expresii similare. Vezi Apoc. 13:8; 2 Tes. 2:13; 2 Tim. 1:9. Alegerea este eterna!

3.    De ce a fost facuta alegerea? A fost facuta pe baza a ceva bun existent in cel pacatos? Atunci nimeni nu ar fi fost ales deoarece nimeni nu este bun. Sfintenia nu este cauza ci efectul alegerii. Alesi pentru a deveni sfinti, nu pentru ca suntem sfinti, Efes. 1:4, si nici, dupa cum am vazut deja, in vederea unei potentiale pocainte si credinte. Alegerea este cauza pocaintei si credintei si nu efectul lor. A spune ca Dumnezeu alege oamenii pentru mantuire pentru ca El intrevede ca ei se vor pocai, vor crede si vor fi mantuiti, inseamna sa atribui nebunie Dumnezeului infinit de intelept. Este ca si cum un presedinte ar da un decret prin care soarele trebuie sa rasara maine pentru ca el a prevazut dinainte ca va rasari; ori ca si un sculptor care ar alege o anumita bucata de marmura pentru ca a intrevazut ca se va transforma in imaginea pe care el a dorit-o. Invitam astfel orice Arminian sa-si puna aceste intrebari si sa caute raspunsurile in Scriptura.

 

 

 

Abordarea obiectiilor si raspunsurile aferente

 

 

Sunt multe obiectii care se aduc impotriva acestei doctrine. Uneori autorii acestor obiectii vorbesc cam tare si sunt furiosi si din pacate multi dintre ei sunt din randul baptistilor. Sa predici aceasta doctrina demodata a credintei noastre asa cum a facut Bunyan, Fuller, Gill, Spurgeon, Boyce, Broadus, Pendleton, Graves, Jarrell, Carroll, Jeter, Boyce Taylor si multi alti reprezentanti ai denominatiei noastre, inseamna sa te opui celei mai puternice opozitii. Nici John Wesley insusi n-a spus cuvinte mai grele impotriva acestei invataturi fundamentale a credintei noastre decat o fac asa numitii baptisti ai zilelor noastre. Arminianismul, acel vlastar al papalitatii, a avut de-a lungul ultimilor douazeci de ani o crestere nefireasca de copil adoptiv a unui grup din ce in ce mai mare de baptisti.

 

1.     Se obiecteaza ca parerea noastra despre alegere limiteaza mila lui Dumnezeu. Chiar acum criticam criticul, deoarece cel care aduce aceasta obiectie limiteaza de fapt atat mila lui Dumnezeu cat si puterea Lui. El admite  ca mila lui Dumnezeu se limiteaza la cel credincios,  si cu aceasta suntem de acord; dar el neaga ca Dumnezeu ar putea face un om sa creada fara sa-i violeze propria vointa, si prin aceasta se limiteaza puterea lui Dumnezeu. Noi credem ca Dumnezeu poate sa-i dea unui om o minte sensibila si sa-i deschida vointa in ziua puterii Lui. La acest punct trebuie sa abordam doua aspecte. In primul rand, daca Dumnezeu incearca sa mantuiasca fiecare membru al rasei cazute a lui Adam si nu reuseste, atunci puterea Lui este limitata si El nu este Domnul Dumnezeu cel Atotputernic. In al doilea rand, daca nu incearca sa mantuiasca fiecare membru al rasei cazute, atunci mila Lui e limitata. Trebuie din necesitate sa-I limitam fie mila, fie puterea, ori s-o luam de-a dreptul inspre pozitia universalista. Dar inainte sa facem asta, sa mergem mai intai la "lege si marturie", care spune, "Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila, si ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur… Astfel, El are mila de cine vrea si impietreste pe cine vrea" (Rom. 9:15-18). Trebuie sa se spuna, pentru linistea si speranta marilor pacatosi, ca mila lui Dumnezeu nu este limitata de conditia naturala a pacatosului. Toti pacatosii sunt morti pana Dumnezeu le da viata. El poate sa dea la o parte inima de piatra. Nu exista om prea pacatos ca sa nu poata fi mantuit. Ne putem ruga chiar pentru mantuirea "sefului" pacatosilor cu siguranta ca Dumnezeu poate sa-l mantuiasca daca vrea. "Inima imparatului este ca un rau de ape in mana Domnului, pe care il indreapta incotro vrea" (Prov. 21:1). Ne bucuram sa spunem impreuna cu Ieremia ca nu este nimic prea greu pentru Domnul. Ne putem ruga pentru mantuirea celor dragi ai nostri avand sentimentul leprosului care a zis, "Doamne daca vrei, poti sa ma curatesti" (Mat. 8:2). Chiar inainte de a pleca in China, Robert Morrison a fost intrebat de un american sceptic daca totusi crede ca I-ar putea influenta cu ceva pe acei chinezi. Replica lui scurta a fost, "Nu dar cred ca Dumnezeu poate". Aceasta ar trebui sa fie si increderea noastra si speranta atunci cand stam inaintea pacatosilor si le predicam pe "HRISTOS SI EL RASTIGNIT".

 

2.     Alta obiectie adusa alegerii este ca Il face pe Dumnezeu nedrept. Aceasta obiectie scoate la iveala o inima rea. Conform acestui fapt Creatorul ar fi obligat fata de creatura. Face ca mantuirea sa devina o obligatie divina. Neaga dreptul olarului de a decide asupra vasului de lut: sa faca un vas de cinste sau unul de rusine. Urmand acelasi mod de a rationa, presedintele unui stat independent ar fi nedrept, daca ar ierta numai anumiti oameni (exceptie facand cazul in care ar goli inchisorile si ar elibera toti detinutii). Punctul nostru de vedere cu privire la alegere este in armonie chiar cu ceea ce arminienii considera a fi corect si drept pentru un om guvernator. Oricine isi poate da seama ca iertarea unor oameni nu dauneaza celorlalti oameni care nu sunt iertati. Cei care nu sunt iertati sunt in inchisoare nu datorita faptului ca guvernatorul a refuzat sa-I ierte, ci pentru delicventa impotriva statului. Nu trebuie sa-I atribuim si lui Dumnezeu cel putin suveranitatea atribuita unui guvernator de stat? Mantuirea ca iertare este ceva care nu se dobandeste prin merit. Daca ar fi pe baza meritelor atunci Dumnezeu ar fi nedrept daca nu ar aplica acest principiu la toti oamenii.

 

Mantuirea nu este un atribut al dreptatii ci al milei. Nu dreptatea a fost cea care l-a condus pe Dumnezeu sa aduca mantuirea, ci mila Lui. Dreptatea inseamna, pur si simplu, ca fiecare om sa primeasca ceea ce merita. Cei care merg in iad nu vor avea pe cine sa dea vina decat pe ei insisi, pe cand cei care merg in cer nu vor avea pe altcineva sa laude decat pe Dumnezeu. Citeste Rom. 9:22-23.

 

3.     Se obiecteaza apoi ca parerea noastra cu privire la alegere este impotriva doctrinei "liberei vointe". Din nou cel care obiecteaza greseste afirmand acestea. Viziunea noastra explica si sustine doctrina liberei vointe'. Fara alegere, invitatia la vointa libera ar fi neglijata. Doctrina biblica a vointei libere nu implica libertatea sau vointa umana de a face ce este bine. Vointa umana este libera, insa aceasta libertate este restransa de limitele unei naturi pervertite. Este libera ca apa; apa este libera sa curga la vale. Este libera ca vulturul; vulturul este liber sa manance hoituri pentru ca aceasta este natura lui, acesta insa ar muri de foame intr-un lan de grau. Nu sta in natura vulturului sa manance mancare curata, el se hraneste cu cadavre. La fel si pacatosii mor de foame in prezenta painii vietii. Domnul nostru a spus unor pacatosi care erau chiar in fata Lui "Si nu vreti sa veniti la mine ca sa aveti viata!" (Ioan 5:40). Nu este natural pentru un pacatos sa se increada in Hristos. Mantuirea prin credinta intr-un Hristos crucificat este o piatra de poticnire pentru iudeu si nebunie pentru grec; numai cei chemati, atat evrei cat si greci cred in aceasta ca fiind intelepciunea si puterea lui Dumnezeu. Vezi Cor. 1:23-24.

 

Sa luam exemplul unui cadavru. Din punct de vedere fizic, poate sa se ridice si sa mearga? Intr-un anumit sens, da…, nu este legat cu catuse si nu exista nici un obstacol extern. Dar, pe de alta parte, acel cadavru nu este liber. Este impiedicat chiar de propria-I conditie (naturala). Natura lui este destinata de a se descompune si a merge inapoi in tarana. Nu natura mortii este cea care te determina sa te misti. Sa luam exemplul unui cadavru spiritual - un om mort in nelegiuiri si pacate. Este acest om liber sa se pocaiasca, sa creada si sa faca fapte bune? Da, intr-un fel. Nu sunt piedici exterioare. Dumnezeu nu impiedica ci incurajeaza prin Sfantul Lui Cuvant. Dar cadavrul este impiedicat de a face ceva prin propria-I natura. Trebuie sa existe miracolul nasterii din nou, deoarece daca nu se naste cineva de sus, nu poate vedea sau intra in imparatia lui Dumnezeu. Ioan 3:3-5.

 

Este dureros pentru unii dintre noi sa-i vedem pe unii frati care au uitat credinta inaintasilor nostri baptisti cu privire la acest aspect si s-au alaturat Catolicilor sau Arminienilor. Daca se indoieste cineva de aceasta acuza, sa citeasca juramantul de credinta adoptat de Catolici la conciliul de la Trent (1563). Citez afirmatia cu privire la libera vointa umana: "Daca cineva va afirma ca datorita caderii lui Adam vointa libera a omului e pierduta, sa fie blestemat". In zilele noastre insa un asemenea spirit nu se limiteaza numai la romano-catolici. Horatius Bonar face urmatoarea afirmatie citandu-l pe John Calvin: "In randul teologilor papali exista un anumit curent potrivit caruia Dumnezeu nu alege oamenii dupa faptele lor care sunt in ei, ci ii alege pe aceia pe care ii prevede ca vor fi credinciosi".

 

Aaa…, deci adevarata problema a celui care obiecteaza nu este alegerea, este altceva. Adevarata lui obiectie se refera la totala depravare sau neputinta umana de a face binele. Nu pot face ceva mai bine aici decat sa citez pe Percy W. Hewart din Londra, Anglia. El spune: "Mi se pare ca majoritatea obiectiilor cu privire la suveranitatea harului lui Dumnezeu, la dragostea lui Dumnezeu care alege, sunt de fapt obiectii cu privire la altceva, si anume obiectii referitoare la faptul ca omul este o epava. Daca cercetezi mai adanc argumentul lor, vei afla ca foarte putini au obiectii referitoare la alegere. Si de ce n-ar face-o? Alegerea nu dauneaza la nimeni. Cum ar putea ca salvarea unui om de la pierzare sa dauneze altui om? Adevarata obiectie in zilele noastre nu se refera la alegere, cu toate ca acest cuvant a facut obiectul multor controverse; adevarata obiectie se refera la faptul care este revelat in Psalmul 51, acela ca am fost zamisliti in nelegiuire, ca am fost nascuti pacatosi prin natura noastra si morti in pacat, pana cand, asa cum citim in Galateni1, "Cand Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pantecele mamei mele, si m-a chemat prin harul sau, - a gasit cu cale sa descopere in mine pe Fiul Sau…" O, preaiubiti prieteni, nu meritam altceva decat osanda. Recunoaste aceasta si atunci alegerea este singura speranta. Recunoaste ca suntem niste bieti pacatosi pierduti, morti in nelegiuiri si pacate, rai in mod continuu; admite ca nu exista in om nici o scanteie care ar putea fi transformata in flacara, ci dimpotriva credinciosii se nasc din nou din samanta incoruptibila pe care Domnul o pune; recunoaste ca daca cineva este in Hristos, este o faptura noua, pentru ca noi suntem lucrarea Lui, fiind creati prin Isus Hristos. Toate acestea ne spun ca alegerea trebuie imediat acceptata. Fiecare credincios adevarat ingenunchind subscrie punctului nostru de vedere in ce priveste doctrina alegerii. Nu te poti ruga dand putin credit si sinelui tau. Harul suveran se evidentiaza prin rugaciune chiar daca uneori nu este asa vizibil. Nici un om mantuit nu ar putea ingenunchea inaintea lui Dumnezeu avand pretentia ca Dumnezeu l-a facut diferit de ceilalti care nu sunt mantuiti, ci mai degraba spune ca Pavel, "Prin Harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt". Si prin rugaciunea pentru cei pierduti, noi il imploram pe Dumnezeu sa-i convinga si sa-i converteasca. Noi nu depindem de vointa lor libera ci il imploram pe Dumnezeu sa-i faca voitori sa vina la Hristos, stiind ca atunci cand vor veni la Hristos, El nu-i va alunga. Vezi Ioan 6:37.

 

Un pastor metodist a mers odata sa asculte predica unui pastor prezbiterian. Dupa predica, metodistul a spus prezbiterianului, "Aceasta a fost o predica arminiana foarte buna." "Da" a replicat prezbiterianul, "Noi suntem buni arminieni cand predicam si voi metodistii sunteti buni calvinisti cand va rugati." Este mai mult adevar decat poezie aici!!

 

4.     Se obiecteaza de asemenea ca parerea noastra asupra doctrinei alegerii este o doctrina noua in randul misionarilor baptisti. De fapt, ceea ce se afirma aici este ca, fiind asa de veche, a devenit demodata. Ignoranta care iese la iveala printr-o astfel de pretentie este intr-adevar de compatimit. In cautarea unor argumente de aparare ne indreptam spre doua surse de informatie: 1. Confesiunile de Credinta si  2. Afirmatii ale unor pastori si scriitori renumiti.

 

(1) Confesiunile de Credinta

 

Paterinieni, dupa cum spune W. A. Jarrell, au apelat la textul din Romani 9 pentru a demonstra doctrinele despre alegerea neconditionata. Vezi istoria lui Jarrell, pag. 139. Paterinienii erau parintii antici ai baptistilor.

Waldenistii, prin care trebuie a se extrage succesiunea bisericii baptiste, au declarat urmatoarele: "Dumnezeu salveaza de la coruptie si osanda pe cei pe care i-a ales de la intemeierea pamantului, nu in functie de vreo dispozitie, credinta sau sfintenie pe care a vazut-o mai dinainte in ei, ci pur si simplu prin mila Lui, prin Isus Hristos, trecand peste toate celelalte potrivit gandirii Lui de necuprins, a liberei Sale vointe si dreptatii Lui." Data acestei confesiuni a fost 1120! ! !

 

Confesiunea de la Londra (1689) si Confesiunea de la Filadelfia (1742) spun dupa cum urmeaza: "Prin voia lui Dumnezeu, pentru manifestarea gloriei Lui, unii oameni si ingeri sunt predestinati sau ordinati dinainte pentru viata vesnica prin Isus Hristos, spre lauda harului sau glorios; altii fiind lasati sa actioneze in pacatele lor spre condamnarea lor, spre lauda dreptatii Lui glorioase."

 

Confesiunea de la New Hampshire (articolul 9): "Credem ca alegerea este scopul etern al lui Dumnezeu potrivit caruia El regenereaza, sfinteste si mantuieste pacatosii; ca fiind in concordanta perfecta cu libera vointa a omului, doctrina alegerii cuprinde toate mijloacele in cadrul conferit de perspectiva sfarsitului; ca aceasta este cea mai glorioasa demonstratie a bunatatii suverane a lui Dumnezeu; ca fiind in totalitate libera, inteleapta, sfanta si neschimbatoare; aceasta exclude cu totul laudarosenia si promoveaza umilinta, dragostea, rugaciunea, lauda, increderea in Dumnezeu, si imitatia activa a milei Sale; ca poate fi demonstrata sau verificata, prin efectele ei, in toti cei care cred cu adevarat in evanghelie; ca este fundamentul sigurantei crestine; si ca a o intelege pentru noi insine necesita si merita atentia noastra maxima.

 

 

(2) Predicatori si scriitori renumiti

 

John A. Broadus, fost presedinte al Seminarului Teologic al Southern-Baptist: "Din perspectiva divina, observam ca Scriptura ne invata despre o alegere eterna a oamenilor pentru viata vesnica pur si simplu pe baza bunului plac al lui Dumnezeu."

 

A.   H. Strong, fost presedinte al Seminarului Teologic Rochester: "Alegerea este actul etern al lui Dumnezeu, prin care, dupa bunul Lui plac suveran si fara nici un merit anticipat al oamenilor, El alege un anumit numar de pacatosi pentru a fi recipientele Harului Sau deosebit si a Duhului Sau si astfel sa fie partasii voluntari ai mantuirii lui Hristos."

 

B.   H. Carroll, fondatorul si primul presedinte al Seminarului Baptist de Sud-Vest: "Fiecare om ales de Dumnezeu in Hristos este atras de Duhul la Hristos. Fiecare om predestinat este chemat de Duhul la timp si justificat la timp, si va fi glorificat cand Domnul va veni". Comentariu la Romani,  pag. 192.

 

J. P. Boyce, fondatorul si primul presedinte al Seminarului Baptist de Sud: "Dumnezeu la alegerea Sa, a hotarat sa mantuiasca un anumit numar de indivizi ai rasei umane, nu pentru sau datorita vreunui merit sau fapte din partea acestora, nu pe baza valorii lor in fata Lui; ci dupa bunul Lui plac".

 

W. T. Conner, profesor de teologie la Southwestern Baptist Seminary, Fort Worth, Texas: "Doctrina alegerii ne spune ca Dumnezeu mantuieste in vederea unui scop vesnic. Aceasta include toata influenta Evangheliei, lucrarea Duhului, etc., de fapt  tot ceea ce conduce un om la pocainta de pacate si la acceptarea lui Hristos. Cat despre libertatea omului, doctrina alegerii nu spune ca Dumnezeu mantuieste pe cineva fara sa tina cont de voia acestuia. Ci dimpotriva, inseamna ca Dumnezeu urmareste sa conduca omul astfel incat acesta va accepta de buna voie evanghelia si va fi mantuit".

 

Pastorul J. W. Lee, din Batesville, Miss.: "Cred ca Dumnezeu a hotarat inainte de intemeierea lumii mantuirea anumitor oameni si modul in care sa se realizeze mantuirea lor. Oamenii nu sunt alesi pentru ca se pocaiesc si cred, ci se pocaiesc si cred pentru ca sunt alesi".

 

La lista de mai sus a acestor baptisti bine cunoscuti si apreciati, am mai putea adauga citate din Jill, Fuller, Spurgeon, Bunyan, Pendleton, Mullins, Dargan, Jeter, Eaton, Graves  si multi altii, numarul lor fiind prea mare pentru a putea fi mentionati. Din pacate este adevarat ca multi dintre pastorii nostri au considerat doctrina alegerii ca pe o parere personala si nu au predicat-o niciodata. Personal cunoastem unii frati care sustin ca alegerea este clar prezentata in Biblie dar ca nu ne putem permite sa predicam despre ea deoarece ar putea cauza discutii neplacute in biserica. Aceasta atitudine este mai rea decat compromisul: inseamna abandonarea adevarului. Este acel duh care conduce predicatorii sa nu fie pe placul lui Dumnezeu pentru a fi pe placul oamenilor. Scriitorul considera ca tacerea cu privire la acest subiect a produs mai mult daune decat opozitie deschisa. Acei care se opun alegerii in mod deschis, mai devreme sau mai tarziu devin ridicoli in fata tuturor baptistilor care iubesc Biblia.

 

5.     Se obiecteaza in continuare ca viziunea noastra asupra doctrinei alegerii face oamenii sa fie nepasatori in trairea lor. Se spune ca daca cineva crede in aceasta doctrina ar putea spune: "Daca sunt ales, voi fi mantuit; daca nu sunt ales, voi fi pierdut, deci nu conteaza ceea ce cred sau ceea ce fac". Aceeasi obiectie a fost adusa de nenumarate ori doctrinei "pastrarii sfintilor". Acesta este rationalism exagerat. Inseamna instaurarea gandirii umane impotriva revelatiei divine. Nu tine cont de lucrarea harului lui Dumnezeu in inima omului. Daca baptistii renunta la alegere pe un astfel de fond, pentru a fi consecventi, acestia vor trebui sa renunte si la doctrina pastarii, pe baza acelorasi considerente. Alegerea nu inseamna ca cei alesi vor fi mantuiti indiferent daca acestia cred sau nu, si nici faptul ca cei ne-alesi vor fi osanditi indiferent de cat de mult se vor pocai si vor crede. Cei alesi vor fi mantuiti prin pocainta si credinta, ambele fiind daruri de la Dumnezeu asa cum am aratat; cei ne-alesi nu se vor pocai si nu vor crede.

 

Obiectia pe care o luam in considerare acum pur si simplu nu se potriveste cu realitatea. Cei care cred in aceasta doctrina au fost si inca sunt printre cei mai credinciosi. August Toplady a provocat lumea la a-i arata un martir provenit dintre cei care neaga alegerea. Puritanii, care au fost numiti astfel datorita puritatii vietilor lor, cu unele exceptii (daca exista totusi), au crezut in alegerea personala, eterna si neconditionata si bineinteles in siguranta mantuirii. Modernismul genereaza o crestere rapida a numarului de aderenti la propria-I ideologie, insa acestia vin din randul arminienilor. Altii au rasturnat lumea pentru a gasi macar un critic din scoala criticii germane, un singur spiritualist sau un singur discipol al lui Russell, sau un singur adept al miscarii 'Christian Science' care sa creada in suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu si in doctrina alegerii. Fara nici o exceptie acesti eretici sunt arminieni. Acest fapt aspect este foarte important si nu trebuie sa-l ignoram.

 

6.     Opozantii sustin ca viziunea noastra cu privire la alegere distruge spiritul de misiune. Ei afirma cu tarie ca daca alegerea neconditionata ar gasi acceptare universala in randul nostru, atunci am inceta sa mai fim misionari. Exista o multime de dovezi istorice cu ajutorul carora sa contrazicem aceasta ipoteza. Cu ajutorul lui Dumnezeu, William Carey, un calvinist convins, a fost considerat tatal misiunii moderne. Andrew Fuller, primul secretar al societatii care l-a trimis pe Carey in India, a sustinut cu tenacitate conceptia noastra cu privire la alegere. Acest lucru nu a distrus spiritul misionar din acesti oameni. "Ne dam seama ca o prajitura este buna, daca se mananca". Credinta in doctrina alegerii nu a distrus spiritul misionar din Judson, Spurgeon, Boyce, Eaton, Graves, Carroll si nici din multi alti lideri baptisti. Biserica Murray, pe care Dr. J. F. Love a numit-o cea mai mare biserica misionara de pe pamant, a ascultat aceasta doctrina predicata de Boyce Taylor timp de mai mult de patruzeci de ani. Cele mai misionare biserici din zilele noastre sunt cele care au fost purificate de ereziile lui James Arminius.

 

Alegerea este in fapt temelia sperantei in lucrarea misionara. Daca ar fi sa asteptam de la natura, dispozitia sau vointa unui pacatos care il uraste pe Dumnezeu, sa raspunda la evanghelie, am putea foarte usor sa cadem in disperare. Dar atunci cand stim ca duhul este acela care sensibilizeaza, putem merge inainte cu evanghelia harului lui Dumnezeu in speranta ca Dumnezeu va face ca unii, deviati de la calea cea buna datorita naturii lor pacatoase, sa se intoarca la El si sa creada spre salvarea sufletului. Alegerea nu indica gradul de extindere al misiunii ci rezultatele ei. Noi trebuie sa predicam la fiecare faptura pentru ca asa a poruncit Dumnezeu si pentru ca asa ii face placere Lui sa mantuiasca pacatosii prin "nebunia" de a predica. Noi credem mai mult in alegere decat baptistii anti-misiune. Noi credem ca Dumnezeu a ales atat mijloacele mantuirii cat si persoanele care vor fi mantuite. El nu a ales sa mantuiasca pacatosii in afara lucrarii evangheliei. Rom. 1:16.

 

Doctrina alegerii da  un anume sens evanghelizarii care este asa de necesara astazi. Tine cont de faptul ca pacatosii "cred prin har" (Fapte 18:27) si de faptul ca in timp ce Pavel sadeste si Apolo uda, Dumnezeu este acela care face ca totul sa creasca. Arminianismul a avut un anumit impact in randurile baptistilor; si care sunt rezultatele acum? Ne-a dat puteri omenesti dar ne-a furat puterea lui Dumnezeu. A dezvoltat tehnica (materialismul) si a saracit spiritualitatea. Prin natura sentimentalista si metodele lui materialiste, ne-a umplut bisericile mai mult cu Ismaeli decat cu Isaaci.

 

Daca acest mic tratat are nevoie de mai mult suport scriptural, urmatoarele pasaje vor fi folositoare in acest sens: Ps. 65:4; Fapte 13:48; Ioan 6:37; 44-45; 17:1-2; Mat. 11:25-26; 2Cor. 12:3; 10:4.

 

 

 

 

 

 

 

INTRODUCERE PARTEA A DOUA

 

Partea a doua a acestei carti cu privire la doctrina biblica a alegerii consta din corespondenta dintre doamna Marjorie Bond (vaduva, acum fiind d-na Milton Moorhouse) si Dr. Cole. Scrisorile sunt suficient de explicative pentru a intelege despre ce este vorba. Am scris d-nei Moorhouse care cu multa generozitate mi-a dat permisiunea de a adauga scrisorile in parte a doua a acestei carti. Deoarece gandurile d-nei Moorhouse merg in aceeasi directie cu cele ale celorlalti oameni care pun sub semnul intrebarii doctrina alegerii, am hotarat sa le prezentam intr-o maniera cat mai apropiata de modul in care au fost scrise in corespondenta lor. Am scos unele afirmatii care nu au legatura cu aceasta doctrina astfel incat citirea sa fie instructiva si interesanta.

 

Dr. Cole este acum cu Domnul. Inainte de a se desparti de aceasta viata, mi-a trimis acest material pentru a fi publicat. Am convingerea ca aceasta carte va fi de mare ajutor celor care in mod sincer doresc sa cunoasca invatatura adevarata a acestei doctrine. Dumnezeu l-a binecuvantat pe fratele Cole prin faptul ca l-a ajutat sa-si puna gandurile intr-un limbaj accesibil astfel incat sa poata fi usor inteles. Este un privilegiu pentru noi sa-i putem edita scrierile.

 

Pentru cei care citesc aceasta carte, ne rugam sa poata vedea maretia Domnului nostru si sa vada, asa cum declara Iacov in Fapte 15:18, ca "Toate lucrurile Ii sunt cunoscute de la inceputurile lumii". De asemenea Pavel spune in Efes. 1:11: "In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voii sale". Inima noastra se bucura de faptul ca Dumnezeu ne-a ales spre Mantuire. Daca n-ar fi fost doctrina alegerii, baptistii ar fi folosit mijloace omenesti pentru a aduce oamenii la Hristos. Insa baptistii de-a lungul secolelor au fost misionari stiind ca toti oamenii au responsabilitatea de a veni la Isus cand e predicata evanghelia si totusi stiind ca numai cei alesi de Dumnezeu vor fi mantuiti. (Ioan 6:37). Isus a spus in Ioan 10:27 "Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc si ele vin dupa Mine". Doctrina alegerii ne determina sa fim misionari pentru ca stim ca predicarea noastra nu este degeaba ci va incolti acolo unde este trimisa. Pavel spunea, "Rabd totul pentru cei alesi". (2Tim. 2:10).

 

Domnul sa binecuvanteze aceasta carte si fie ca cei care nu au inteles aceasta glorioasa doctrina sa poata vedea ca mantuirea noastra este a Domnului de la inceput pana la sfarsit, iar toti cei care Il cunosc, sa-L laude pentru mila Lui nesfarsita pentru cei ai Lui.

 

Alfred M. Gormley

Pastor: Bryan Station Baptist Church

Lexington, Kentucky

26 Iunie, 1968

 

 

 

 

 

 

1505 Scotland Street

Calgary, Alberta

5 Octombrie, 1959

 

Dr. C. D. Cole

746 W. Noel

Rt. 2

Madisonville, Kentucky

 

Domnule Dr. Cole,

 

Cu toate ca va sunt total necunoscuta, parintii mei l-au cunoscut pe Dr. Shields de-a lungul anilor si au citit "The Witness" in mod regulat. Ca rezultat al unui articol de-al d-voastra pe care l-am citit cu cativa ani in urma, am simtit ca trebuie sa va scriu pentru a cauta mai multa lumina in legatura cu acest subiect al alegerii.

 

Articolul d-voastra a deschis o linie de gandire complet noua pentru mine; ca multi oameni, nici eu nu am fost de acord deloc (la inceput) cu aceasta doctrina dar m-am simtit provocata de ea si in acelasi timp tulburata. De atunci, m-am intors la ea din cand in cand si in sfarsit toamna aceasta am ajuns s-o studiez in detaliu. Am citit ce am putut din Spurgeon in legatura cu acest subiect, din Dr. Shields, si de asemeni am imprumutat o copie a teologiei lui Strong care mi s-a parut cam dificila. Treptat am dezvoltat o obsesie cu privire la aceasta doctrina incat abia ma mai pot gandi si la altceva. Cu toate acestea, sunt atat de multe lucruri pe care nu le inteleg. Stiu ca "inima este inselatoare cu privire la toate lucrurile" si poate ca si inima mea ma inseala atunci cand spun ca de fapt intrebarile care apar in mintea mea nu izvorasc atat de mult din refuzul de a admite natura pacatoasa cat din neputinta de a reconcilia aceasta doctrina cu alte pasaje din Scriptura.

 

Totdeauna am crezut ca alegerea si predestinarea erau lucruri care ii preocupau pe prezbiterieni. Nu mi-am imaginat niciodata ca exista asa de multe dovezi scripturale sau ca baptisti cred in asa ceva! Oricum, am simtit ca daca Biblia ne invata dupa cum se vede despre aceasta doctrina atunci ar trebui sa stiu mai multe despre ea si ar trebui sa cred in ea, chiar daca imi place sau nu si chiar daca o inteleg in intregime sau nu. 

 

Mintea imi alearga in cercuri ca o veverita in cusca, pana cand sunt sfarsita de oboseala. Cand cred ca am inteles si am acceptat-o, Satan imi induce noi indoieli. Ti se taie respiratia! Sa crezi ca cineva nu ar putea fi ales, e ca si cum ai vedea moartea cu ochii. Mai mult ca niciodata, cred ca mantuirea noastra este numai prin har. Totdeauna cand vorbeam despre mantuire, consideram ca este in totalitate harul lui Dumnezeu, acest lucru insemnand ca planul Lui de a ne mantui este un dar nemeritat de vreme ce nimic din noi nu merita nici chiar dorinta lui de a ne salva. De asemenea, mantuirea este un dar pentru ca nu am putea niciodata lucra destul incat sa dobandim suficienta neprihanire ca astfel sa meritam mantuirea. Dar bineinteles ca harul cuprinde mult mai mult decat atat. Cand realizezi ca o persoana nici nu vrea sa fie mantuita  daca nu este aleasa, atunci realizezi cat de indatorati suntem harului, pentru ca este numai har dupa har.

 

M-am intrebat uneori daca nu cumva obiectiile noastre sunt directionate mai degraba spre ideea suveranitatii totale a lui Dumnezeu decat spre natura pacatoasa a omului. Mi se pare ca mergi impotriva naturii umane crezand ca Dumnezeu poate sa faca ce vrea cu noi fara ca noi sa avem vreo sansa de a ne impotrivi.

 

Aproape ca mi-e teama sa pun in cuvinte unele obiectii care mi-au venit in minte; m-ar face vinovata de blasfemie sau sacrilegiu pentru ca din totdeauna am considerat ca a critica pe Dumnezeu este un lucru foarte grav. Si totusi, pentru a-mi pune in ordine gandirea, simt ca ar trebui sa va dezvalui cateva aspecte ale acestei doctrine care ma tulbura si care par sa contrazica alte pasaje din Scriptura si alte doctrine.   

 

De asemeni, conduc un grup de studiu biblic cu femeile tinere, si am studiat acest subiect (din pacate, un orb care conduce alt orb). Urmeaza sa avem o discutie pe acest subiect in seara de 5 noiembrie si as vrea sa clarific cateva lucruri pentru mine personal inainte de aceasta intalnire.

 

Probabil va fi mai usor pentru d-voastra sa-mi raspundeti daca imi voi organiza intrebarile sub forma de puncte:

 

1. Unii oameni simt in mod direct ca doctrina alegerii este nedreapta. Realizez din cartea d-voastra, dupa cum si din Scriptura, ca Dumnezeu nu este dator fata de nimeni sa mantuiasca pe cineva si mai mult El are dreptul sa reverse darul mantuirii asupra cui vrea. Insa acest sentiment persista, pentru ca daca o anumita persoana nici macar nu are sansa sa accepte sau sa respinga mantuirea, respectivul om e "batut de soarta" de doua ori, cum s-ar spune.

 

Inainte de a studia doctrina alegerii, totdeauna am crezut ca daca cineva este catusi de putin interesat in a fi mantuit, ca si raspuns la rugaciunile rudelor si prietenilor, Duhul Sfant va lucra la inima acelei persoane aducand-o la punctul in care va trebui sa decida pentru sau impotriva lui Hristos.

 

Insa, daca singurii oameni care Il vor accepta pe Hristos sunt aceia care au fost "insemnati" pentru a fi mantuiti din'nainte de a exista timpul, atunci restul rasei umane nu are nici macar sansa de a refuza. In ce masura mai sunt atunci raspunzatori de pierzarea lor?

 

O femeie din grupul meu, care provenea din sud, mi-a spus odata dupa studiu, "Daca aceasta invatatura este corecta, atunci totul pare sa fie fara speranta. Am crezut ca oricine poate fi mantuit; si ca decizia este a lor. Dar daca Dumnezeu a ales dinainte, acestia nu au nici o sansa oricat de mult ne-am ruga pentru ei".

 

Am incercat sa scot in evidenta faptul ca rasa umana era pierduta oricum, indiferent daca luam in considerare aceasta doctrina sau nu, si faptul ca alegerea unora nu inseamna ca ceilalti sunt intr-o situatie mai rea decat ar fi fost fara aceasta alegere. Si totusi cu o anumita parte din mine - inteleg ce simte, pentru ca din cand in cand, in ciuda tuturor rugaciunilor mele de a primi lumina, am acelasi sentiment … acela ca daca nu esti ales, nu ai nici o sansa. Te simti ca si cum totul ti s-a luat din maini si nu ti se da o sansa egala cu ceilalti.

 

Inteleg toate argumentele despre guvernatorul acelei inchisori si sunt de acord cu ele in mintea mea. Dar inima mea spune neincetat ca desi este adevarat ca un om nu este in inchisoare pentru ca guvernatorul nu l-a iertat ci pentru raul care l-a facut, totusi ceea ce-l tine acolo este lipsa de iertare.

 

Exista argumente in Scriptura care sa sustina interpretarea faptului potrivit caruia daca nu am fi alesi, nu am arata niciodata nici cel mai mic interes pentru a fi mantuiti? Stiu din Romani 8:7-8 si din alte pasaje, ca prin firea noastra pamanteasca suntem in vrajmasie cu Dumnezeu. Dar totdeauna am crezut ca daca Duhul Sfant lucreaza in inima unui om, sa zicem cineva care arata interes in a deveni crestin, atunci acel om are sansa de a decide sa fie mantuit sau nu. Dar evident, Duhul Sfant nici macar nu lucreaza in inima cuiva cere nu a fost ales dinainte. Exista suport in Scriptura pentru aceasta?

 

2. Daca Dumnezeu alege numai anumiti oameni pentru mantuire, sau capaciteaza numai anumiti oameni pentru a beneficia de mantuire, atunci cum interpretati versete ca Ioan 3:16? Credeam ca Hristos a murit "pentru pacatele tuturor oamenilor" (1 Ioan 2:2) nu doar pentru cele ale alesilor. Spurgeon pare sa creada ca El a murit numai pentru cei alesi.

 

Ce se intampla atunci cu versete ca "El doreste ca nimeni sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta" si din nou "ci acum porunceste tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca"; si mai mult cum putem spune ca Dumnezeu nu doreste pieirea nimanui daca El nu da posibilitatea tuturor oamenilor de a fi salvati?

 

4.    Cum explicati faptul ca o persoana este foarte cercetata dar decide sa respinga mantuirea? Au fost sau nu au fost alesi? Tatal meu care a murit in iulie, a fost un bun lucrator crestin laic si medic in acelasi timp si a condus multe suflete la Hristos prin activitatea sa. El mi-a spus o intamplare pe care a citit-o sau la care a fost chiar martor, nu-mi mai amintesc exact. Era vorba despre o tanara care a participat la cateva intalniri de trezire spirituala seara dupa seara si parea sa fie foarte cercetata. De fapt era foarte evident pentru predicator ca era cercetata. Ultima noapte cand s-a facut chemare de predare, s-a strecurat de la locul ei si a plecat. Un lucrator a urmarit-o si a auzit-o spunand cu privirea indreptata spre stele, "Nu vreau sa fiu crestina. De ce nu ma lasi in pace? Ma distrez si ma bucur de viata si nu sunt pregatita sa-mi schimb modul de a trai. Duhule Sfant, te rog lasa-ma-n pace si nu ma mai bate la cap!" Si cu un zambet rece, s-a pierdut in noapte. A fost omorata intr-un accident cu cateva ore mai tarziu, daca imi amintesc bine.

 

As dori acum sa stiu un lucru: a fost aceasta tanara aleasa, iar daca nu, cum a ajuns totusi sa fie cercetata? Si-ar pierde timpul Duhul Sfant (sa spunem asa), cercetand pe cineva care nici macar nu a fost ales de Dumnezeu? Daca a fost aleasa de ce nu s-a intors? Am crezut ca a fi ales inseamna ca trebuie sa te intorci fie ca realizezi sau nu. E posibil ca anumiti oameni sa fie alesi pentru mantuire, dar datorita exercitarii vointei lor libere, sa respinga mantuirea?

 

4. De asemeni, va rog sa-mi explicati versetul "multi sunt chemati dar putini sunt alesi". Daca acest verset spune "multi sunt chemati dar putini accepta" atunci as intelege. Dar nu disting intre "chemare" si "alegere".  As fi crezut ca este acelasi lucru.

 

5.    In final, in ciuda tuturor argumentelor, ma trezesc cuprinsa de un fel de atitudine fatalista - ce-o fi, o fi… Probabil aceasta izvoraste mai mult din studiul meu asupra suveranitatii lui Dumnezeu decat din doctrina alegerii.

 

Cu toate acestea, ma trezesc argumentand, "Daca Dumnezeu are un plan pentru fiecare individ si fiecare popor, daca El hotaraste care putere va urma, El pune stapanitori si El ii conduce, etc., daca El e atotsuveran, atunci isi va duce la indeplinire lucrarea indiferent de eforturile lui Satan de a pune piedici sau de nereusita omului de cealalta parte.

 

D-voastra spuneti ca deoarece alegerea este o chestiune secreta, trebuie sa continuam sa marturisim si sa lasam rezultatele in mana lui Dumnezeu. Adevarat. Dar pe de cealalta parte, nu vad ce importanta are daca stim sau nu, de vreme ce Dumnezeu stie cine e ales si ii va mantui fie ca ne facem partea noastra sau nu. Chiar daca nu marturisesc, planul lui Dumnezeu de a mantui anumiti oameni nu va fi impiedicat. Simplul fapt ca Dumnezeu i-a ales, e suficient sa asigure mantuirea lor, fie ca marturisim sau nu, datorita simplului fapt ca Dumnezeu este suveran si i-a ales deja pentru mantuire. Sunt de acord ca nu stiu cine este ales si cine nu. Dar nici nu trebuie sa stiu. Acestia vor fi mantuiti oricum, daca Dumnezeu vrea.

 

Am citit in teologia lui Strong ca rugaciunile noastre nu schimba niciodata modul lui Dumnezeu de a gandi, ideea fiind ca daca noi crestem in experienta crestina si traim aproape de Dumnezeu, ar trebui sa invatam sa ne rugam pentru acele lucruri care sunt in conformitate cu scopul lui Dumnezeu pentru noi; si astfel El raspunde rugaciunilor noastre.

 

Dar din nou…, daca are un anumit plan pentru anumiti indivizi sau natiuni, acestea vor fi aduse la indeplinire si fara rugaciunea noastra. Daca acest lucru e adevarat, atunci ceea ce am crezut noi a fi raspuns la rugaciuni, reprezinta doar implinirea unui plan divin care ar fi fost realizat la fel de bine si fara rugaciunea noastra. Dar, pentru ca noi nu cunoastem viitorul, credem ca l-am convins pe Dumnezeu si spunem ca El a raspuns rugaciunilor noastre. Insa deoarece El a avut un anumit plan dinainte, aceste lucruri s-ar fi intamplat indiferent de circumstante. Intelegeti ce vreau sa spun?

 

Totdeauna am crezut, intr-o anumita limita, ca il puteam convinge pe Dumnezeu, bineinteles atata timp cat nu-I ceream ceva in afara voii Lui - cand spun aceasta ma refer la placerea Lui sau voia Lui in mare si nu la un plan fix si premeditat. Se pare ca am crezut ca, de exemplu, daca cineva drag ar fi bolnav si Dumnezeu nu a luat nici o decizie sigura despre faptul ca atunci era momentul sa moara, Dumnezeu i-ar lasa viata ca raspuns la rugaciune. Insa datorita suveranitatii, motivul pentru care Dumnezeu i-a lasat viata, a fost pur si simplu pentru ca El nu a considerat ca a venit timpul pentru ca acea persoana sa moara. Deci rugaciunea mea nu a avut nimic de a face cu acest fapt. Persoana si-ar fi revenit daca acesta este planul Lui sau ar fi murit daca asa a hotarat El.

 

Daca rugaciunea nu schimba gandul lui Dumnezeu, atunci care a fost rostul mijlocirii lui Avraam pentru Sodoma si Gomora? Dumnezeu oricum ar fi salvat 50, 40 sau 10, daca ar fi fost gasiti. Sau Moise mijlocind pentru Israel. Dumnezeu a avut un plan pentru Israel pe care urma sa-l indeplineasca indiferent de rugaciunea lui Moise astfel incat atat Moise cat si noi ne rugam pentru ceva care oricum se va intampla fie ca ne rugam sau nu. Pentru mine, aceasta distruge tot sensul rugaciunii. Aproape te face sa crezi ca te amagesti gandind ca realizam ceva prin rugaciune, in realitate totul fiind decis dinainte.

 

Acum, de exemplu, in cazul orfelinatului lui Mueller, Dumnezeu a avut un plan pentru acea lucrare care va fi dus la indeplinire de vreme ce El e suveran. Daca rugaciunea nu are nici o greutate in fata lui Dumnezeu (adica sa-l influenteze in vreun fel), atunci acel camion cu lapte s-ar fi mai defectat exact in fata orfelinatului (si astfel asigurand necesarul de lapte pentru toti copiii din orfelinat)  daca Mueller n-ar fi stat toata noaptea pe genunchi rugandu-se? Dupa cum spun teologii, nu rugaciunea lui Mueller a dus la provizia miraculoasa de lapte pentru orfelinat, ci a fost doar o parte a planului care urma sa se intample oricum. Mueller putea la fel de bine sa-si petreaca noaptea in pat. Nu inteleg. Pentru mine, un asemenea rationament contrazice Iacov 5:16 si pe altii care sustin rugaciunea persistenta/tenace. Ma intreb uneori daca nu cumva problema este la modul in care interpreteaza oamenii Scriptura si nu in Scriptura insasi.

 

A fost o scrisoare groaznic de lunga si imi cer scuze pentru atatea discutii. Insa acest subiect este, cred, prea vast pentru a putea fi tratat prin corespondenta. Cat de mult mi-as dori sa stam fata in fata si sa stam de vorba. O sa tin o copie a acestei scrisori pentru a putea face referinta la ea atunci cand voi primi raspunsul d-voastra. Sper sa nu credeti ca incerc sa-mi impun propriile pareri; dar articolul d-voastra m-a miscat cu adevarat. As putea vedea minunatia acestei doctrine daca nu ar contrazice alte parti din Scriptura.

 

Sper si ma rog sa-mi puteti da mai multa lumina si ca nu veti fi ofensat de o scrisoare asa de lunga primita de la o straina.

 

Cu multe multumiri in asteptarea raspunsului d-voastra,

 

Cu recunostinta,

 

Marjorie Bond

 

 

 

 

746 West Noel

Madisonville, Kentucky

20 octombrie, 1959

1505 Scotland Street

Calgary, Alberta

Canada

 

Stimata D-na Bond,

 

Salutari in Numele Aceluia al carui Nume este deasupra oricarui nume!

 

Am primit scrisoarea d-voastra din 5 octombrie la timp, dar din pacate nu ar fi putut sa ma gaseasca intr-o perioada mai ocupata ca aceasta, fapt care explica intarzierea raspunsului meu. Lucrez la Asociatia "Micul Betel", si scrisoarea d-voastra a sosit chiar in prima zi a intalnirii noastre anuale. A fost mult de lucru pentru pregatirea intalnirii, dupa aceea de-a lungul zilelor cand ne-am intalnit si apoi mult mai multa munca pentru a pregati materialele si a le pune in mainile editorului. La inceput m-am gandit ca va voi scrie scurt, afirmandu-mi pozitia si promitand ca ma voi intoarce cat de curand asupra acestui subiect. Apoi mi-am amintit ca as putea valorifica acest timp in speranta ca voi ajunge totusi sa abordez acest subiect inainte de timpul limita mentionat de d-voastra. Sper ca nu veti considera intarzierea ca o dovada de indiferenta din partea mea. Si mai mult, datorita infirmitatilor varstei, nu mai am capacitatea de munca pe care o aveam altadata.

 

In primul rand, dati-mi voie sa va laud pentru atitudinea sincera cu care ati abordat doctrina alegerii si celelalte subiecte adiacente; si de asemeni as vrea sa va felicit pentru modul in care ati inteles aceste doctrine. Foarte rar primesc scrisori scrise asa de bine cu privire la un anumit subiect. Va prezentati problemele intr-o perspectiva foarte clara, ceea ce usureaza modul lor de abordare. Si ma simt in cunostinta de cauza sa va raspund, deoarece si eu ma confrunt cu problemele pe care d-voastra le ridicati. Pe cat de mult as vrea sa va raspund satisfacator, pe atat mi-e teama ca va voi dezamagi.

 

Cred ca sunteti tulburata pe nedrept de neputinta de a armoniza tot ceea ce este in Biblie. Aceasta carte este revelatia Infinitului si o minte finita nu poate intelege perfect tot ceea ce Dumnezeu a revelat. Daca acest lucru ar fi posibil, atunci acesta ar putea fi un argument impotriva Bibliei ca si insuflata de Dumnezeu si redusa la un simplu produs uman. Mai mult decat atat, determinarea de a armoniza contradictiile aparente, rezulta cu siguranta din unul din cele trei lucruri regasite in viata reala. Astfel, fie se ignora suveranitatea lui Dumnezeu, fie responsabilitatea umana, sau altfel se sfarseste in tulburarea experimentata de d-voastra, asa cum atat de sincer ati marturisit. Pe de o parte sunt asa numitii Baptisti Primitivi (Hardshells) care nu pot imbina neputinta umana cu responsabilitatea in problema pocaintei si a credintei. Si astfel ei accentueaza doctrina suveranitatii, poruncile divine si neputinta umana, si ignora Scriptura care porunceste pacatosilor sa se pocaiasca si sa creada in evanghelie. Prin urmare ei nu au o evanghelie pentru cei pierduti. Pe de cealalta parte sunt cei care predica doctrina responsabilitatii umane si porunca de a se pocai si crede, si nu au nimic de spus despre neputinta umana, poruncile divine si suveranitate. Aici chiar in propria-mi biserica sau in asociatie, la fel ca si prin partile de sud,  in general nu se prea stie de doctrina alegerii, natura pacatoasa si suveranitate in mantuire. Acest lucru se intampla pentru ca fratii cred ca nu le pot predica pe ambele, ca cele doua nu se pot reconcilia - daca una este adevarata, cealalta trebuie sa fie falsa. In cazul d-voastra, exista atat hotararea de a accepta tot ce scrie in Biblie cat si dorinta de a le armoniza, totul rezultand in confuzie si tulburare. Cu riscul de a fi considerati inconsecventi, sa luam Scriptura in intregime chiar daca putem sau nu sa o armonizam. Dr. J. B. Moody (unul dintre parintii mei in credinta) obisnuia sa spuna ca daca cineva asteapta sa accepte doctrinele pana cand reuseste sa le armonizeze, nu le va accepta niciodata; modul de a le armoniza este acela de a le primi fara intrebari, si ele se vor armoniza in sufletul nostru. Acest lucru poate nu este in totalitate adevarat dar ajuta. Nu spun ca nu trebuie sa facem nici un efort de a armoniza doctrinele care par contradictorii, insa as vrea sa avertizez pe cei care au o anumita incapatanare de a face aceasta. Sfarsind aceasta introducere, voi lua acum in ordine intrebarile d-voastra.

 

1.    E adevarat ca cei mai multi (as spune toti) oamenii cred ca alegerea e nedreapta.  Acesta nu-i un lucru deosebit, de vreme ce gandirea carnala este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu. Unii oameni iubesc un Dumnezeu inventat de ei, insa numai cei nascuti din nou pot iubi un Dumnezeu Suveran care face ce vrea cu ce e al lui. 1Ioan 4:7. Drepturile lui Dumnezeu asupra rasei umane pacatoase sunt aceleasi cu cele ale olarului asupra lutului. Vedem foarte clar ca in acest caz acuzatul nu are nici o pretentie din partea curtii de justitie omeneasca. Si la fel de adevarat este faptul ca nici pacatosul nu are pretentii din partea unui Dumnezeu ofensat. Mai mult decat atat, sa consideri alegerea ca fiind nedreapta inseamna sa pui mantuirea intr-un context justitional, luand asfel orice speranta de la pacatos.

 

Cand gasim oameni care par interesati in evanghelie, suntem incurajati sa credem ca fac parte dintre cei alesi, deoarece cei alesi nu sunt mantuiti fara a arata interes in a fi mantuiti. Iar cand ne rugam pentru mantuirea lor, nu-i cerem Duhului Sfant sa-i puna pe un gard de unde ar putea sa cada fie de-o parte fie de cealalta parte a gardului. Ei sunt deja de partea gresita - atitudinea de respingere ignoranta a lui Hristos - si noi ne rugam ca El sa-i duca din imparatia intunericului in imparatia Fiului Sau. Col. 1:13. Ne rugam pentru convertirea lor prin credinta in Hristos, pentru a nu fi lasati la dispozitia alegerii facuta de natura lor pacatoasa. Faptul ca Dumnezeu nu-i convinge si nu-i converteste pe toti carora le predicam si pentru care ne rugam, se datoreaza suveranitatii si nu slabiciunii Sale. Nu ne rugam unui Dumnezeu slab. Oricum trebuie sa facem o distinctie intre dorinta de a fi mantuit de pacat si dorinta de a scapa de iad. Nimeni nu vrea sa arda, dar dorinta de a fi mantuit de pacat este o dorinta sfanta creata de Duhul Sfant. Si cand El da nastere unei asemenea dorinte, pasul care urmeaza cu siguranta va fi convertirea. Insa noi nu putem determina cu siguranta motivatia unei dorinte.

 

D-voastra intrebati in ce masura sunt ei (cei ne-alesi) raspunzatori pentru pierzarea lor? Ei sunt raspunzatori pentru toate pacatele pe care le fac si pentru natura lor pacatoasa. Ceea ce face cineva reprezinta o revelare a ceea ce este acea persoana. Acest lucru nu este clar sau evident pentru modul in care concepem noi dreptatea. Nu pot intelege cum poate Dumnezeu sa ma considere raspunzator pentru exercitarea unei naturi pacatoase pe care am mostenit-o,  nefiind deloc implicat in dobandirea ei, pentru ca este o natura cu care m-am nascut. Daca ar fi sa stau sa-L judec pe Dumnezeu (piara acest gand) as spune ca nu este drept sa ma pedepseasca pentru o natura pacatoasa mostenita. Accept responsabilitatea fata de pacat, chiar daca nu pot intelege sensul dreptatii acestui lucru. Cei care nu au fost "insemnati" pentru a fi mantuiti se impart in doua grupe: cei carora li se predica evanghelia si cei care nu aud niciodata despre Isus ca Mantuitor. Cei carora li se predica evanghelia sunt raspunzatori pentru toate pacatele, inclusiv pacatul de a-L respinge pe Isus, pe cand cei care nu aud despre El nu sunt vinovati de pacatul de a-L respinge pe El, dar sunt vinovati de alte pacate de care vor fi raspunzatori. Paganii care nu au auzit niciodata de evanghelie nu vor fi responsabili de pacatul necredintei. Fie ca intelegem sau nu, pacatosul trebuie sa dea socoteala in fata Dumnezeu in toata depravarea si neajutorarea lui.

 

Doamnei din grupul d-voastra care a afirmat ca doctrina alegerii face ca totul sa fie fara nici o speranta, adaugand ca ea a crezut ca toti vor fi mantuiti si ca decizia este a "lor", ar trebui sa I se raspunda in felul urmator. Oricine poate fi mantuit daca vrea sa fie mantuit in modul lui Dumnezeu de a mantui prin credinta in Isus, dar nimeni prin el insusi nu vrea sa fie mantuit in asemenea mod. Calea lui Dumnezeu este nebunie pentru el, (1 Cor. 2:14; 2 Cor. 4:3-6; Rom. 10:1-3). Decizia este a "lor" dar decizia de a se increde in Isus este rezultatul unei minti innoite - rezultatul harului din suflet. Pavel vorbeste despre aceleasi lucruri cand credea ca trebuie sa faca multe lucruri impotriva lui Isus din Nazaret, Fapte 26:9. Si cand vorbeste despre convertirea lui, o atribuie in totalitate harului lui Dumnezeu, 1 Cor. 15:10; Gal. 1:14-16. Nu exista auto-mantuire, nici in obtinere si nici in aplicarea ei. Lucrarea Duhului Sfant in noi este la fel de importanta ca lucrarea lui Hristos pentru noi. Pavel spune ca evreii cereau un semn (ii cereau sa faca o minune), iar grecii ii cereau semne de intelepciune deosebita (ei ii cereau sa filozofeze) dar el fara sa se ingrijeasca de dorintele lor, l-a predicat pe Hristos cel rastignit. Pentru un evreu de rand, mantuirea prin credinta intr-un Hristos crucificat, era ceva scandalos, si pentru grec era nebunie. Dar cei care in mod efectiv erau chemati de Duhul Sfant, puteau sa vada puterea si intelepciunea lui Dumnezeu in acest plan de mantuire, 1 Cor. 1:22-31. Faptul ca Dumnezeu nu cheama in mod efectiv mai multi decat o face, nu se datoreaza inabilitatii ci suveranitatii Sale. Asa cum am spus si in articolul meu despre doctrina alegerii, trebuie sa limitam fie puterea lui Dumnezeu, fie mila Lui, sau s-o luam tot inainte spre universalism. Daca Dumnezeu incearca sa-i salveze pe toti si nu reuseste, El nu e atotputernic. Daca nu mantuieste pe toata lumea, atunci mila Lui nu este universala. Rom. 9:18 spune clar ca mila Lui este limitata si este acordata in mod suveran. A merita mila cuiva este o contradictie in termeni. Iar firea din noi - ramasita a depravarii - se revolta impotriva acestui aspect al suveranitatii Divine. Si scriitorul isi da seama de acest lucru la fel ca si d-voastra.

 

2.    Sunt pasaje ca Ioan 3:16 si 1 Ioan 2:2 care par sa spuna ca Hristos a murit pentru fiecare individ. Oricum, cuvantul "lume" rareori desemneaza conceptul de "fiecare individ al rasei umane". Cuvantul "lume" este folosit uneori pentru a distinge pe cei mantuiti de cei pierduti (1 Ioan 5:19); pe evrei de neamuri (Rom. 11:11-15) si pe cei putini de cei multi (Ioan 12:19). Cred ca Ioan 3:16 si 1 Ioan 2:2 ne invata ca Isus a murit atat pentru evrei cat si pentru neamuri. El a murit pentru oamenii pacatosi dar nu pentru orice fel de pacatosi. Evreii au crezut ca Mesia ii va scapa de sub robie si va distruge neamurile. Insa Ioan spune ca El este sprijinul sau tronul de Mila pentru toti credinciosii indiferent de clasa sociala sau culoare. In alte cuvinte, Hristos nu este un Mantuitor al intregului trib. Daca consideram moartea lui Hristos din perspectiva substitutionista, atunci sunt de acord cu Spurgeon ca El a murit numai pentru cei alesi. Daca El a murit in locul fiecarui individ atunci fiecare individ va fi mantuit, altfel moartea lui nu ar mai avea sens. Acum, eu cred ca intr-un anumit sens moartea lui Hristos afecteaza fiecare individ. Dreptul de a judeca aceasta lume este rasplata lui Hristos pentru suferintele Sale. Toata judecata a fost incredintata Fiului, Ioan 5:22. In pilda comorii ascunse, Hristos este omul care a cumparat un camp (lumea) de dragul comorii (cei alesi) adica de dragul acelora pe care El i-a primit de la Tatal, Mat. 13:44. Vezi de asemeni Ioan 17 si 2 Petru 2:1. Accidental, cuvantul pentru Domn din 2 Petru 2:1 este Despot (gr. despotes), si sugereaza mai mult autoritate decat Kurios (Domn).

 

In 2 Petru 3:9, apostolul explica de ce Domnul nu s-a intors pe acest pamant, motivul fiind ca, El vrea ca nimeni sa nu piara ci toti sa se pocaiasca. Aceasta se refera la scopul voii Lui. Scopul lui Dumnezeu este ca toti sa se pocaiasca si sa fie mantuiti. In indelunga Lui suferinta, El asteapta pana cand toti "prea iubitii" au fost adusi la pocainta. Cei "prea iubiti" sunt descrisi ca cei "care au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra" (1:2); cei carora li s-a daruit "tot ce priveste viata si evlavia" (1:3); si care au fugit de stricaciunea care este in lume (1:4). In 2 Petru 3:15, apostolul le spune acelorasi prea iubiti, ca trebuie sa considere indelunga suferinta a Domnului ca si mantuire. Indelunga suferinta pentru cei alesi il tine pe Isus pe tronul Sau de mediere pana cand toti vor fi salvati. Daca ar fi venit mai devreme decat era planificat, multi dintre cei alesi n-ar fi fost mantuiti. Sunt crestin de 51 de ani, iar daca El ar fi venit inainte de convertirea mea, as fi pierit in pacatele mele. Nu acesta este scopul voii Sale, ca toti cei pe care Tatal i-a dat Lui, sa piara. Cuvintele "toti" si "fiecare" sunt foarte rar folosite in sensul absolut. Vezi Matei 3:5-7, 1 Cor. 4:5. Cuvantul "toti" din 2 Petru 3:9 ii reprezinta pe toti cei prea iubiti care vor fi adusi la pocainta. Poate nu este corect gramatical, dar este corect teologic si necesar pentru claritate. Hristos va veni sa judece numai atunci cand toti cei pe care Tatal i-a dat Fiului vor veni la pocainta. Si atunci cand va veni El, ne va duce in era unui "cer nou si a unui pamant nou", unde locuieste neprihanirea.

 

3.    Povestea pe care tatal d-voastra v-a spus-o desemneaza multe cazuri de oameni care au parut a fi cercetati si totusi s-au opus celor care incercau sa-i conduca la Hristos. Asemenea cercetare nu este facuta de Duhul Sfant care cerceteaza o persoana de pacatul necredintei si conduce la credinta in Hristos. Asemenea cazuri, intr-adevar scot la iveala vrajmasia dintre mintea fireasca si Dumnezeu, si nicidecum o minte prelucrata de Duhul Sfant. Un caz concret in acest sens este acela al lui Felix care tremura la spusele lui Pavel, dar care apoi l-a alungat pana la ivirea unei ocazii mai potrivite, Fapte 24:25.

 

Exista o cercetare naturala cu privire la pacat care poate fi simtita de oricine este confruntat cu pacatul lui (Ioan 8:9), si este cercetarea evangheliei pe care o face Duhul Sfant si care conduce la pocainta si credinta. Dumnezeu niciodata nu lasa neterminata lucrarea pe care a inceput-o intr-un suflet, Filip. 1:6. Duhul Sfant, dupa parerea mea, nu incearca niciodata sa regenereze sufletul unui ne-ales. Sunt multe dovezi in Scriptura in legatura cu acest fapt. In Noul testament se vorbeste despre cei dati Fiului de catre Tatal si a caror mantuire este asigurata. Acestia sunt numiti "oi" si "alesi" inainte de a veni la Hristos. Ioan 6:37-44; 10:14-16; 25-28; 2 Tim. 2:10.

 

Ati intrebat daca acea femeie a fost sau nu "aleasa"? Nu stiu. Pot sa spun numai ca la acel moment nu a dat dovada de a fi aleasa. Oricum este posibil ca mai tarziu sa fi fost cercetata de Duhul Sfant cu privire la pacatul necredintei ei si adusa la pocainta. Noi putem considera daca o persoana este aleasa sau nu, numai prin atitudinea fata de evanghelia lui Hristos. Daca ea a fost o oaie a lui Hristos atunci cu siguranta a venit la El mai tarziu, deoarece Hristos spune: "Oile Mele imi aud vocea si Eu le cunosc si ele ma urmeaza".

 

4.    "Multi sunt chemati dar putini sunt alesi" (Mat. 20:16; 22:14). Chemare in Noul Testament inseamna de obicei chemarea efectiva la mantuire - sfintii sunt facuti printr-o chemare divina, dar pasajul de mai sus nu semnifica acest lucru. Inseamna, evident, ca multi dintre cei care nu au fost alesi de Dumnezeu, aud invitatia de a-l accepta pe Hristos, 1 Tes. 1:4-7; 2 Tes. 2:13. Chemare si alegere nu inseamna acelasi lucru. Alegerea a avut loc in eternitate, in trecut; chemarea are loc in timp si aduce convertirea la credinta in Hristos. Exista o chemare generala adresata fiecarui credincios prin predicarea evangheliei, si exista o chemare speciala a Duhului Sfant care induce acceptarea chemarii generale. Chemarea generala prin predicarea evangheliei este adresata oamenilor ca si pacatosi; chemarea speciala prin Duhul Sfant este adresata alesilor si rezulta in mantuire. Rom. 8:28 se refera la aceasta chemare efectiva. Vezi de asemeni 1 Cor. 1:26; Gal. 1:15-16.

 

5.    Va plangeti ca sunteti cuprinsa de un fel de atitudine fatalista - "ce-o fi, o fi…".  Este o diferenta imensa intre ceva rece si impersonal numit "soarta" si lucrarea providentiala a unui Dumnezeu maret si intelept. Lucrurile nu apar pur si simplu datorita soartei ci prin Dumnezeul, "care face toate lucrurile dupa sfatul voii Sale", (Efes. 1:11). Dr. Charles Hodges a fost odata intrebat daca crede in "ce-o fi, o fi…". El a replicat, "Da, cred; de ce?…ati vrea sa cred ca "ce-o fi, nu va fi…"? Profetia este o prezicere divina a multor lucruri care urmeaza sa se intample si aceste preziceri au avut loc sau vor urma.

 

Al doilea pasaj al scrisorii d-voastra exprima un adevar glorios. Dumnezeu conduce aceasta lume, si poate face chiar si mania omului sa-L laude pe Dumnezeu; El limiteaza chiar si ramasita de rau pe care oamenii ar mai putea sa-l faca. Ps. 76:10; Prov. 21:1.

 

Daca ma refer la primul paragraf al scrisorii d-voastre (pg. 27), este adevarat ca cei alesi vor fi mantuiti, si ca lipsa marturisirii mele nu va impiedica planul lui Dumnezeu de a-i mantui. Dumnezeu ma foloseste dar nu este dependent de mine. Nu indraznesc sa cred ca Dumnezeu este neajutorat fara mine; daca eu nu cooperez atunci el va folosi pe altcineva. Nu trebuie sa marturisesc cu gandul la obtinerea unor rezultate, ci din ascultare de voia sau porunca Lui. Nu pot stii voia Lui cu privire la cei carora le marturisesc. Noi trebuie sa marturisim oamenilor ca unor pacatosi, nu ca unor pacatosi alesi. Alegerea nu are nici o legatura cu obligatia noastra de a marturisi. Isaia a continuat sa predice chiar si atunci cand i s-a spus ca nu vor fi rezultate bune in ce priveste raspunsurile oamenilor. Isaia 6:8-13.

 

Scrisoarea D-voastra se incheie cu intrebari referitoare la rugaciune. Nu cred sa va fiu de prea mare ajutor aici, dar voi face totusi cateva observatii. Rugaciunea este unul din mijloacele prin care Dumnezeu aduce la indeplinire ceea ce a promis. Rugaciunea implinita este realizarea Duhului Sfant. El cunoaste mintea si voia lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi in concordanta cu voia lui Dumnezeu. Romani 8:26-27. Cum poate stii cineva daca rugaciunea lui este compusa de Duhul Sfant, nu pot spune. Insa Duhul Sfant ne conduce in rugaciune pentru acele lucruri care sunt in interiorul spectrului voii divine, si daca cerem ceva dupa voia Lui, El ne va auzi, 1 Ioan 5:14. Suntem invatati sa ne rugam ca voia Lui sa se faca. Aceasta inseamna ca noi nu trebuie sa incercam sa schimbam voia Lui prin rugaciunea noastra. Acest fapt ar lua controlul din mainile lui Dumnezeu si ne-ar face pe noi raspunzatori.

 

Fie ca putem armoniza sau nu rugaciunea noastra cu poruncile Lui, este datoria noastra sa ne rugam, pentru ca El ne porunceste acest lucru, Luca 18:1. Rugaciunea implica doua aspecte: neputinta noastra si puterea Lui. Rugaciunea e un act de dependenta de Dumnezeu, care "poate sa faca mai mult decat cerem sau credem noi", Efes. 3:20.

 

Nu pretind ca pot reconcilia doctrina poruncilor divine cu pasaje ca Iacov 4: 2-3 si 5:16. Dar pot vedea cum rugaciunea poate prevala fara sa-L schimbe totusi pe Dumnezeu, mai ales daca o consideram ca un mod in care voia Lui este adusa la indeplinire. In cazul lui Muller, cred ca el a fost manat de Duhul Sfant sa stea toata noaptea pe genunchi pentru a se ruga sa primeasca lapte pentru copii. Avem aceeasi problema in cazul naufragiului lui Pavel asa cum e prezentat in Fapte 27. Cand orice speranta de fi salvat a disparut (27:20), ingerul lui Dumnezeu i-a spus lui Pavel ca nimeni nu va pieri. Apoi ii mangaie pe marinarii disperati, pe soldati si pe prizonieri zicand: "Linistiti-va, caci am incredere in Dumnezeu ca mi se va intampla asa cum mi s-a spus" (27:25). Apoi mai tarziu, cand marinarii incercau sa fuga de pe corabie, Pavel a zis sutasului si ostasilor: "Daca oamenii acestia nu vor ramanea in corabie, nu puteti fi scapati"(27:31). Dumnezeu a afirmat ca nu va pieri nimeni si Pavel a crezut in El, si totusi a crezut ca siguranta lor depindea de faptul daca marinarii ramaneau pe corabie. L-am putea acuza pe Pavel de inconsecventa dar acesta este modul in care s-au desfasurat lucrurile.

 

In ce priveste rugaciunea pentru cei bolnavi, totdeauna trebuie sa ne rugam chiar daca nu stim care este voia divina in diverse cazuri. Este hotarat ca orice om sa moara, si cand vine acel moment, rugaciunea noastra nu va anula voia divina. David a recunoscut acest lucru cand s-a rugat pentru copilul lui bolnav. A postit si s-a rugat cat timp copilul a fost in viata, dar cand copilul a murit, el s-a plecat in fata aratarii voii lui Dumnezeu si a zis, "Cat traia copilul posteam si plangeam, caci ziceam: "Cine stie daca nu se va indura Domnul de mine si daca nu va trai copilul?", 2 Sam. 12:22. Rugaciunea lui Pavel de a i se indeparta tepusul este un alt exemplu de rugaciune in afara sferei voii lui Dumnezeu. Pavel s-a rugat fara sa stie voia lui Dumnezeu, iar cand i s-a descoperit ca de fapt i se va da har sustinator in loc de indepartarea tepusului, s-a plecat in supunere si a spus: "Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele pentru ca puterea lui Hristos sa ramana  in mine" (2 Cor. 12:9).

 

De multe ori mintea imi fuge la razboiul groaznic dintre Nord si Sud, asa numitul razboi civil. Au fost oameni ai lui Dumnezeu de ambele parti, oameni evlaviosi si oameni ai rugaciunii care s-au rugat lui Dumnezeu pentru victorie. Cred ca se considera ca cei mai valorosi oameni ai lui Dumnezeu au apartinut Armatei de Sud cu oameni ca Robert E. Lee, Stonewall Jackson si Robert E. Johnston, si acum toti ne bucuram ca a fost voia lui Dumnezeu ca Uniunea sa castige.

 

Cel mai potrivit lucru pentru noi ar fi sa cautam fata lui Dumnezeu, sa ne rugam si sa multumim pentru binecuvantarile Lui, si apoi sa ne plecam in fata modului misterios in care Dumnezeu protejaza vietile noastre.

 

" Dumnezeu tine cheia a tot ce este necunoscut,

          si ma bucur;

Daca alte maini ar detine cheia,

Sau daca mi-ar fi incredintat-o mie,

          As fi trist.

 

"Ce s-ar intampla daca grijile zilei de maine ar fi aici

Fara pic de odihna!

As vrea mai degraba ca El sa descuie acea zi

Si in timp ce orele se scurg liber, El sa spuna:

          "Voia mea este cea mai buna".

 

" Chiar neclara-mi vedere

Ma face sa ma simt in siguranta;

In bajbaiala de pe cararea-mi incetosata,

Simt mana Lui; Il aud spunand,

"Ajutorul Meu este sigur".

 

"Nu pot citi planurile lui de viitor;

          Dar stiu atat;

Am zambetul fetei Lui,

Si tot refugiul harului Sau,

Cat sunt aici jos.

 

Destul! Aceasta acopera toate dorintele mele,

Si astfel ma odihnesc!

Pentru ca acolo unde nu pot eu vedea, vede El,

Si in grija Lui voi fi in siguranta,

Binecuvantat pentru totdeauna."

 

Suntem toti niste bieti pacatosi in cautarea unui Salvator. Acest Salvator este Isus Hristos care spune: "Cel ce vine la mine nu-l voi alunga". Daca Hristos este Salvatorul pacatosilor, atunci acest biet pacatos se califica pentru mantuire. Il laud ca a murit pentru mine, si il laud pe Duhul Sfant pentru ca m-a ajutat sa-mi vad neputinta si pentru ca a luat lucrurile lui Hristos si mi le-a aratat mie. Ioan 16:14-15.

 

Domnul sa va binecuvanteze in legatura cu discutia care va avea loc in 5 noiembrie, si sa va faca o binecuvantare pentru altii! As fi vrut sa va fiu mai de ajutor cu aceste raspunsuri. Dati-mi voie totusi sa va indemn sa nu va ingrijorati de nereusita incercarii de a reconcilia doctrine care par contradictorii mintii noastre limitate.

 

Cu adanci multumiri pentru aceasta ocazie de a discuta lucrurile profunde ale lui Dumnezeu.

 

Al d-voastra prin legatura evangheliei,

 

C. D. Cole

 

 

1505 Scotland Street

Calgary, Alberta

6 noiembrie, 1959

 

Domnule Dr. Cole, 

 

Credeti ca mai rezistati sa cititi inca o scrisoare de la mine? Voi incerca sa nu mai scriu asa de mult de aceasta data!

 

Scrisoarea d-voastra minunata si extraordinar de folositoare a sosit acum doua saptamani, deci dupa cum vedeti cu mult timp inainte de intalnirea noastra de seara trecuta. Am vrut sa va raspund imediat dar apoi m-am gandit ca as putea "sa impusc doi iepuri dintr-o lovitura", vorbind asa…Multumesc foarte mult pentru scrisoare si pentru scurta prezentare a intalnirii d-voastre.

 

Nu am cuvinte sa va spun cat de mult apreciez timpul si energia depusa pentru a ajuta o persoana cu totul necunoscuta…si totusi, poate ca la urma urmei nu suntem chiar asa de necunoscuti unul fata de celalalt datorita legaturii pe care evanghelia o realizeaza. Insa, mi-e teama ca a ati pus prea multa munca in raspunsul d-voastra atat de detaliat si nu pot sa exprim cat de multumitoare va sunt pentru aceasta. Dar mai mult decat atat, simt ca va datorez o nemarginita recunostinta pentru articolul d-voastra despre doctrina alegerii care mi-a starnit interesul pentru acest subiect si mai apoi dorinta de a-l studia. Ma simt ca si cum mi s-a deschis o usa spre o lume complet noua, si sunt asa de incantata de aceasta, Dr. Cole. Sper ca nu este gresit ca atribui o asa de mare importanta acestui subiect, dar intr-un fel, simt ca este cea mai importanta si cea mai personala doctrina din toata Biblia. Stiu ca nimic nu trebuie sa eclipseze doctrina mantuirii, dar uneori simt ca nici chiar propria mea convertire nu a avut un impact asa de puternic asupra mea ca aceasta doctrina. Cand ai fost crescut intr-o familie crestina, ai auzit predicarea Scripturii din copilarie si ai fost activ in biserica, cumva nu exista o delimitare clara ca in cazul in care te-ai intoarce de la o viata plina de vicii. Oare acest lucru se intampla pentru ca noi nu simtim in profunzimile fiintei noastre nevoia disperata dupa Hristos asa cum este experimentata de cei care nu cresc in biserica? Nu stiu…, dar de multe ori am simtit ca nu ma bucur de viata mea de crestin asa cum ar trebui. De multe ori, parea invechita si plictisitoare aceasta viata. Uneori chiar ma intrebam daca totusi sunt mantuita. Acum totul s-a schimbat. Insusi faptul ca mantuirea mea este prin har in totalitate - atat in aplicarea ei cat si in administrare -  a determinat multe transformari in fiinta mea. Si pentru aceasta, d-voastra trebuie sa va multumesc. Cat de minunat trebuie sa fie faptul de a fi un lucrator pe care Dumnezeu sa-l foloseasca asa de mult.

 

Cand am citit articolul d-voastra pentru prima oara, pe langa toate celelalte obiectii ale mele cu privire la doctrina alegerii, nu mi-a placut ideea ca (intr-un sens) nu am avut nici o implicatie in convertirea mea. Totdeauna am presupus ca prin Duhul, aveam destul discernamant si inteligenta sa realizez daca un anumit lucru merita luat in considerare sau daca merita sa lupti pentru obtinerea lui. Niciodata nu m-am gandit ca daca sunt aleasa, nu am nici o implicare in propria-mi mantuire - nici chiar in acceptarea ei. Insa acum vad acest lucru ca fiind partea cea mai buna a mantuirii. Te determina sa fii umil, iti taie respiratia, te sperie si te incanta in acelasi timp. Nu pot sa-mi iau gandul de la acest lucru, Dr. Cole. Cand ma gandesc ca toti acesti ani (am 41), am fost lipsita de aceasta invatatura extraordinara si nu am simtit bucuria si incantarea ei.

 

Aceste aspecte au facut ca mantuirea si convertirea mea sa fie mai reale si mai personale. Totdeauna I-am invidiat pe cei care vorbeau cu asa de mare bucurie despre convertirea lor si care simteau cu adevarat ca ceva s-a intamplat in viata lor (eu nu am putut spune asta niciodata). Nu puteam sa-mi amintesc o perioada din viata mea in care n-am crezut, daca intelegeti ce vreau sa spun. Si asta ma speria; mi-era o teama ciudata de faptul ca poate la urma urmei tot ceea ce aveam era doar un set de crezuri datorita faptului ca fusesem crescuta intr-o familie crestina si am acceptat credinta asa cum am acceptat si celelalte tipare de conduita si gandire. M-am rugat luni in sir ca daca sunt intr-adevar mantuita, Dumnezeu sa ma faca sa realizez aceasta deasupra oricarei umbre de indoiala, si sa-mi dea "bucuria mantuirii Sale", nu doar goliciunea unei vieti corecte.

 

Nici n-am visat ca voi primi "marturia Duhului" prin doctrina alegerii. N-as vrea ca Dumnezeu sa creada ca nu sunt recunoscatoare pentru mantuire. Sunt, dar chiar acum ma simt parca mai recunoscatoare pentru alegere. E ceva rau in asta?

 

Asemeni cuiva care a fost salvat de la inec in timp ce multi altii au pierit, ma intreb mereu: "de ce eu?, de ce eu?". Inainte, cand ma trezeam dimineata ma simteam foarte obosita si asa de mult mi-as fi dorit sa nu trebuiasca sa merg la lucru (sunt vaduva de razboi); acum imediat ce deschid ochii am senzatia ca s-a intamplat ceva nou si incantator; apoi ceva imi strafulgera mintea in valuri de amintiri… "esti aleasa" si ma cuprinde o asa de mare bucurie incat ma trezesc imediat si sunt gata de lucru.

 

Nu pot sa explic - dar daca intr-un fel, consideri ca propria-ti convertire depinde si de tine intr-o masura oricat de mica, cred ca acest fapt ia din maretia si stralucirea mantuirii. Dar cand gandul si constientizarea acestui aspect realizeaza un impact total in fiinta ta (adica faptul ca nu numai acordarea mantuirii se datoreaza harului lui Dumnezeu ci  si alegerea ta ca si recipient), nu mai poti face nimic decat sa te adancesti in incantare, dragoste si lauda.

 

Acum, trebuie sa va povestesc despre seara trecuta. Au fost aproape 30 de femei. In cei 7 sau 8 ani de cand conduc acest grup, nu a existat ceva care sa aiba o impresie mai puternica asupra lor decat doctrina alegerii! Au venit la ele cu Biblii, creioane si …obiectii! Am trecut peste tot materialul din nou, cu mare grija, amintindu-le in primul rand ca:

 

(a) Alegerea a fost necesara datorita depravarii omului, si am dezvoltat aceasta in jurul afirmatiei d-voastre potrivit careia doar ne pacalim daca putem crede ca cineva ar dori vreodata sa-L caute pe Dumnezeu in starea noastra neregenerata, in afara calauzirii Duhului Sfant si a alegerii. (Gen. 6:5; Ps. 14:3; Isa. 64:3; Rom. 3:10; si Efes. 2:1- Le-am rugat sa citeasca tare aceste referinte).

 

(b) Suveranitatea lui Dumnezeu justifica alegerea. El are aceleasi drepturi asupra noastra asemeni olarului asupra lutului, etc., reliefand calitati ale lui Dumnezeu ca si absoluta Sa dreptate, sfintenie, omniscienta, existenta de sine, etc, aspecte care il indreptatesc sa actioneze intr-un mod suveran.

 

(c) Dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu protejaza alegerea; Aceasta nu poate fi nedreapta deoarece lui Dumnezeu ii este imposibil sa faca ceva gresit, nedrept, neloial… "El nu se poate nega pe Sine Insusi". Indiferent de cum ni se pare acest lucru, avem cunostinta si linistea ca Judecatorul intregului pamant va face ce este drept.

 

Dupa ce mi-am sfarsit prezentarea, participantii au pus intrebari. Mi-a parut insa rau de o femeie din grup. A venit la biserica noastra de la Biserica Unita. Cred ca este mantuita, dar din cand in cand se mai poate observa in gandirea ei sau in afirmatiile ei, o intoarcere la doctrina mantuirii prin fapte din Biserica Unita. Bineinteles ca a fost foarte tulburata de acest subiect - ceea ce consider a fi un semn bun. I-am spus ca nu poate fi mai tulburata decat am fost eu la inceput. Nu poate pricepe ca de fapt nu este nedrept din partea lui Dumnezeu sa actioneze in acest mod. Mi-am amintit atunci de ilustratia d-voastra cu oamenii care stau pe gard si Dumnezeu care ii impinge de-o parte si de cealalta. Mi s-a parut excelenta asa ca am comentat pe marginea ei. O mare parte dintre cele care au fost prezente, cred ca in final au reusit sa vada un licar de lumina reprezentat de faptul ca daca Dumnezeu nu ar fi ales pe unii, nimeni nu ar fi fost mantuit.

 

Toti avem tendinta de a reactiona la fel… credem ca daca decizia ar fi fost de partea noastra, am fi avut sanse mai mari de a fi mantuiti decat cazul in care Dumnezeu ar stabili totul din eternitate. Si aceasta se intampla deoarece nu acceptam sau nu vrem sa acceptam ca suntem incapabili de a ajunge la Dumnezeu prin noi insine. Le-am spus ca in ce priveste starea noastra originara (naturala) suntem morti in nelegiuire si pacat iar un cadavru nu poate nici macar clipi din ochi. Doar s-au inselat pe ele insele daca au crezut vreo clipa ca  ar putea vreodata sa-L primeasca pe Isus, fara ca Dumnezeu sa ia anumite masuri pentru a le determina sa ia aceasta decizie.

 

Discutia noastra a continuat mai mult de o ora si jumatate. Aceasta femeie a crezut si ea ca si celelalte ca doctrina alegerii contrazice unele versete din Scriptura, ca de exemplu Ioan 3:16 si 1 Ioan 2:2. Am fost bucuroasa ca am avut la indemana explicatia d-voastra cu privire la "toti" si "lumea" ca fiind folosite rareori in sensul lor absolut.

De asemeni, Ioan 6:37, "Pe cel ce vine la mine nu-l voi izgoni afara"…Le-am spus sa citeasca prima parte a acestui verset si vor avea un soc; si eu am avut cand am citit. "Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine…". Bineinteles ca Hristos nu va izgoni pe nici unul care vine, deoarece cei care vin vor fi cei pe care Tatal ii da Fiului. Au fost de-a dreptul inmarmurite! Se pare ca au reactionat totusi ca si cand cele discutate incepeau sa prinda contur si puteau intrevedea anumite usi deschise spre moduri noi de gandire.

 

Dupa aceea, in timp ce asteptam ceaiul, femeia despre care vorbeam a venit la mine. Mi-a parut asa de rau de ea; era tulburata si gata sa izbucneasca in lacrimi. Am intrebat-o, "Edythe, s-au facut mai clare lucrurile?" A ezitat putin si a spus, "Da, intr-un fel. Dar sunt alte aspecte pe care pur si simplu nu le pot reconcilia cu propriile-mi idei despre Dumnezeu si Biblie". I-am raspuns, "Nici nu incerca, Edythe, Dr. Cole mi-a spus sa nu incerc sa impac toate punctele acestei invataturi cu celelalte pasaje din Scriptura deoarece voi produce numai confuzie, si cred ca are dreptate". Apropo, ceea ce mi-ati spus in legatura cu o minte confuza si dezorientata, m-a ajutat foarte mult din punct de vedere personal. M-am eliberat de toate argumentele dupa ce am citit scrisoarea d-voastra, si I-am spus Domnului ca m-am chinuit destul sa inghesui oceanul Lui de teologie in cescuta mintii mele si mi-am propus sa nu mai fac atata caz de lucrurile pe care nu le intelegeam. El le-a inteles si asta e suficient pentru mine. Acela a fost momentul din care am inceput sa am o pace asa de mare.

 

Am incercat sa-I spun aceste lucruri lui Edythe; ea mi-a raspuns, "Marjorie, aproape ca mi-am iesit din minti saptamana asta", si vocea i s-a oprit. Apoi a spus, "Nu ma pot gandi la nimic altceva si mereu analizez si reanalizez pana cand ajung in pragul nebuniei". Ma durea de mila pentru ea, pentru ca si eu trecusem prin aceeasi experienta pana cand am primit scrisoarea d-voastra. Mi-a trecut apoi prin minte ca poate scrisoarea d-voastra ar putea-o ajuta si pe ea. Asa ca am intrebat-o daca ar vrea sa citeasca intrebarile mele adresate d-voastra si raspunsul d-voastra. A fost extraordinar de bucuroasa. Le aveam la mine asa ca I le-am dat pe loc. Vreti va rog sa va rugati impreuna cu mine pentru ca aceasta femeie sa primeasca pace si sa invete cu ajutorul Duhului Sfant sa iubeasca aceasta doctrina asa cum o iubim si noi?

 

O alta femeie, nou venita in acest grup, (insa venea la noi la biserica de cativa ani),cu un zambet foarte placut mi-a spus la sfarsit, "Si eu simt la fel ca tine; acum stiu sa sunt aleasa si e de-a dreptul incantator; dar tare mult as fi vrut sa-l sa-l vezi si pe sotul meu. Atat de mult a vrut si el sa vina in aceasta seara, chiar m-a intrebat daca te-ai supara daca s-ar strecura incet pe un scaun din spate"! Se pare ca sotul a luat brosura de la ea si a citit-o; a fost incantat de ea, a studiat-o, a citit-o din nou si a spus nu a mai auzit niciodata in viata lui ceva asemanator acestei doctrine. De ce nu auzim mai multe despre aceasta doctrina? Si stiti, Dr. Cole, mai multi oameni m-au intrebat acelasi lucru, "De ce pastorii nostri nu ne predica despre aceasta doctrina?".

 

O fata din zona de sud (din Texas, dar nu cea despre care v-am vorbit in prima mea scrisoare; ea nu a venit seara trecuta) a fost si ea foarte interesata recunoscand totusi ca de cateva ori unele dintre ideile si modurile ei de intelegere au fost puternic atacate. Cu toate acestea seara trecuta in timp ce incheiam discutia, am auzit-o spunand cu o privire stralucitoare, "Ce e cert este ca iti alunga frica de moarte, nu-i asa?" Si stiti ceva…? Este exact ceea ce simt si eu cu toata taria. Am ramas inmarmurita cand am auzit-o - era exact ecoul inimii mele. Uneori chiar simt o dorinta de a ajunge cat mai repede in cer sa invat mai multe despre alegere si alte aspecte din Biblie.

 

O a treia femeie, mama a unui baietel de 6 ani mi-a spus: " Marjorie, nu stiu ce sa spun. E minunat. De cand am facut acest studiu si am inceput sa ma gandesc la aceasta doctrina, totul a inceput sa se clarifice in mintea mea; asa de multe versete din Scriptura care nu-mi erau clare, acum au inceput sa se armonizeze si sa aiba sens.

 

O alta fata care a vorbit cu mine in repetate randuri, mi-a spus ca la inceput (cand am tinut prima lectie in septembrie) a simtit ca nu este de acord cu ceea ce am spus. Dar pe masura ce citea brosura d-voastra si se gandea mai mult la acest aspect, incepea tot mai mult sa creada ca aceasta doctrina este cu adevarat prezenta in Biblie si prin urmare ea ar trebui sa accepte sa creada in aceasta doctrina si sa lase la o parte partile pe care nu le intelege pana cand ajunge in cer. Seara trecuta, dupa ce am terminat, mi-a suflat peste masa, "Si eu sunt bucuroasa in seara asta, Marjorie! Dar mi-e teama ca unele dintre noi, nu sunt. Insa, cu ele, problema este mai de graba ca nu vor.

 

Oricum, ma rog ca Duhul Sfant sa-si faca lucrarea in inimile acelora care sunt dezorientati sau impotrivitori. Cred ca insasi interesul lor in acest subiect e un semn incurajator, si asa cum ati afirmat si d-voastra, nici unuia dintre noi nu-i place aceasta doctrina; Duhul Sfant e acela care trebuie sa ne invete s-o iubim.

 

Am promis ca nu o sa va mai scriu o scrisoare lunga si totusi v-am scris. Sper ca nu v-am plictisit. Insa ma simt asa de incarcata cu toate acestea si va sunt asa de indatorata incat am simtit nevoia sa va spun aceste lucruri. Aveti cumva si alte invataturi prezentate sub forma de brosuri? M-am uitat zilele trecute peste niste brosuri mai vechi din seria "Marturii" (engl. "Witnesses") si am vazut cateva dintre cartile d-voastra sub forma de serii de volume, despre Pacat, Mantuire, etc. As vrea tare mult sa am seria completa. Am comandat deja 40 de exemplare ale brosurii d-voastre "Alegerea" si le-am distribuit grupului meu in septembrie, deci de atunci incoace, le-au putut studia si examina in detaliu. Nu va voi putea multumi niciodata indeajuns pentru articolul d-voastra. Cu siguranta Dumnezeu v-a calauzit sa-l faceti public.

 

Ar fi asa de minunat sa ascultam asemenea predici si in prezent. Pastorii, in loc de a tine acele predici "de lapte", predigerate si tematice asa de des intalnite, de ce nu mai tin predici doctrinale acum? Nu-i de mirare ca in zilele noastre crestinii nu mai sunt puternici si nu mai  stiu care sunt principiile in care cred, n-au apucat niciodata sa treaca de la lapte la carne. Am auzit un pastor baptist spunand ca suntem crestini care se hranesc cu gustari cand de fapt ar trebui sa fim crestini care se hranesc cu o cina bogata. Si cred ca avea dreptate.

 

Acum trebuie sa inchei. Din nou, va rog sa primiti multumirile mele pentru tot ceea ce ati facut pentru mine. Ma rog ca Dumnezeu sa va binecuvanteze din plin pe d-voastra, familia si lucrarea d-voastra care sunt convinsa ca va fi roditoare mult peste imaginatia si asteptarile d-voastra.

 

Sora d-voastra in Domnul,

 

Marjorie Bond

 

 

 

1505 Scotland Street

Calgary, Alberta

7 decembrie, 1959

Domnule Dr. Cole,

 

Dupa ce v-am trimis felicitarea de Craciun, am primit cartile d-voastra, "Speranta Cereasca" si "Doctrinele Divine". Multumesc foarte mult. Mi-a placut enorm de mult studiul cu privire la doctrina lui Dumnezeu. Cat il preamareste, il inalta, si ii recunoaste adevarata pozitie care I se cuvine de Rege al regilor si Domn al domnilor! Am inceput sa simt de mult timp ca biserica crestina are nevoie de o viziune noua a sfinteniei si maretiei lui Dumnezeu, si sa realizeze ca El este "Cel Preainalt si Preamaret care dainuieste vesnic". Este prea mult spirit de camaraderie in atitudinea noastra fata de Dumnezeu, in zilele noastre.

 

Tare mult mi-as dori ca pastorii din zilele noastre sa predice din doctrine. Cred ca membrii bisericilor noastre ar fi inradacinati mai ferm in credinta daca am beneficia de mai multa invatatura doctrinala si de mai putina invatatura "usoara"!

 

Apropo de studiul nostru despre doctrina alegerii, inca mai primesc diverse comentarii si pareri de la unele membre din grup. Nimic din ceea ce am studiat pana acum nu a mai starnit atata interes. De asemeni am oferit pastorului nostru un exemplar al brosurii d-voastre; ii astept reactia!

 

Cu cateva saptamani in urma, eram in vizita la niste prieteni dintr-o alta biserica baptista, si a venit vorba despre grupul meu de studiu biblic si doctrina alegerii. Va vine sa credeti?…Nici o persoana din acea incapere, afara de membrii familiei mele, nu a auzit despre alegere, ce sa mai vorbim de a intelege aceasta doctrina? Si totusi, toti erau crestini buni - nu doar membrii nominali ai unei biserici.

 

Nu ajunsesem decat la niste discutii preliminare despre acest subiect cand discutia noastra a fost intrerupta. Insa am putut sa-mi dau seama ca nu a fost prea bine primita! (Asa cum spuneati, toti suntem arminieni la origine). In acea seara la discutie a fost prezenta si o anumita femeie impreuna cu tatal ei mai in varsta si care se mutasera cu doi ani in urma in Arizona iar acum locuiau din nou in Calgary. Acum doua saptamani dau peste aceasta femeie la oficiul postal din zona noastra. Lucra temporar acolo si pentru ca erau deja cativa oameni care asteptau sa fie serviti, nu prea a avut timp sa stea de vorba cu mine. Insa in timp ce ma pregateam sa plec, mi-a spus: "Marjorie, as vrea sa stam de vorba candva despre problema pe care am discutat-o la Thelma seara trecuta". Timp de un minut sau doua mintea mi-a fost complet goala - nu puteam sa-mi amintesc la ce se referea. A zambit si mi-a spus: "Nu stii, am inceput sa discutam despre acest subiect". Dintr-o data m-am luminat si i-am spus nerabdatoare (acum acesta este subiectul meu preferat): "O, da, bineinteles. Mi-ar face placere sa ne intalnim, oricand ai timp". A dat din cap si a spus: "M-a cam pus pe ganduri. Nu inteleg si nu pot spune ca sunt de acord insa totusi as vrea sa aflu mai multe despre acest subiect". Deci a aparut inca o unda in urma pietrei pe care ati aruncat-o in apa!

 

Domnule Dr. Cole, mi-e greu sa va deranjez cu intrebarile mele cand stiu ca sunteti asa de ocupat, dar simt ca sunteti foarte bine pregatit in acest domeniu si ca ma puteti ajuta mai mult decat oricine altcineva. As putea sa va mai deranjez cu inca una sau doua intrebari?

 

(a)  Ce se intelege prin a intari "chemarea si alegerea voastra"? La inceput cand am citit 2 Petru 1:5-10, in lumina noilor mele cunostinte cu privire la alegere, mi s-a parut ca Petru vorbeste de parca ar fi posibil sa-ti pierzi mantuirea. Si totusi, pentru ca eu cred in siguranta eterna a mantuirii credinciosului (chiar mai mult acum de cand inteleg doctrina alegerii), nu-mi dau seama cum ar fi posibil acest lucru. Dupa ce m-am rugat pentru aceasta, mi-am dat seama ca poate ceea ce vrea sa spuna este faptul ca o persoana care face ceea ce Petru condamna, regreseaza spiritual; nu neaparat isi pierde mantuirea. Credeti ca este corecta aceasta interpretare?

 

(b) Cuvantul "toti" din Romani 11:32, credeti ca reprezinta un alt exemplu in care acest cuvant nu este folosit in sens absolut? Ma refer la partea in care spune "ca El sa aiba mila de toti". Unii considera ca acest verset se opune doctrinei alegerii,

argumentand ca daca Dumnezeu ar vrea sa aiba mila de toti, atunci n-ar mai alege pe unii oameni pentru mantuire asa cum sustine doctrina alegerii.

 

(c) De asemeni, pentru ca tot suntem la Romani, este adevarat ca si crestinii vor fi judecati pentru tot ceea ce au facut de cand au fost mantuiti? Nu in sensul de pedeapsa pentru pacatele lor, pentru ca pedeapsa pentru pacat a fost ispasita la Calvar. Dar cand Biblia spune: "Atunci toti va trebui sa dam socoteala lui Dumnezeu" si apoi din nou in Romani 2:6, "care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui"; si 1 Cor. 4:5.

 

Nu stiu de ce, dar gandul de a avea pacatele expuse la vedere, chiar daca nu voi fi pedepsita pentru ele, mi se pare ca rapeste cerului o cantitate considerabila de bucurie. Am avut o cadere spirituala foarte grava acum cativa ani, si cu toate ca acum il iubesc pe Domnul mai mult ca niciodata, uneori simt totusi ca nimic nu poate sterge pacatele acelor ani. Dumnezeu stie totul despre ele si m-a iertat; de ce trebuie sa fie dezvaluite pentru ca toata lumea sa le vada, atunci cand ajung in cer?

 

Am crezut ca pasajele din Psalmi care spun " cat de departe este estul de vest, atat de departe voi alunga nelegiuirea de la tine", inseamna ca odata ce am fost mantuiti, Dumnezeu a sters pacatele noastre si niciodata nu va mai trebui sa mai auzim de ele. Dar se pare ca sunt unele versete in epistole care ne-ar determina sa credem ca desi nu vom fi pedepsiti pentru pacatele noastre prin a merge in iad dar ca totusi va trebui sa dam socoteala pentru aceste pacate. Daca asa stau lucrurile, cred ca nici un crestin n-ar mai muri impacat cu adevarat, stiind ce-l asteapta. (De ce oare ne este mai teama de parerea oamenilor decat de cea a lui Dumnezeu?)

 

(d) Ultima mea intrebare se refera la paginile 7-9 din brosura d-voastra "Speranta Cereasca" (engl. "The Heavenly Hope"). Totdeauna am stiut (chiar inainte de a studia doctrina alegerii), si am invatat atat din Scriptura cat si din diverse imnuri si predici pe care le-am auzit, ca este periculos sa amani mantuirea pentru ca viata ti-ar putea fi curmata inainte de a-l accepta pe Hristos si astfel ai putea fi aruncat intr-o eternitate lipsita de prezenta lui Isus.

 

Dar potrivit cu doctrina alegerii, nici unul dintre cei alesi pentru mantuire nu vor putea muri fara a fi salvati. Corect? ("Tot ceea ce Tatal mi-a dat va veni la Mine…") Deci, toti cei pe care Dumnezeu a intentionat sa-i mantuiasca vor fi mantuiti si nicidecum nu se vor pierde, prin urmare pentru ei amanarea mantuirii nu reprezinta un pericol; cat despre cei ne-alesi, ei oricum nu vor fi mantuiti. Nu-i asa?

 

Mi se pare ca lucrurile au inceput sa se clarifice in mintea mea, pana la punctul la care le pot eu pricepe. Dar cand citesc ceva, sunt din nou dezorientata!

 

Dupa cum am spus, si eu credeam ca este riscant sa amani mantuirea. Toti scriitorii de imnuri crestine vorbesc despre aceasta. Dar de cand studiez doctrina alegerii, imi dau seama ca poate am gresit.  De fapt nu este o urgenta reala, in sensul ca nu reprezinta o chestiune de viata si moarte. Nici un om nu poate muri inainte de a fi mantuit daca Dumnezeu doreste sa-l mantuiasca. Atunci, de ce unii pastori (chiar dintre cei ca d-voastra care cred in alegere) indeamna pe oameni sa nu mai piarda timpul ci sa-l primeasca pe Hristos pana nu e prea tarziu? Niciodata nu-i prea tarziu pentru o persoana aleasa, nu-i asa?

 

V-as fi recunoscatoare daca mi-ati clarifica acest aspect.

 

Mi-e teama ca la un moment dat datorita faptului ca va scriu scrisori atat de lungi nu veti mai dori sa primiti scrisori de la mine. As avea atatea intrebari de pus, insa pastorii moderni, ca si medicii, sunt asa de ocupati incat nu mai au timp pentru oameni.

 

Va multumesc din nou pentru tot ajutorul pe care mi l-ati acordat si Dumnezeu sa va binecuvinteze in continuare.

 

Cu sinceritate,

Marjorie Bond

 

 

746 West Noel

Madisonville, Kentucky

17 decembrie, 1959

 

 

 

Draga mea Marjorie,

 

 

Salutari si cele mai bune urari de bine cu ocazia acestor sarbatori!

 

Cand ti-am trimis cartile, am avut de gand sa-ti trimit imediat si o scrisoare pentru ati explica faptul ca nu esti obligata sa le platesti deoarece nu le-ai comandat. Din pacate alte lucruri mi-au luat-o inainte si inca mai planuiam sa-ti scriu cand de fapt a aparut scrisoarea ta in care era inclusa plata cartilor. Cred ca ar trebui sa-ti trimit inapoi o parte din bani deoarece ai platit mai mult decat era necesar pentru ceea ce ti-am trimis eu. Numarul de carti si brosuri pe care le-am scris aproape s-a epuizat si acesta a fost unu din motivele care m-au determinat sa-ti trimit cartile respective. Volumul despre PACAT si MANTUIRE nu au fost inca redactate sub forma de carte. Am una sau doua carti mari care contin articole publicate in diverse reviste. La varsta mea (am 75 de ani), nu mai imi propun sa public carti. Oricum, am multi prieteni printre pastorii tineri si unii poate vor vrea sa-mi publice scrierile dupa ce eu nu mai sunt.

 

Dupa aceasta scurta introducere, ma voi indrepta acum spre intrebarile tale in speranta ca iti vor fi de ajutor.

 

(a)   Indemnul lui Petru "sa va intariti chemarea si alegerea voastra", este o avertizare impotriva superficialitatii. Adica, sa nu luam mantuirea noastra de buna fara sa avem o marturie clara a acestui lucru. Bineinteles ca se refera la a o intari pentru noi insine, deoarece noi nu putem intari nimic pentru Dumnezeu. Cuvintele lui se refera la asigurare (intarire) si nu la mantuire. Incepe cu harul credintei ca si darul lui Dumnezeu, si ne indeamna sa cladim pe aceasta credinta astfel ca vietile noastre sa nu fie goale si neroditoare. Nici un credincios neroditor nu poate avea siguranta mantuirii ca experienta subiectiva. (Apropo de experienta ta cand ai avut acea cadere spirituala.)

(b)   Cred ca "toti" din Rom. 11:32 este folosit in sens relativ si nu absolut, altfel am avea mantuire universala. Mai mult, Rom. 9:18 spune ca Dumnezeu este suveran in ce priveste manifestarea milei Lui. Aceasta nu inseamna ca el refuza sa-si manifeste mila fata de cineva care se increde in Hristos, ci ca El nu ii determina pe toti sa caute mila Lui - unii sunt lasati la dispozitia vointei lor carnale.

(c)   Crestinul va fi judecat pentru lucrarile lui si nu pentru pacatele lui. Pacatele lui au fost judecate in Hristos si nu vor apare in ziua judecatii pentru a-l condamna. Mantuirea este prin har; rasplata este prin munca. Vor fi niveluri atat in cer cat si in iad, deoarece atat cei mantuiti cat si cei pierduti vor fi judecati pentru faptele lor - cei pierduti vor primi gradul de pedeapsa pe masura faptelor lor rele, si cei mantuiti vor primi glorie pe masura lucrarii lor. Nu ma astept sa am o rasplata ca cea a lui Pavel deoarece lucrarea mea nu o egaleaza pe a lui.

 

Romani 2 abordeaza principiile judecatii sub lege: (1) trebuie sa fie potrivita cu adevarul (v.2), aceasta inseamna sa fie potrivita cu faptele; (2) trebuie sa fie pe masura faptelor (v. 6); (3) nu se are in vedere fata omului (v. 11 si 12). Capitolul nu ne arata cum sa fim mantuiti, ci la ce ne putem astepta de la lege, fie ca sunt evrei sau neamuri.

 

Romani 14 ii avertizeaza pe credinciosi cu privire la a judeca pe celalalt pentru diverse scrupule referitoare la consumarea anumitor alimente si ii indeamna sa tina cont de faptul ca toti vom sta inaintea scaunului de judecata al lui Hristos (v. 10). Lui Dumnezeu ii vom da socoteala de ceea ce am facut, nu unii altora.

 

1 Corinteni 4 abordeaza judecata crestinului ca si administrator in slujba lui Dumnezeu. Noi nu putem judeca sau evalua lucrarea celuilalt aici si acum, pentru ca sunt atat de multe lucruri pe care nu le cunoastem, ca de exemplu motivatii si lucruri ascunse, dar cand Isus va veni, El va stii totul despre noi, si "atunci fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu" (1 Cor. 4:5). Noi nu suntem calificati sa cantarim pentru a determina locul pe care cineva ar trebui sa-l ocupe in glorie - Dumnezeu va avea grija de acest lucru.

 

(d)   Trebuie sa ne adresam celor pierduti ca unor pacatosi, nu ca unor pacatosi alesi. Noi nu stim care sunt alesii pana cand acestia nu-si manifesta alegerea prin credinta si fapte bune. Si intr-adevar trebuie sa ne adresam lor ca unora care au nevoie de mantuire, si sa-i indemnam sa se increada in unul si singurul Mantuitor - si sa se increada acum. Sa le spunem sa se increada in El imediat sau sa mai astepte putin?

 

Este adevarat ca "niciunul dintre cei alesi pentru a fi mantuiti nu vor putea muri nemantuiti". Dar aceasta nu inseamna ca ei vor putea fi mantuiti in afara credintei in Domnul Isus Hristos. Si mijloacele prin care se realizeaza mantuirea sunt la fel de bine alese ca si cei alesi. Citeste 2 Tes. 2:13-14.

 

Pavel a cunoscut doctrina alegerii mai mult decat oricine, si totusi i-a indemnat pe oameni sa vina la Isus (Fapte 28:23). El stia ca cei alesi vor fi mantuiti si cu toate acestea nu a incetat sa se roage si sa lucreze spre mantuirea lui Israel (Rom. 9:1-3; 10:1-4; 11:14; 1 Cor. 9:19-22). Nu trebuie sa lasam ca doctrina alegerii sa ne ia compasiunea pentru cei pierduti, sau sa ne faca sa inchidem ochii in fata nevoii urgente de mantuire a oamenilor. (Evrei 2:3; 2 Cor. 6:2).

 

Vor fi anumite lucruri pe care nu le putem intelege si doctrine pe care nu le vom putea armoniza, dar porunca Lui pentru noi de a marturisii tuturor oamenilor despre Isus Hristos, este foarte clara. Lucrurile ascunse apartin lui Dumnezeu, dar lucrurile descoperite stabilesc indatoririle noastre, (Deut. 29:29).

 

Cu dragoste crestineasca,

C.D. Cole